2,638 matches
-
descriere a extinderii înțelegerii curriculumului dincolo de granițele circumscrise de curricula formale moderne; este vorba despre „teorii curriculare noi” pe care raționalitatea modernă nu le-a identificat, pe care nu le-a sondat și care par a ține de o „dimensiune irațională” a curriculumului; aceste curricula noi, nonformale nu sunt, probabil, deloc „iraționale” (Leslie Owen Wilson); dar numai o abordare hiperrațională ar putea să confirme că iraționalitatea lor aparentă se sprijină pe o raționalitate mai profundă. În al doilea rând, ilustrăm câteva
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
moderne; este vorba despre „teorii curriculare noi” pe care raționalitatea modernă nu le-a identificat, pe care nu le-a sondat și care par a ține de o „dimensiune irațională” a curriculumului; aceste curricula noi, nonformale nu sunt, probabil, deloc „iraționale” (Leslie Owen Wilson); dar numai o abordare hiperrațională ar putea să confirme că iraționalitatea lor aparentă se sprijină pe o raționalitate mai profundă. În al doilea rând, ilustrăm câteva dintre frământările care însoțesc noua sinteză curriculară prin încercările, uneori disperate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
început o nouă odisee pedagogică. În orice caz, cei doi Wilson - Leslie și Brent - par a deschide, cu timiditate și fără pretenții paternaliste, calea care duce spre teoria generală a curriculumului și spre designul curricular ultramodern. 15.4.2. Geografia „irațională” a curriculumuluitc "15.4.2. Geografia „irațională” a curriculumului" „La început n-a existat decât curriculumul!” „Curriculumul” ca atare! - și nimic mai mult. Cu alte cuvinte, ceea ce se face cu migală și cumpănită judecată în școli. Așa credeau primii teoreticieni
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
caz, cei doi Wilson - Leslie și Brent - par a deschide, cu timiditate și fără pretenții paternaliste, calea care duce spre teoria generală a curriculumului și spre designul curricular ultramodern. 15.4.2. Geografia „irațională” a curriculumuluitc "15.4.2. Geografia „irațională” a curriculumului" „La început n-a existat decât curriculumul!” „Curriculumul” ca atare! - și nimic mai mult. Cu alte cuvinte, ceea ce se face cu migală și cumpănită judecată în școli. Așa credeau primii teoreticieni moderni ai curriculumului. Postmoderniștii au dat însă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a cărui caracteristică fundamentală era perfecțiunea intrinsecă, armonia. Așa apărea lumea pitagoreică, a cărei esență o constituia armonia numerelor naturale; tot astfel apărea kosmos-ul platonic, cu o organizare și o funcționare perfecte, susținute de zeități cu atribuții precise. Descoperirea numerelor iraționale de către pitagoreici a fost trăită catastrofic, întrucât acestea păreau a strica armonia divină a lumii; de aceea, îngrozitoarea dezvăluire matematică a fost interzisă și, vreme de multe secole, nimeni nu a aflat „taina pitagoreică”. b) Viziunea modernă a lumii. Imaginea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pre-decodaj al realității pentru că determină un ansamblu de anticipări și de așteptări”. Nu mai insistăm. Ceea ce vrem să subliniem estă că, sub efectul situației, actorul social percepe realitatea nu așa cum este ea, ci într-o manieră deformată și parțială, chiar irațională, așa cum îi este transmisă, interpretată. Aceste efecte ale „situației” au o importanță particulară, explicând de ce un individ îmbrățișează anumite idei, și nu altele. Corpusul de idei, reprezentările sale vor acționa ca un aparat de percepție, ca un filtru cognitiv, triind
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dacă plasăm sub ochii individului, caracterizat printr-o anumită poziție socială și anumite dispoziții, un set de valori, opțiuni sau idei, ele au toate șansele să pună în funcțiune un mecanism pervers de orbire, antrenând pasiuni și inducând un comportament irațional. De acum înainte, individul va „ideologiza” tot ceea ce întâlnește sau va „psihologiza”, interpretând totul prin prisma aparatului său evaluator indus. Deconchy numește „ortodoxie ideologică” această informație care ține de un anumit câmp social, de o anumită regularitate socială și care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tehnică, „rațională”, ci atinsă de zvonuri, credințe, ideologii, practici magice furnizate de contextul social (Guimelli, 1999). Selectarea stimulilor, obiectivelor, evenimentelor cu care vine în contact îl „ancorează ideologic”, iar gândirea sa este marcată de aceste influențe, adesea e insuficientă și irațională, uneori aberantă, distorsionantă, deviată de erori de apreciere. Este cunoașterea unui implicat, a unui participant la viața cotidiană, la evenimente și la osaturile cognitive oferite grupurilor, colectivităților și comunitarilor de către depozitarii bogățiilor patrimoniale. O plăcintă pentru toți, fără alternativă, aliniinu-le
