8,698 matches
-
Te poți uni cu muzica în două feluri: activ și contemplativ. În încercarea de a te uni activ faci ca muzica să trăiască viața ta; în modul contemplativ te străduiești să trăiești tu extatic, scos din tine, viața muzicii. Ambele ipostaze ascund o anume tulburare. În linii mari, muzica potențează trăirile omului întru dezechilibru. Deopotrivă bucuriile și tristețile ne scot parcă din noi, creând dezechilibre. Însuși extazul reprezintă o ieșire din sine. Paradoxal, el este o aspirație. Dar și o cale
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
cu deznodământ fericit. N-aș ști să spun cu precizie pe cine-aș numi, dac-ar trebui să aleg un partener pentru cafeaua de dimineață. Știu, însă, cum ar trebui să fie: ori foarte tăcut, ori foarte vorbăreț. În ambele ipostaze, participarea mea la dialog ar fi minimă. N-aș vrea să mi se pretindă vreo reacție - de confirmare, de completare sau admirativă -, pentru că nu m-aș simți în stare. Asta nu înseamnă că, în adâncimile confuze ale tranziției spre deplina
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
de indicație vagă, convențională, eliptică, care transmite în primul rînd refuzul de a-i identifica pe transmițătorii (altminteri demni de încredere) ai unor informații. Prototipul situației a fost deja descris de Caragiale, în Reportaj, în care sursele apar în două ipostaze: mai întâi, reală și interesată, apoi fictivă, de pură imaginație. E descris mai întîi "izvorul știrilor Revoltei": "toate le aflam de la o damă din societate, care le lua într-adins pentru noi de la un stîlp al puterii, un om foarte
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
metafizice". "Situarea ambiguă" a autorului Cuvintelor potrivite, "sistemul oscilant al poeticității" sale nu fac decît să valideze "un discurs al cărui obiect este de presupus dincolo de text, într-o exterioritate incongruentă". Nici cu Blaga nu ajungem departe. "Oscilînd între prima ipostază a unui eu exterior (amplificat artificial într-un cadru cosmic în care se manifestă o instanță dictatorială nietzscheană) și pornirea scrîș-nită spre interiorizare a eului scindat din a doua etapă de creație", acesta ar proba oare altceva decît că eul
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
le recompune apoi ca ficțiuni personale. Ele trebuie privite însă cu prudență, prozatorul măsluin-du-și uneori propria imagine și culpă. În tinerețe, vizitase un muzeu vienez și, intrat în Camera Oglinzilor, rămăsese profund surprins văzându-se reflectat într-o multitudine de ipostaze. Lățită, lungită, comprimată, fără cap sau fără picioare, imaginea sa nu era reală sau era într-un chip absurd. Șocul trăit în cabinetul oglinzilor ar fi revelația relativității lucrurilor. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestei scrieri este tocmai
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
și, în notă delicat-ironică, la un ceremonial clasic al povestirii, caracterizează aceste romane-șaradă în care nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles exact tot ce a vrut să transmită prozatorul. Romanele lui Nichita Danilov îl pun pe cititor în ipostaza vizitatorului inocent, picat într-o galerie de artă abstractă. Admiră formele, este fascinat de combinațiile de culori, intuiește o parte dintre mesajele încifrate, dar niciodată nu este pe deplin convins că a decriptat așa cum trebuie toate simbolurile sau că a
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
de/în masă caracterizată cel puțin astructural, ca densitate compactă sau singularitate). În ambianța celor două forțe, forma timpului aspectează o dinamică cu dublu sens - înfășurare/desfășurare - sub genericul circularității (repetitivității sau succesivităților ciclice ori pulsatorii). Simbolic, numim eveniment o ipostază de timp înfășurat într-o clipă; și considerăm interval o delimitare de timp desfășurat ca moment. Formal, evenimentul/clipa este o tăietură sau articulație în abstract de timp (irelevantă ca durată, întrucât nu comportă o expresie de profil sau orientare
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
Cum în tot acest demers Mins este factorul activ (subiectual), avem de-a face cu un dublu proces: de investire (transfer) în obiectul Fmz, ca fapt de obiectivare Mins; de transformare calitativă a expresiei relaționale Mins-Fmz, printr-o serie de ipostaze referite circuitului de tranzitivitate Energie→Timp→Energie. Astfel, în expresivizarea muzicală, energia și timpul pot fi considerate și ca stadii Mins alternând într-un ciclu de transformări calitative prin profiluri de tranzit energetic (Pf-trz) complementare: Pf-trz 1 (E→T) - energia
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
toate cele prezentate referitor la Mins, înțelegem că acesta reprezintă în fond acțiunea efectiv interpretativă (de conduită) în raport cu un concept, schemă de compoziție, proiect sonor configurat în/ca partitură sau un dat spre audiție. Desigur, după natura fiecăreia dintre aceste ipostaze ale operei muzicale, C-Mins va arăta altfel. Ceea ce este însă propriu Mins în oricare dintre ipostaze, constă în următoarele: reprezintă subiectul interpretativ într-un act de expresivizare; se relevă exclusiv prin actualitatea faptului său, de aici-acum; se adecvează expresiv (interpretativ
