1,594 matches
-
miezul nopții și tu încă lucrezi! A cui slujbă e mai de rahat? — Eu sunt bine plătită pentru partea cu rahatul, i-o întoarse Nieve. Pentru că acum totul se rezumă numai la bani, nu? În glasul lui Darcey se simțea iritarea. — Să știi că mai sunt și alte lucruri pe lume. — Da, dar nu într-un nenorocit de centru de relații cu publicul. Darcey nu mai spuse nimic. Adevărul e că era de acord cu Nieve în privința celor de la Car Crew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
simțurile în dimineața asta. Văd că ai scăpat de ghips. — Alaltăieri, spuse ea. —Ce-ți mai face încheietura? —Bine, mersi. Poate că nu o mai considera o scorpie, se gândi ea, dar ceva tot se schimbase. Între ei stăruia o iritare pe care nu reușea să o surprindă clar. Se uită la ceas. —Mai e timp berechet, zise Neil. —Știu. Dar se ridică și-așa, cu o dorință bruscă de a fi singură. —Trebuie să merg la toaletă. Ne vedem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la clădire, cît și la instituția parlamentară ( În zilele noastre, pentru aceasta din urmă se utilizează termenul de Bundestag, dar clădirea continuă să poarte numele de Reichstag). . Gaz toxic din arsenalul chimic al primului război mondial, al cărui efect era iritarea gravă a pielii, ochilor și căilor respiratorii. . Marinus (Rinus) van der Lubbe ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1909" \o "1909" 1909- HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1934" \o "1934" 1934), comunist german acuzat și executat pentru incendierea clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mod sigur, pentru ceva... Dimineața a petrecut-o stând degeaba, înfofolită în plapumă, cu cele mai favorabile energii în alertă maximă. Dar, când a simțit că ziua se epuizează și telefonul nu sună, zâmbetul său interior s-a transformat în iritare. Să-și ocupe timpul și să-și consume energia, s-a apucat de făcut curat. Nu era ca și cum Marcus spusese când va suna. Nu era dezamăgită pentru că se simțea respinsă, ci pentru că se gândea că ratează o ocazie bună. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
semnele sacre. Dar Germanicus, care se simțea atacat de o lume irațională, întrebă cum se putea ști dacă toate acelea erau într-adevăr vechi de patru mii de ani. — De-a lungul mileniilor, răspunse sacerdotul cu o mică tresărire de iritare, templul de la Ab-du a fost reconstruit de șapte ori. Coborând scara, am văzut cele șapte temelii, una dedesubtul celeilalte, tot mai jos. Fiindcă trebuie să știi că, dintre cei șapte constructori de la Ab-du, nici unul n-a distrus scara aceea; fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
departe de acest loc, strigă ea, provocând râsete în rândul celor adunați. Urmări apoi din priviri cum bărbatul era escortat spre una din mașinile de poliție sosite la locul incidentului. Numărul mare al acestor mașini era un alt motiv de iritare pentru Sachs, întrucât reprezenta un nou pericol pentru buna desfășurare a unei anchete. Sachs își puse apoi în grabă costumul din tyvek și se înarmă cu cameră de luat vederi și cu saci de colectat probe, fără a uita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a revenit nu m-am simțit ușurată, ci enervată că-mi pierdusem vremea îngrijorându-mă, iar explicația lui perfect rezonabilă, cum că stătuse la coadă la o casă înceată, mi-a subliniat propria prostie. Mi-am revărsat asupra lui ușoara iritare, acuzându-l, irațional, că mă făcuse să mă simt neliniștită. Sunt melancolică uneori când mă gândesc la discuțiile noastre: cele mai multe dintre ele deveniseră o chestiune de înscris puncte invizibile și, câteodată, mă întreb când și cum am ajuns la etapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mele, declanșată fiind de vederea acestei bijuterii din aur și safire? Era, bineînțeles, inelul lui Stacey. E extraordinar cum mintea poate face conexiuni fără să-ți dea de știre: cum poate purta o conversație privată între memorie și subconștient până când iritarea cicălitoare a discuției nu mai poate fi ignorată. Era destul de ciudat că inelul cu safir al femeii pe care o interogam la tribunal îmi amintise ilicit de bijuteria vulgară și ieftină a unei fete de la magazin, dar inexplicabil era cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