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a axat pe studiul obiectelor vestice, deoarece acestea făceau consumul productiv prin faptul că, „prin schimb sau prin etalare, șacesteaț erau o formă de capital prin ele însele” (Berdahl, 1999, p. 122)1. Particularitățile includeau unele fenomene ce puteau părea iraționale într-o economie de consum. Unul dintre ele este păstrarea pe stoc, „o practică frecventă în gospodării” (Berdahl, 1999, p. 121). Ea oferă exemplul unei femei care, pentru majoratul fiului său, a stocat din timp o cantitate suficientă pentru a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tip stalinist”, va face istoria „decadenței literare occidentale”. Bunăoară, Alfred de Vigny și Alfred de Musset ar marca începutul expresiei decadentismului burgheziei, pe când Stéphane Mallarmé ar începe dictatura cuvântului. În Nichifor Crainic și Lucian Blaga V. nu vede decât cultul iraționalului, în G. Bacovia „un sensibil participant la viața socială a timpului său”, Mihail Sadoveanu nu există decât cu romanul Păuna Mică, Al. Sahia dă printre primii eroi pozitivi ai literaturii române, poezia lui A. Toma este „un exemplu de ceea ce
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
s-au cheltuit peste 13 miliarde pentru securizarea Internetului. Unii specialiști chiar se tem de proporțiile investițiilor în securitatea informatică, atenționând că vânzătorii de software vând teamă, iar teama și sexul au devenit două lucruri exagerate care conduc la cumpărături iraționale ale oamenilor. Alții, în schimb, nu ajung la aceeași concluzie, fiindcă apreciază că baza de pornire (cheltuielile anterioare cu securitatea) era foarte mică, destul de apropriată de zero. Cele mai multe firme, susțin ei, alocă securității 3% din bugetul alocat tehnologiei, iar aceasta
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
care absoarbe și substanța epică din Spre fericire. Piesa titulară din culegerea de proză Se-aprind făcliile povestește cazul unei fete care a căzut victimă unui amor pe cât de irezistibil, pe atât de nepotrivit, cu intenția de a ilustra caracterul irațional, implacabil și dezastruos al pasiunii, dar și incongruența dintre spiritele superioare și ambianța umană de rând. Se remarcă schița O aventură din tinerețe a lui Sherlock Holmes, spumoasă, piperată și cu câteva gaguri, în care sunt făcute praf toate calitățile
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
elenistică și greco-romană. Pentru perioada clasică analizează idei și concepte prezente la presocratici și la Platon și Aristotel, referitoare la categoria frumosului, natura operei de artă, funcția civilizatoare și educativă a poeziei, misiunea socială a poetului, inspirație și caracterul ei irațional, starea de „entuziasm” a creatorului și „nebunia” divină ce îl conduce în actul creației, mimesis, comedia veche și tehnica dramatică, despre catharsis și funcția sa, ilustrată în tragedie, scopul ultim al poeziei fiind, la Aristotel, desfătarea intelectuală. Teoreticienii epocii elenistice
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
și să ia fiecare câte doi ani de închisoare. Paradoxul este însă că cei doi vor fi tentați să nu adopte această strategie, ci să mărturisească ambii, luând fiecare câte cinci ani de închisoare. Strategia adoptată, fiind mai proastă, pare irațională. În fapt, ea este rezultatul opțiunii celei mai raționale, pe care fiecare dintre prizonieri o poate lua în mod separat. Fiind izolat de celălalt, fiecare judecă în felul următor: dacă nu mărturisește, poate lua doi ani de închisoare, dacă nici
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ea. Acționând în condițiile date, persoanele vor experimenta continuu dificultățile provenite din neconcordanța formei de organizare cu acestea. Discordanța obiectivă se va manifesta deci ca dificultate, ca piedică. Respectiva formă va fi, în consecință, percepută tot mai mult ca inadecvată, irațională, nenaturală. Ca urmare, persoanele angajate în această activitate vor căuta o altă formă de organizare. Când există o relație obiectivă de concordanță, de compatibilitate, ea va fi experimentată pozitiv. Schematic, aceste relații pot fi redate în felul următor (figura 8
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pentru a reduce complet incertitudinea, de a funda decizii optime. Doar într-o asemenea situație, deciziile ar putea fi acceptate numai în virtutea raționalității și competenței lor. Competența, în condițiile cunoașterii actuale, nu este suficientă pentru a funda autoritatea. • Procedee „absurde”, „iraționale” de decizie. Chiar și în colectivitățile carecultivă un grad ridicat de raționalitate, teoretică și pragmatică, putem găsi practici de decizie în probleme, adesea de importanță crucială, care par absurde,iraționale. Atenienii, alături de procedura democratică de decizie (ai căror autori necontestați
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
actuale, nu este suficientă pentru a funda autoritatea. • Procedee „absurde”, „iraționale” de decizie. Chiar și în colectivitățile carecultivă un grad ridicat de raționalitate, teoretică și pragmatică, putem găsi practici de decizie în probleme, adesea de importanță crucială, care par absurde,iraționale. Atenienii, alături de procedura democratică de decizie (ai căror autori necontestați sunt), recurgeau și la proceduri ca tragerea la sorți (zarurile, considerau ei, exprimă voința zeilor) sau consultarea oracolului de la Delphi. Romanii, poate cel mai pragmatic popor din Antichitate, recurgeau pentru
