1,453 matches
-
eu ieșii din cameră. Însă, când m-am reîntors, el era așa cum îl vedeți acuma. Sărmanul conte... era un stăpân așa de bun! Contele se sculă răpede ca și când ar fi fost spăimântat de ceva. - Vuuu! zise el, și privirea-i iritată se rătăcea prin casă, era așa de mult sânge, așa de mult venin care curgea pe pământ și șerpi pătați cu alb se târâiau {EminescuOpVIII 573} în șiroaiele de sânge, eu însă stam sus și priveam cum se înghițeau unii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Întreaga afacere, firma, eu am adus-o unde se află acum, singur. Tu nu te ocupi decât de macarale, de parcă aici ar fi vorba de o reprezentanță privată care ți-ar aparține exclusiv ție, și nu firmei. Acum erau prea iritați, trebuiau să se pună împreună de acord, să-și lămurească neînțelegerile. Dar voia totuși să se știe că el, W., girase începutul finanțării, introdusese modelele și asigurase reprezentanța privată a macaralelor. Și tot el a fost cel care făcuse rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zulufii ei, bonețica de pe cap și medalionul gigantic ce-i atîrna deasupra decolteului. — Privirea de Cleopatra, gesturile gingașe și măsurate, și droaia de inele de pe degete, completează Părințelul. încotro am pornit și unde am ajuns, se aude vocea șoferului puțin iritată din cauza unui individ bătrîn care abia se tîrăște în fața mașinii pe trecerea de pietoni de la intersecția bulevardului Dacia cu Strada Polonă. Ambasadele Emiratelor Arabe, Irakului, Siriei, se gîndește Roja din nou la vorbele Bătrînului, adevărați prieteni ai Piticului. România, țară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nostalgie, că nu se mai poate vindeca? Nu mă interesează, astea sînt mofturi, Gulie, apucături de ratat, de om care nu mai are nici un scop în viață, zice supărat că muștele sînt încă acolo pe traiectoria lor și tot mai iritat încearcă să le împrăștie cu palmele, dar fără nici un rezultat, trag la ceara din urechi, milițianule, la mătreața din păr, la transpirație, se distrează Gulie, pe căldura asta nu mai scapi de ele, cea mai bună dovadă că ești un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să-și tragă un glonț în piept, sau Petrică al cărui Guvern e scos acuma din balamale. Restul stau bine mersi în culcușurile pe care le-au rîvnit, spune Dendé. — Despre marginalizați nu spuneți nimic!? se aude din nou vocea iritată a lui Roja, noi pentu ce mama dracului mai încercăm atunci să facem ceva? — Iar a luat-o pe panta aia socialistă, se distrează Bătrînul prefăcîndu-se că nu-l aude, vorbind doar pentru cei din jurul mesei. Ce, nu știe fiecare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
intelectuali, filozofi, literați, scriitori. — încît a ajuns să se simtă complexat de ideile lor, să se simtă a cincea roată la căruță, să nu-i mai placă direcția în care se îndreptau lucrurile, așa este, spune Bătrînul. — Speculații, dezinformare, intervine iritat Roja, dînd semne că vrea să renunțe, lăsînd moale receptorul din mîini, privindu-l cum se balansează în aer la capătul cordonului. — Să-i ia dracu’ pe toți, spune Tîrnăcop, haideți dom’ Șef, luați și dumneavoastră loc cu noi la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
curiozitate n-ai mai fi fost atît de obraznic, îl admonestează pregătindu-se să-și completeze alt talon, gîndindu-se la o nouă combinație de numere. — Nu există nici un film cu numele ăsta, i-o trîntește Patru Ace în față vizibil iritat, întinzîndu-și gîtul peste masă, iar dumneavoastră nu numai că vă bate vîntul prin buzunare, dar sînteți și mult pe minus, negativ, mă înțelegeți? — Știam eu că nu te guduri tu așa din proprie inițiativă pe lîngă mine, îi zîmbește dezvelindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dacă începeți să vă tocați banii așa devreme? Sau nu mai știți ce să faceți cu atîta bănet și vreți să vă mai ușurați buzunarele, intră și Patru Ace în vorbă. — Asta nu e treaba voastră, spune Roja tot mai iritat, nu v-am rămas niciodată dator cu nimic și nici n-am întins mîna după pomană așa cum fac alții. — Iar vrei să deschizi discuțiile alea de doi bani care n-au nici un sens? zice Curistul trăgîndu-și un scaun, așezîndu-se lîngă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adunat la un loc, se hotărăște Roja să iasă la atac. Nu-i nici o