KorAP: Find »[drukola/base=ipotești & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...57 >

1,406 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866

an înainte. Așa cum reiese din adresa nr. 11121, emisă de Administrația județului Botoșani la 3 decembrie 1930, i se cerea primarului comunei Bălușeni suma de bani înscrisă în buget pe anul 1930 ca ajutor pentru construcția Bisericei "Mihai Eminescu" din Ipotești 70. Prin urmare, pentru a fi obținuți, acești bani fuseseră prevăzuți în buget cu un an înainte de către prefectul județului Botoșani. Casier al Comitetului de construcție era secretarul general al Consiliului Județean de la acea vreme, Dumitru Rusu; știa prefectul să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
171/193074, povestește detaliat păsurile meseriașului: pe la începutul lui August el este chemat la Prefectură de D-l inginer Nicolaide, pentru a se pune de acord cu inginerul județului în vederea furnizării unui număr de 30.000 cărămizi pentru biserica de la Ipotești. I s-au oferit 1,10 lei pe bucată, urmând ca transportul să-l efectueze prefectura; din cauza prețului însă, Chirilă nu acceptă. Ulterior, întâlnindu-l în oraș, Nicolaide îi spune meseriașului că i s-a aprobat afacerea cu suma cerută

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
prețului însă, Chirilă nu acceptă. Ulterior, întâlnindu-l în oraș, Nicolaide îi spune meseriașului că i s-a aprobat afacerea cu suma cerută de el. Inginerul județului întărește spusele lui Nicolaide și îl asigură că îi va trimite căruțe de la Ipotești, pentru a ridica marfa comandată, urmând ca bonurile în baza cărora va primi banii de la Prefectură 75 să-i fie remise de Nicolaide. Acesta, declară petentul, după ce a primit întreaga cantitate de cărămidă a căutat a mă încurca cu vreo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
de la Prefectură 75 să-i fie remise de Nicolaide. Acesta, declară petentul, după ce a primit întreaga cantitate de cărămidă a căutat a mă încurca cu vreo 7.000 cărămizi căci a trebuit să mă duc de câteva ori personal la Ipotești și după multă greutate [...] mi-a dat bonul pentru întreaga cantitate 76. După ce l-au purtat pe drumuri vreo 2 luni, pe motiv că nu sunt bani77, meșterului i se plătește o parte din cantitate cu doar 0,95 lei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
10.000 de lei de la unitatea Sulița și unitatea Trușești 79. Se mai întâmpla ca răspusul să fie negativ. Primăria Poiana, spre exemplu, spune că bugetul pe 1930 s-a dotat cu deficit, așa că nu vor putea plăti 80. La Ipotești însă, șantierul avansează; în procesul-verbal de inspecție nr. 9 din august 1931, protoiereul Simionescu notează că zidirea a ajuns până la bolțile superioare 81. Biserica veche, în schimb, e din ce în ce mai mică și în acte; este aproape în ruină. Se construiește noua

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
până la bolțile superioare 81. Biserica veche, în schimb, e din ce în ce mai mică și în acte; este aproape în ruină. Se construiește noua biserică filială 82. De fapt, intenția oficialilor era ca aceasta să fie dărâmată, uitând că ea a slujit întemeietorilor Ipoteștilor și familiei Eminovici. În procesul-verbal din noiembrie 1932 se spune că lângă vechea biserică ce e în ruină s-a construit cu concursul Comitetului Județean Botoșani spre pomenirea marelui poet M. Eminescu care a copilărit în aceste locuri, o frumoasă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
se edifica biserica se dovedește destul de complexă. Sunt câteva dovezi revelatoare în acest sens. Prin Direcțiunea aplicării Reformei Agrare, Ministerul Agriculturii și Domeniilor comunică prefectului de Botoșani că bunul în suprafață de circa 9.309 m.p. situat în vatra satutui Ipotești, care se aprobase să se vândă locuitorului Dumitru Gireadă, se revocă și se dispune să se vânză Epitropiei Bisericei "Mihai Eminescu" din satul Ipotești, reprezentată prin domnul P. Irimescu, cu 8.000 lei, plată integrală și anticipată 85. Ministerul dispune