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de raționalitate propus aici (tabelul 11.1), pornind de la câteva sugestii ale lui Kenneth D. Benne (1961a), include optcaracteristici fundamentale, perechi, fiecare descriind o caracteristică a funcționării raționale, eficiente (coloana din stânga) sau, complementar, odeformare patologică ce conferă comportamentului o orientare irațională, ineficace (coloana din dreapta). Acest test poate oferi o imagine asupra raționalității potențiale a sistemelor, cât și asupra tipurilor de deformări patologice de care pot suferi acestea. Tabelul 11.1 Testul de raționalitate a sistemelor sociale Dacă vrem, de exemplu, să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putut avea el. A-l cunoaște pe Cezar înseamnă a încerca să te imaginezi tu însuți în „pielea” lui Cezar, să-l simulezi pe acesta în propria ta minte și simțire. Comprehensiunea în varianta filosofiei germane are o coloratură afectivă, irațională. Pe aproximativ aceeași linie merge și istoricul și filosoful francez Henri-Irénée Marrou (1958, 1961). Pe linie relativ distinctă se orientează filosoful englez Robin G. Collingwood. Punctul de plecare este tot idealist. În istorie, istoricul trebuie să descopere ideile care au
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe care nu le-am experimentat niciodată. Un om care nu a fost schizofrenic și nici nu a experimentat o stare trecătoare de tip schizofrenic poate să simuleze în sine starea de schizofrenie? Un om care nu a cunoscut teama irațională și paralizantă în fața necunoscutului nu poate înțelege o stare de spirit religioasă. Este drept că elemente de trăiri foarte diverse avem în mod natural, putând înțelege și amplificările lor externe. De asemenea, există largi posibilități de cultivare a capacității de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Societatea feudală era evaluată în moduri diametralopuse de către diferitele clase și grupuri sociale care o compuneau. Pe de o parte, clasa feudalilor o considera perfect normală, justificată, bună, chiar rațională. Pe de altă parte, burghezia o aprecia ca fiind complet irațională, nedreaptă, nefirească, opusă naturii umane. Putem utiliza aceste estimări subiective drept bază pentru o evaluare mai generală a poziției în seria evolutivă a societății feudale a secolului al XVIII-lea? În aparență, nu. Unii o consideră bună, alții rea. A
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
evaluarea și ierarhizarea lor, tind să fie eliminate. Prima problemă care se ridică în mod firesc este: cum putem evalua strategia satisfăcătorului în raport cu strategia optimalității tendențiale? La o primă vedere s-ar putea imputa strategiei satisfăcătorului că reprezintă un comportament irațional, slab productiv, rezultat mai mult al comodității decidentului, și nicidecum o procedură rațională. Punctul de vedere susținut aici este cu totul altul: PROPOZIȚIA 2.4.: În condițiile unei incertitudini accentuate, strategia satisfăcătorului reprezintă o opțiune rațională care, la limită, nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se află în situația dificilă de a alege dintr-un set de alternative care, din cauza incertitudinii, nu pot fi ierarhizate cu claritate. După cum am argumentat mai înainte, în aceastăsituație, recursul la un criteriu aleatoriu de alegere nu reprezintă un comportament irațional. Un criteriu aleatoriu deschis asumă caracterul absolut al incertitudinii, imposibilitatea discriminării între alternative, caracterul ireductibil al incertitudinii. Întâmplarea este o opțiune la limita la care posibilitățile de cunoaștere ale decidentului au fost epuizate. Adoptarea unui criteriu aleatoriu deschis pune însă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de-a lungul secolelor utilizării criteriilor aleatorii mascate este absolut corectă. Procedurile noncognitive de decizie le elimină pe cele cognitive, împiedicând din această cauză totodată și acumularea de cunoștințe. Pe de altă parte însă, ele nu pot fi considerate manifestări iraționale în mod absolut. Raționalitatea colectivităților umane constă în selectarea tipurilor de probleme, a soluțiilor alternative și a momentului în care se recurge la criterii noncognitive de decizie. Atunci când putea, omul era rațional, fundându-și deciziile pe cunoaștere. La limita cunoașterii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comportamentale de către teoriile lui Beck și ale lui Seligman elaborate pornind de la depresie. In aceste teorii, patologia este percepută ca fiind consecința erorilor în logica formală. Dacă autorii acordă teoriilor învățării un rol fundamental în obținerea de „scheme” ale gândirii iraționale, scheme care funcționează apoi în mod automat, notăm că, la nivelul propunerilor lor terapeutice, este vorba despre înlocuirea acestor modalități de gândire eronate cu soluții alternative care, de această dată, țin de logica formală. Ne putem întreba de unde provine această
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]