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
conduită) în raport cu un concept, schemă de compoziție, proiect sonor configurat în/ca partitură sau un dat spre audiție. Desigur, după natura fiecăreia dintre aceste ipostaze ale operei muzicale, C-Mins va arăta altfel. Ceea ce este însă propriu Mins în oricare dintre ipostaze, constă în următoarele: reprezintă subiectul interpretativ într-un act de expresivizare; se relevă exclusiv prin actualitatea faptului său, de aici-acum; se adecvează expresiv (interpretativ) unui precedent formal, fie prin conformare, fie prin abatere; reperele fundamentale ale adecvării Mins sunt identificate
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
un act de expresivizare; se relevă exclusiv prin actualitatea faptului său, de aici-acum; se adecvează expresiv (interpretativ) unui precedent formal, fie prin conformare, fie prin abatere; reperele fundamentale ale adecvării Mins sunt identificate pe coordonatele de energie și timp, ca ipostaze sau faze ale transformărilor modului (energiei) Mins, într-un ciclu de două profiluri de tranzit complementare, bornat de/prin alternanța între stadiile de energie: prim-ultim, al energiei (E) în deplinătate, potențial-instrumentale sau obiective; secund-intermediar, al energiei scăzut-devenite ca timp
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
Ioanid Romanescu, Cezar Ivănescu, impunându-se în conștiința cititorului de poezie mai ales după apariția cărții de debut, "A fi" (Ed. Tineretului, 1968) și a volumului "Umbra punților" (Ed. Cartea Românească, 1970) ca un poet original prin viziunea lirica, prin ipostazele ludicului și ironiei textuale, precum și prin ademenitoare accente urmuziene. Deși plecat în București prin anii '80, Adi Cusin a rămas sufletește în Iași, orașul nașterii, copilăriei și maturizării, tot timpul. în răstimpul ultimelor luni, al ultimilor pași pe Golgota acestei
Adi Cusin (26 ianuarie 1941- 21 aprilie 2008) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Journalistic/8515_a_9840]
-
ziar. E de prisos să adaug că aceeași sfială dă tonul dominant al cărții de față, o carte scrisă de un autor polivalent și concentric, ale cărui straturi psihologice se adună în jurul unui miez durabil: credința. Mai precis, există trei ipostaze ale lui Marius Vasileanu în acest volum; trei felii identitare îmbinîndu-se în aceeași ființă. Mai întîi, gazetarul comentînd evenimente din lumea ecleziastă, precum un autor care, aplecîndu-se asupra realității, plătește tributul reflecțiilor efemere pe marginea unor evenimente datate: fricțiunile din
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
Face figura unui propovăduitor al concordiei creștine într-o lume în alcătuirea căreia războiul e condiția sine qua non. E moderat și neagresiv, adică tot ce poate fi mai contraindicat pentru un gazetar care, așezat sub auspiciile războiului nevăzut, întruchipează ipostaza beligerantă a sacrului înghițit de profan. Al doilea strat însă, mai adînc și cu adevărat spectaculos, e cel al trăitorului creștin care își exprimă gîndurile sub forma reflecțiilor personale. E partea cea mai atrăgătoare din volum, pentru simplul motiv că
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
a tratat cu destulă discreție acest episod din viața sa. Citind textul lui Llosa despre umilirea peronistă a lui Borges m-am gîndit că autoritățile de la noi, din anii 50 s-au ferit să-l pună într-o asemenea neplăcută ipostază pe Tudor Arghezi. L-au lăsat cîțiva ani fără nici o sursă sigură de venit, încît poetul vindea cireșe la poarta casei sale de la Mărțișor. Mai cîștiga din traduceri, adică n-a fost lăsat să moară de foame. Tot în anii
Borges umilitul și Arghezi comersantul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8544_a_9869]
-
a apărut un volum mai puțin obișnuit, greu de clasificat, care (poate tocmai de aceea) nu a fost suficient comentat de criticii literari. Este vorba de volumul Parisul e o carte, în care Nicolae Balotă apare, pentru prima oară, în ipostaza de eseist-memorialist. Puține sunt în literatura română scrierile care să aibă atâta autenticitate a trăirii actului cultural, atâta lirism și atâta farmec. Așa cum miile de frunze ale unui arbore îi măresc acestuia, până la proporții fabuloase, suprafața de contact cu atmosfera
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
direcție sau alta, autorul marcându-și teritoriul aidoma unui animal de pradă. Olah nu-și administrează ideea de polifonie la un instrument monodic, ci doar o conturează. Rezultă un fel de boemie componistică fascinantă, dar nesigură, echivalând în mod consolator ipostazele previzibile, academice, tocmai prin funcția charismatică îndeplinită de autor, ca și prin proiecția către personificarea deplină, discursul creator ferecân-du-se în individual. Să fii receptiv! Ca în orice labirint al adevărului, important e traseul, care obligă la viețuirea cu tine însuți