râsetele ocazionale. Cam atât ne apropiem de o seară obișnuită, iar eu am fost ușurat să descopăr când am ajuns acasă seara că asta era dispoziția. Am folosit pauzele dintre discuții ca să mă adun și am păstrat o imagine de iritare ușoară și plictiseală, care se potrivea bine cu tentativa mea de a mima normalitatea. Am rezistat tentației de a mă duce mai repede la culcare, astfel încât să nu trezesc suspiciuni, dar am inventat o scuză la scurt timp după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
excelentă, să știi. Pentru tine, zise Leigh bosumflându-se ca un copil. — Pentru amândoi. — Russell, nu suntem împreună nici măcar de un an. Cred că e un pic cam devreme ca să punem problema de a ne muta împreună în alt oraș. Iritarea din vocea ei îi surprinse pe amândoi. Niciodată nu e prea devreme când iubești pe cineva, Leigh, spuse el pe un ton calm, ferm. Exact acest calm care ei îi plăcuse atât de mult la început, acum avea darul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
amuzată, Jesse se întoarse spre Leigh. — Tu ce părere ai avut, dragă? Articolul ți s-a părut justificat? Leigh rămase șocată de presupunerea lui că ea nu numai că citise, dar își amintea și cartea și articolul respectiv. Ceea ce, spre iritarea ei, așa și era. Fusese articolul de fond din Book Review, ediția de duminică, cu șase ani în urmă, și încă își amintea duritatea atacului. De fapt își aduse aminte că se întrebase cum trebuie să se simtă un autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu găsise vreo dovadă a existenței ei), tot rămânea faptul că Jesse era căsătorit și Leigh era logodită, iar ei ajunseseră să aibă o prietenie frumoasă pe lângă relația lor de muncă. O frumoasă prietenie platonică — ceva ce Russell pretindea, spre iritarea lui Leigh, că nu poate exista între un bărbat și o femeie. Leigh oftă. — Nu e deloc așa, Russell. Nu e un bețiv, e doar... altfel. Nu e atât de înregimentat ca noi. Fir-ar să fie. Nu asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ar fi un prânz rapid undeva la — — Emmy, scumpo, ți-am spus de ieri că azi trebuie s-o iau spre sud. Nu-ți amintești? Vocea lui părea îngrijorată, dar Emmy era convinsă că se simțea și o undă de iritare. Bineînțeles că își amintea că el a spus că trebuie să plece, dar ea nu crezuse. Emmy își puse capul pe umărul lui. — Îmi amintesc, Rafi, dar asta era... asta era ieri. Chiar trebuie să pleci? Nu-i plăcea vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
parașută, poate chiar și propriul său trup, se vor răspîndi pe Întinderea orezăriilor, hrănindu-i pe deținuții din spatele sîrmelor și pe chinezii care mureau de foame la poartă... — Jim...! șopti doamna Philips. Repetă la latină! Forțîndu-se să nu clipească, spre iritarea santinelei japoneze, Jim se uită În lumina soarelui de afară, dincolo de fereastra dispensarului. Peisajul tăcut părea că fierbe În flăcări; era acea aură născută din trupul pilotului american care ardea. Lumina atinse sîrma ruginită a gardului și frunzele prăfuite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de carton, Încărcîndu-și brațele uscate de cutii cu carne și cafea, ciocolată și țigări. Locotenentul Price se Învîrtea În jurul lor, oasele umerilor lui clătinîndu-se ca niște castaniete. Era agitat și epuizat În același timp, dornic să-și alimenteze din nou iritarea și să-și exploateze mai bine toată violența pe care o descoperise În sine, bătîndu-i pe japonezi pînă mureau. Îl văzu pe Jim citind liniștit revistele sale În spatele biroului lui Nagata. — Tulloch! Iar e aici! Băiatul cu Packardul... Băiatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cele spuse că ai vrut s-o cumperi, ci că nici nu o crede. Tocmai pe asta a insistat cel mai mult. Zice că în primul rând vrea ca dumneata s-o crezi că a spus ce-a spus din iritare, din exasperare, dar că nu dă crezare celor spuse... Cred că nu le dă crezare. — Apoi..., apoi m-a însărcinat să mă interesez pe lângă dumneata, cu diplomație... — Cea mai bună diplomație, doamnă, e să nu ai niciuna, mai ales în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu toate privațiunile aduse de război. Din cauza ochilor nu a trebuit să presteze serviciul militar, așa că își putea permite o drumeție de duminică în munții Jura împreună cu familia, un prânz cu prietenii la Turnul negru. Au existat și momente de iritare, și W. a fost atins doar în treacăt de amintirea fetei de la birou. Era atât de tânără și emana atâta prospețime, cum lui nu-i fusese dat niciodată din cauza orbirii. În apropierea ei simți un neajuns dureros, pe care W