noutate, n-o să scăpăm tocmai de ce ne era frică, zice Croitorașul, fixîndu-și privirea în gol asupra unui punct imaginar. — Ce urmărești de fapt? reia Milițică puțin iritat, aștepți să ne facem cu toții mea culpa, să ți cerem iertare în genunchi, sau ce? — Ar fi și asta o soluție, că tot n-am avut ocazia să auzim pînă acum versiunea voastră, zice Roja, nu-i așa, Nepoțică? adaugă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tare urechea de receptorul din care se aud doar niște bîrîituri înfundate. — Chiar se aude ceva sau doar inventezi? nu se lasă Gulie convins. Ori mă lași în pace să pot vorbi, ori descurcă-te singur, ce alegi? zice Santinelă iritat dezlipindu-și stația de la ureche, lăsîndu-și mîna în care ține strîns aparatul să-i alunece pe lîngă corp. — Uite ce-i, eroule, zice Gulie, dacă faci nazuri, schimbăm foaia. Ai uitat cine dă ordine? adaugă făcîndu-i semn înspre buzunarul de la piept
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
interpuși, zise Croitorașul. Gîndește-te mai bine, crezi că întreg Blocul Comunist a căzut așa de la sine? — Vrei să spui că și de data asta și-au băgat străinii coada. Poveștile astea mi-au ajuns pînă peste cap, răspunse Tîrnăcop puțin iritat. De fiecare dată cînd se întîmplă vreo nenorocire în țara asta, sînt de vină unii care nici măcar n au habar unde e România pe hartă. — Gîndești ce vrei, eu doar îți spun care e situația în realitate, reluă Croitorașul. Uite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
piele care erau plasate lângă foc exact În unghiurile cele mai potrivite. Luă o revistă din suport și se prefăcu a citi din ea. — Căsuțele astea de țară nu vă dau o stare de claustrofobie? l-am Întrebat. Oftă ușor iritat, ca o mătușă bătrână Încă nemăritată care simte miros de gin În răsuflarea pastorului. Luați loc, Herr Gunther, zise el. Nu l-am luat În seamă. Pipăind cu degetele cele două bancnote din buzunarul pantalonilor ca să mă ajute să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Nu știu, Bernie. Sunt mult prea ocupat să aflu numele unuia care are juma’ de tac de biliard Înfipt În nas, ca să pot fi un detectiv adevărat, așa ca tine. — E ăla de l-au pescuit din râu? Bruno oftă iritat: — Știi, odată și odată o să-ți spun ceva ce nu știi deja. — Illmann mi-a zis despre asta. M-am Întâlnit cu el Întâmplător Într-o seară. — Zău? Unde? — La morgă. Am făcut cunoștință acolo cu mușteriul tău. Chipeș, tipu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ești persona non grata, mai ales la ora asta din noapte. — Hei, fără ranchiună, Gunther, zise Rienacker. Ascultă, e important. Și ies și bani. Urmă o lungă pauză, iar când vorbi din nou glasul lui de bas avea un ton iritat: — Haide, Gunther, deschide! De ce dracu’ ți-e frică? Dacă era să te arestez, până acum dărâmam ușa. Era ceva adevăr În asta, m-am gândit, așa că am deschis ușa, dând la iveală silueta lui masivă. Se uită calm la pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
oricum ținea ochii Închiși. Cineva din familie a spus În șoaptă că piesa nu-i pare grozavă, mirându-se că este totuși opera lui Eminescu. Muribundul n-a suportat, a spus, mirându-i că asculta și că poate vorbi, oarecum iritat: «Nu e ceva terminat... și era foarte tânăr». Nu suporta vagul, aproximația. Acest fel de a-l prezenta pe Eminescu i se părea a fi ceva urât și confuz, o maculare, o pângărire, iar el, cu ultimele resurse de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nefasta Săptămâna și intitulat „Valoarea prin discernământ”, declanșa un calculat atac pe trei direcții, ocupându-se de producțiile literare „dușmănoase” ale subsemnatului, dar și ale lui Sorescu și... Adrian Păunescu (cu Păunescu, CTV alterna perioade de fraternizare cu altele de iritată rivalitate, iar pretextul lungului pamflet era, de fapt, o intervenție a „rivalului” său, În România liberă din 9 iunie, același an, intitulat „Valoarea prin adăugire”, În care eram admis totuși prin „adăugire” alogenă Între valorile literare românești). Nici atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