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
e despre un tânăr jurnalist rus - acestea sunt detalii suficiente. Critica nu povestește, critica valorizează. Cântărește, judecă, dă verdicte." Acum, ne putem întreba, prietenește, dacă excesul de verdict nu semănă un pic cam mult cu o poveste despre sine - în ipostază de super-erou - pe care comentatorul o livrează, pe nepusă masă, publicului său. Și dacă nu cumva există o sumedenie de cărți nu tocmai demne de admirație care se pretează însă unui comentariu inteligent în mai mare măsură decât capodoperele bătătoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
implică maturitate, înțelepciune, experiență, știința de a face lucrurile acestea credibil și responsabil. Cu clasă. Pare tot mai greu să faci un juriu din autorități, din oameni cu operă, să zicem, greu de contestat, personalități pregătite pentru o astfel de ipostază de o asemenea anvergură. Cei mai mulți artiști mari lucrează. Actorii mari joacă mai în fiecare seară și nu au cum, fizic, să umble prin țară ca să-și vadă colegii nominalizați. Regizorii cu cotă sînt prinși în proiectele lor. Apoi, artiștii importanți
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
acesteia, grafiat exact ca pe coperta cărții lui Vișniec. Dintr-o formulă specifică jocurilor de cărți, intrată în vocabularul marilor trișori (o cunoaștem, în toată splendoarea ei, și din Craii de Curtea-Veche, de la drăguțul de Gorică Pirgu, în utopica sa ipostază monahală) ea capătă un aspect mai apropiat de opțiunile comice ale celuilalt Caragiale. Undeva între "silențiul lugubru" al lui Venturiano și jurămintele de mahala ale personajelor din Momente. Am, de altminteri, impresia că aici gravitează stilistic Cafeneaua Pas-Parol. În intervalul
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
în propria sa singurătate, în propriul său suflet, spre izvorul nemuritor al Cuvântului aceluia divin. Astfel se dezvăluie o concepție înaltă despre poezie ca res sacra, ca un sens profund pe care poetul se străduie să-l descopere în toate ipostazele vieții [...]. Singur, doar cu icoana mamei și înconjurat de natura cu nenumărate fețe, poetul urmărește mișcările sufletului în migrarea lui spre un cer eliberator [...]. Poezia religioasă a lui Gheorghe Simon izvorăște dintr-o credință profundă, cu temeiuri teologice foarte bine
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
cimitire erau de efect. Din păcate, Sergiu Nicoleascu nu mai poate să ducă rolul, jucînd cu intermitență pe prințul decadent, rafinat, Andrei Morudzi din Orient Express (2004), unde regizorul a apelat la aceeași soluție de a-și dubla personajul pentru ipostaza sa tinerească. Transferul de identitate decurge prost în ultima situație, cu atît mai mult cu cît dublura nu reușește să semene cu comisarul la tinerețe, iar vocea adevăratului Moldovan pusă în gura sosiei, nu face decît să sporească ridicolul. Finalul
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
opt și Plicul negru, e rândul resurselor musiliene și, mai vag, proustiene să fie puse în lumină atunci când autorul va face cunoscută și altora prima etapă a scrisului său în limba română, aceea subsumată ideii de Variante la un autoportret. Ipostazele propriei existențe sunt proiectate prin strania perspectivă a unui exil abstract și ambiguu. Biografic, personalitatea scriitorului Norman Manea s-a construit la intersecția a trei experiențe: ca evreu, avea de înregistrat ecourile deportării, ipostază ce prefigurează Holocaustul; ca român, avea
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
ideii de Variante la un autoportret. Ipostazele propriei existențe sunt proiectate prin strania perspectivă a unui exil abstract și ambiguu. Biografic, personalitatea scriitorului Norman Manea s-a construit la intersecția a trei experiențe: ca evreu, avea de înregistrat ecourile deportării, ipostază ce prefigurează Holocaustul; ca român, avea de depus mărturie despre condiția artistului sub dictatura comunistă; ca american, a trăit și trăiește experiența cosmopolită a deplinei libertăți de exprimare, fără a putea ignora însă riscurile societății de consum, în sensul alienării
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
în raporturile sociale? Să fie el un paranoic, un ins atins de o maladie cerebrală, purtând în el un creuzet de patimi desfigurate? Aș fi înclinat, completând chestionarul, să neg fiecare versiune în parte. Dacă aș opta pentru una din ipostaze ar însemna că le eludez în bloc pe celelalte. Nu e falsă supoziția că bătrânul e puțin din toate, conține mereu elemente din diversele reprezentări. Căci romanul uimește în sens pozitiv prin refuzul monocordului. Un detaliu semnificativ pentru N. Breban
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]