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
stabilită, și, cu toate că glumele și întârzierile se repetau, Hans Saner tot nu știa de conducta fisurată și-l certă pe tata fiindcă îl suspectase că o să ne facă să așteptăm o jumătate de oră. Dar, odată cu strângerile de mână, și iritarea se topi ca prin farmec, Hans Saner dădu din umeri și, în timp ce soția lui și cele trei fete coborâră din Renault, scoase un „ha“ și zise: Cum aș putea să fiu punctual cu atâtea femei?... Deasupra pășunilor acoperite de tufișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
inspirat adânc. — Cred că știu exact despre ce este vorba. Și i-am povestit despre descoperirea mea de azi. Nu mi-a ținut predici despre oportunitatea acțiunii de a urmări oameni, mai ales când ești deja într-o stare de iritare nervoasă, lucru pentru care i-am fost recunoscătoare. Nici nu a încercat să găsească explicații inocente pentru incidentul cu atinsul degetului mic. Știa exact care era semnificația lui. O, iubita mea, îmi pare așa de rău. Îmi imaginez că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
paralel în fața restaurantului, făcând să se adune o întreagă coloană în spatele lui, pe Battersea Bridge Road, dar acum că eram prietenă bună cu un taximetrist, consideram acest lucru o inițiativă de un curaj extraordinar și nu un motiv de mare iritare. San Ferdiano fusese alegerea mea, în principal pentru că era unul dintre puținele locuri în care nu fusesem împreună cu Mark. Fără amintiri. Când am văzut mesele, am știut de ce-l evitasem. Aveam noi o teorie conform căreia calitatea mâncării este invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scriu. Dar scrisorile mele nu vor mai fi la fel de spontane și de lipsite de rețineri cum au fost până acum. — Bine, accept, spuse ea oftând. După ce se Întoarse la Londra, Henry reciti toate scrisorile lui Fenimore, apoi le distruse. Spre iritarea sa, nu reuși să o găsească pe cea În care Îi declara că cele mai bune scrieri ale ei nu erau demne nici să atingă poala celor mai proaste ale lui, căci i-ar fi făcut plăcere să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl lăuda adesea pentru răbdarea și bunătatea lui, În termeni care aproape Îl făceau să roșească: „I-am adus griji și necazuri nesfârșite dar, În ciuda lor și a naturii extraordinare a problemelor mele, nu am zărit niciodată vreo urmă de iritare pe chipul lui și nu am auzit vreun sunet care să arate lipsa de compasiune sau de Înțelegere de pe buzele lui“. Nu merita asemenea laude. Motivul pentru care fusese bun cu ea era că Îi satisfăcea egoismul; era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
baronne, dând vina pe excesele caniculei, Își lărgea necontenit decolteul și-l Înghesuia pe Goliadkin, dar numai așa, ca să mă provoace. Evreul, prea puțin obișnuit cu asemenea Înfruntări, evita fără suces atingerile și, conștient de rolul său umilitor, vorbea cu iritare despre lucruri care nu puteau deștepta curiozitatea nimănui, ca de pildă proxima scădere a prețului diamantelor, imposibilitatea de a substitui unui diamant fals unul adevărat și alte detalii de boutique. Părintele Brown, care părea să fi uitat prin ce diferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spuse: — Păi, fraților, asta e o veste grozavă! Ce-aveți de sunteți așa de plouați? — Mă Întrebam dacă vom reuși, spuse Norman. — Și de ce n-am reuși? — Pentru că Între timp Jerry ar putea Întreprinde ceva, spuse Beth. Norman simți o iritare bruscă la adresa ei. „Oare chiar nu-și dă seama că vorbindu-i lui Harry despre asta deja Îi sădește ideea În cap?“ — Nu mai rezistăm la Încă un atac asupra habitatului, spuse Beth. Norman Își zise: „Taci din gură, Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Era greu de crezut că, în urmă cu doar trei luni, aș fi fost în stare să și ucid pentru un telefon din partea lui. Acum, era mult mai probabil s-ajung să ucid pe cineva dacă telefoanele nu încetau. Apoi iritarea mi-a trecut și n-am mai simțit nimic altceva decât tristețe. Ce creatură ciudată e viața! Capitolul treizeci și șaptetc "Capitolul treizeci și șapte" N-aș fi putut spune că eram fericită. Dar nici nu eram nenoricită. Sau distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]