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
prefectului de Botoșani că bunul în suprafață de circa 9.309 m.p. situat în vatra satutui Ipotești, care se aprobase să se vândă locuitorului Dumitru Gireadă, se revocă și se dispune să se vânză Epitropiei Bisericei "Mihai Eminescu" din satul Ipotești, reprezentată prin domnul P. Irimescu, cu 8.000 lei, plată integrală și anticipată 85. Ministerul dispune să se achite imediat suma la Administrația Financiară, făcând-o venit la articolul 89 al bugetului în curs și totodată să mai plătească și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
pe 1933-193490. Când este vorba de bani însă, mintea multora se încețoșează. Pe marginea cererii sus-amintite se spune că la art. 52 al bugetului județean pe 1933/1934 este prevăzută suma de 160000 lei pentru terminarea bisericii Mihai Eminescu din Ipotești și toată disponibilă 91, iar pe verso se menționează că se poate aproba doar suma de 30.000 lei cât este disponibilă 92! Decizia nr. 435 din 15 septembrie aprobă însă plata de 60.000 lei sus-numitului sculptor 93. Numai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
iscălitura sculptorului 95. Sigur, mai erau de plătit niște taxe așa cum se vede pe verso , dar de la 60 la 80 de mii lei era, totuși, o cale foarte lungă. Așadar, în bugetul județului Botoșani era prevăzută pentru construcția bisericii de la Ipotești, pe 1933-1934, suma de 160.000 lei, din care s-au cheltuit 80000 lei cu catapeteasma și celelalte. Cum se vor fi cheltuit restul banilor, nu se știe. Se știe însă că, la 10 noiembrie 1933, secretarul-casier al comitetului de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
7 februarie, anul în curs, i se aprobase arendarea, începând cu data de 1 ianuarie 1936102. Interesant este faptul că același paroh, la 25 aprilie 1935 (adresa nr. 23) îl informează pe Prea Cucernicul Părinte că Biserica vechi din satul Ipotești este construită în anul 1860103. Ctitorirea bisericuței în cauză are însă o dată cu mult mai veche, fapt deja constatat. Preotul Scobai mai spune că parohia nu posedă teren rezervat pentru cimitir dat la noua împroprietărire; și s-ar putea găsi un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
Documentele de arhivă lămuresc asupra faptului că pământul dat bisericii la împroprietărire nu era în imediata apropiere a bisericii, așa încât, la 27 mai 1935, Consiliul Parohial și epitropii parohiei înaintează Mitropoliei Iași procesul-verbal prin care admit că terenul bisericei filiale Ipotești în întindere de 9.309 m.p. dat Epitropiei bisericei Ipotești parohia Cucorăni de către Ministerul Agriculturii cu titlul No. 1246 din 5 februarie 1935, să fie dat locuitorilor D.D. Gireadă și D. Crețu, în schimbul terenului lor ce-l lasă bisericei rugând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
la împroprietărire nu era în imediata apropiere a bisericii, așa încât, la 27 mai 1935, Consiliul Parohial și epitropii parohiei înaintează Mitropoliei Iași procesul-verbal prin care admit că terenul bisericei filiale Ipotești în întindere de 9.309 m.p. dat Epitropiei bisericei Ipotești parohia Cucorăni de către Ministerul Agriculturii cu titlul No. 1246 din 5 februarie 1935, să fie dat locuitorilor D.D. Gireadă și D. Crețu, în schimbul terenului lor ce-l lasă bisericei rugând aprobarea cât mai urgentă pentru a putea încheia cu ei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
rugând aprobarea cât mai urgentă pentru a putea încheia cu ei cuvenitele acte de schimb 105. Lucrurile sunt însă complicate, căci unul dintre proprietari (D.D. Gireadă) avea construită o casă pe terenul cu pricina, care închidea vederea noii biserici din Ipotești, iar celălalt proprietar ( D. Crețu) mai are altă porțiune de pământ care iarăși împiedică trecerea directă la biserică 106. Schimbul cerut de cei 6 epitropi și 14 membri în consiliul parohial, semnatari ai procesului-verbal, este în avantajul bisericei întrucât i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
și clopotniță 107. De remarcat că argumentația este, cel puțin în parte, bizară. Prin adresa nr. 32 din 3 iulie se anexează, în scopul mai sus amintit și titlul de proprietate No. 1246/935 pentru 9309 m.p. terenul bisericei filiale Ipotești cumpărat cu 8.000 lei108. În iulie, preotul Scobai este surprins că trebuie să plătească pentru terenul arendat 2720 lei, când el oferise numai 1972 de lei, drept pentru care se adresează respectuos Protoieriei 109. Același preot, în adresa nr.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
Protoieriei 109. Același preot, în adresa nr. 38 din 20 august 1935, raportând despre starea parohiei, dar și despre averea ei, informează că biserica dispunea de 8 fălci de pământ în Cucorăni, 11 ha. în Cătămărăști și 5 ha. în Ipotești. Tot aici întâlnim repetarea eronată că anul 1860 ar fi fost anul construirii bisericuței din Ipotești, din piatră și cărămidă, aflată la acea vreme în stare rea110 Părintele nu era foarte atent, chiar atunci când era vorba de date mai recente