le primise și urcă la Neurologie. Asistenta doctorului Hayes îl conduse imediat pe Weber în birou, încercând să nu se holbeze la acea personalitate faimoasă. Neurologul părea destul de tânăr ca să fie fiul lui Weber. Un ectomorf greoi, cu o piele iritată, care-și manevra corpul ca pe un aparat moștenit. —Vreau doar să vă spun ce onoare ne faceți. Nu-mi vine să cred că vorbesc cu dumneavoastră! Când eram la facultate, vă citeam cărțile cum citeam benzile desenate în școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pot să-ți spun sigur. —Categoric. Ești de mii de ori mai bine decât erai acum cinci luni pe vremea asta. El râse de ea. —Cum să fie „pe vremea asta“ dacă era acum cinci luni? Ea își flutură mâinile, iritată. Fiecare cuvânt pe care-l palpa cu mintea se topea în figuri de stil fără sens. —Mark, la două zile după ce te-au scos din mașina aia, nu vedeai, nu te puteai mișca, nu puteai vorbi. Aproape că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
baba se răstește la ea și moșul o lovește cu un bici, apoi arată pe fata Închisă Într-o odaie goală, mâncând un codru de pâine, apoi e noapte și fata deschide geamul. Ce-i asta, ce Înseamnă asta? Întreabă iritat moș Costache. Asta e la cinematograf? Așa e! răspunse naiv Titi. Dacă e așa, e urât! Constată bătrânul și nu vru să mai asculte. G. CĂLINESCU, Enigma Otiliei Partea Întâi Pierdut autobiografie... O declar nulă. Și vântul ridica ușor, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
afinitate pentru Tom. E în hol, am spus cu răutate, privind melancolic înspre Julia Seddon. E înnebunit după ea de luni de zile. —Spălăcita! a spus Baby pe un ton care trebuia să fie batjocoritor, dar a sunat mai degrabă iritat. Așa îi plac lui, mici, deschise la culoare și aparent lipsite de apărare, animăluțele firave din pădure. Baby a pufnit. —Aia e la fel de firavă ca... ca... —Ca un picamăr. Exact. Aproape că lăsasem garda jos cu Baby, pentru un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sau ce naiba face el, John ăsta, țâfnosul‚Shaw... —Nu ai văzut-o pe Lee mergând în grădină cu cineva, nu? l-am întrebat, ignorând ce-mi povestea. Nu, ce naiba, Sam, nu am nici cea mai vagă idee, a spus Tom iritat. Aveam o sticlă întreagă de bourbon în mine. Nu m-aș fi recunoscut nici pe mine în oglindă în halul în care eram. Dar Julia? Ea a văzut ceva? —Las-o baltă, Sam. Tom mi-a umplut paharul și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
paharul, s-a apropiat de sculptură și s-a așezat în fața ei uitându-se fix la ea. — Ce este? Nu știu. Nici ea nu știe. Asta e problema. Are nevoie de ceva. Știu, am spus pe un ton mai degrabă iritat. Am contemplat în tăcere Chestia. — Parcă abia a venit de undeva din cer, a observat. Ce vrei să spui, că pare strivită? —Nu, nu chiar... pare un fragment de meteorit sau ceva de genul ăsta. —Hmmm. înțelegeam ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
condescendent): Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să...?? EFIMIȚA: Ei... cum întrebi dumneata bobocule, mai rar cineva. LEONIDA: Rezon. Ei... Întreabă-mă să te-ntreb. EFIMIȚA (interogativ): Ei?? LEONIDA (ton de comandă): Întreabă-mă să te-ntreb!! EFIMIȚA (accentuat, iritată): Eeeeii??? LEONIDA: Așa... Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să... EFIMIȚA (uimită): Dumneaei? Care dumneaei? LEONIDA: Revoluția. EFIMIȚA: Consoarta dumitale? LEONIDA: Rezon! Consoarta mea este revoluțiunea română. Și cînd e vorba de onoarea mea de familist... Eu am ambiț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
SONIA (teatrală): Destinul! BUNICA: Destinul? Ăsta nu sună, dragă. Ăsta vine buluc. Și pe urmă eu n-am chef să dau ochi cu el. Sînt încă tînără. Nu? SONIA: Așa faci mereu. Si bunicul? BUNICA (ironică): Ei... El... Citește... SONIA (iritată): Bunicule. BUNICUL (trezit din somn, parează cu un efort de a părea natural): Da, Sonia. Ce este? SONIA: Ce făceai? BUNICUL (mimînd un calm absolut, întoarce foaia ziarului): Păi ce să fac? Citeam... (referire la ziar) Auziți. Mîine iar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la baie, Ilie? Cum la baie?? Nud la baie, ai? BUNICUL (făcînd pe naivul): Păi nu-i acolo locul lui? Ce, tu faci baie îmbrăcată? Și fata din tablou... Nudă...Ca și cum ar vrea să se... (gest larg) să se... BUNICA (iritată): Cum? BUNICUL:...Să se scalde! Tu te duci la băi și pe ea o atîrnăm în baie (Tatălui aparte). Așa facem! (îi face semn că plătește și el). FANE (ritos, bucuros că face o surpriză): Tată socrule...Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]