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
dar și despre averea ei, informează că biserica dispunea de 8 fălci de pământ în Cucorăni, 11 ha. în Cătămărăști și 5 ha. în Ipotești. Tot aici întâlnim repetarea eronată că anul 1860 ar fi fost anul construirii bisericuței din Ipotești, din piatră și cărămidă, aflată la acea vreme în stare rea110 Părintele nu era foarte atent, chiar atunci când era vorba de date mai recente. Spre exemplu, el scrie: în anul 1928, [apoi taie și scrie 1929] un comitet format din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
atent, chiar atunci când era vorba de date mai recente. Spre exemplu, el scrie: în anul 1928, [apoi taie și scrie 1929] un comitet format din persoane marcante din Botoșani [...] au luat inițiativa de a construi o nouă biserică în satul Ipotești așa că în ziua de 28 Iunie 1929 s-a pus piatra fundamentală a noei biserici din Ipotești ; în continuare se spune din nou că biserica este aproape gata urmând a i se face sfințirea 111, sfințire care numai Dumnezeu știe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
taie și scrie 1929] un comitet format din persoane marcante din Botoșani [...] au luat inițiativa de a construi o nouă biserică în satul Ipotești așa că în ziua de 28 Iunie 1929 s-a pus piatra fundamentală a noei biserici din Ipotești ; în continuare se spune din nou că biserica este aproape gata urmând a i se face sfințirea 111, sfințire care numai Dumnezeu știe când s-a făcut. Aflăm, în schimb, cu precizie că preotul paroh are seminar gradul II, este

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
la cunoștința Înalt Prea Sfinției Voastre. Paroh, P. Scobai 114. Mitropolia nu a dat nici un răspuns la această întâmpinare. În primăvara anului 1935, Irimescu, deși revoltat de dărâmarea casei copilăriei lui Eminescu, aprobă însă cu toată nonșalanța dărâmarea bisericuței de la Ipotești, pe motiv că s-a făcut alta mai arătoasă. Ordinul Protoieriei Botoșani (nr. 666 din 22 mai), înregistrat la Ipotești cu nr. 30, din 24 mai 1935 spune clar: Cucernice părinte, Vi se face cunoscut că I.P.S. Mitropolitul Moldovei prin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
primăvara anului 1935, Irimescu, deși revoltat de dărâmarea casei copilăriei lui Eminescu, aprobă însă cu toată nonșalanța dărâmarea bisericuței de la Ipotești, pe motiv că s-a făcut alta mai arătoasă. Ordinul Protoieriei Botoșani (nr. 666 din 22 mai), înregistrat la Ipotești cu nr. 30, din 24 mai 1935 spune clar: Cucernice părinte, Vi se face cunoscut că I.P.S. Mitropolitul Moldovei prin ordinul No. 4286 din a.c. a aprobat dărâmarea vechei biserici din satul Ipotești; Obiectele sacre din acea biserică vor fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
nr. 666 din 22 mai), înregistrat la Ipotești cu nr. 30, din 24 mai 1935 spune clar: Cucernice părinte, Vi se face cunoscut că I.P.S. Mitropolitul Moldovei prin ordinul No. 4286 din a.c. a aprobat dărâmarea vechei biserici din satul Ipotești; Obiectele sacre din acea biserică vor fi așezate în biserica nouă. Iscălește: Icon. Al. Simionescu 115. Nici măcar frica de Dumnezeu nu-i oprește pe infatuații noii ctitorii de la săvârșirea unui asemenea act. După mărturia orală a învățătorului Petre Silveanu, sătenii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
și simplu din frica de Dumnezeu. Aceasta nu este, din nefericire, ultima încercare la care va fi supusă ctitoria 116. În capitolul anterior se menționa faptul că Nicolae Iorga făcea, prin intermediul revistei Neamul Românesc, o subscripție publică pentru biserica din Ipotești, lucru de care Irimescu nu-și aduce aminte nici în scrisoarea explicativă scrisă la bătrânețe. O dovadă în plus este faptul că în august 1937 preotul Scobai răspundea "Prea Cuviosului Părinte" următoarele: la ordinul Nr. 615 din 30 iulie a.c.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
Scobai răspundea "Prea Cuviosului Părinte" următoarele: la ordinul Nr. 615 din 30 iulie a.c. respectuos vin a vă comunica că voi stărui pe lângă cuvioșii din parohie de a se abona la revista Neamul Românesc 117. În octombrie 1937 biserica-filială din Ipotești aducea un venit anual de 580 de lei și avea în posesie 5 ha. de pământ 118 pe care-l arenda, an de an, preotului paroh, încă din anul 1935 aprobat de Sf. Mitropolie cu ord No. 6702119. În schimb

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
mai aveau cum să se preocupe de astfel de lucruri. În anul 1938, biserica nouă este aproape gata123, dar faptele devin hilare, căci nu numai Irimescu își aroga dreptul exclusiv de a fi făcut un comitet pentru construcția bisericii din Ipotești, ci și preotul Panaite Scobai. Într-o plângere (nr. 6/1938, ianuarie 17) către ministru, acesta din urmă spune printre altele: care îmi e răsplata că în satul Ipotești, am înființat primul comitet pentru facerea din nou a bisericei care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]