4,886 matches
-
cele sugerate de timpul prezent al povestirii, pare o țesătură foarte densă în structura căreia este imposibil să identifici firul epic. Primele care se plâng de această harababură epică sunt chiar personajele cărții. Firește, în spatele acestor lamentări se simte privirea ironică adresată de autor cititorilor: "Dar Paul Bárány, gândi Iștvănescu, pare a ști ceva despre drumul ce aveau să-l urmeze, nu degeaba bâiguie el despre consistența păienjenișului... Păienjeniș ca țesătura unei cărți, ghem des în miezul ei. Că bine mai
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
în 2003 - este respins, inițial de editură. A muncit la el din 1960 pînă în 1973. În 1975 i se publică, în sfîrșit, dar nu urmează mare lucru. Critica se abține. Opera acestui scriitor mare, cu un ton filosofic ferm, ironic, ludic, tulburător, își definește un traseu major. În 2002, Imre Kertesz primește Premiul Nobel pentru Literatură. În 2004, Humanitas îi publică Altcineva. Cronica schimbărilor și Drapelul englez. În 2005, Editura EST face să intre pe piață romanul extraordinar al lui
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
precum o sfidare a timpului ce-l circumscrie: "Epoca Miceniană abia se sfîrșise/ începea barbaria/ peste munți treceau// tot mai multe metale// domnul Stănici paznicul/ genetic al domeniilor/ noastre monastice// nu mai înțelegea nimic" (13 martie 2006). Sau cu o ironică implicare personală: " Iarna mi-a plăcut cel mai mult/ eram cu Pieter Breugel/ la o vînătoare cu cîini// în zăpezile mari din Evul Mediu// pe rîul înghețat patinau/ fetele de la Liceul Carmelitelor" (21 decembrie 2005). Mediul cărților îl modelează pe
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
beție e descrisă și prin verbe ale agresiunii exterioare: insul beat este victima unor acțiuni mai mult sau mai puțin violente, metafore ale stării de ebrietate: lovit, atins, ciupit, abțiguit - pînă la rupt de beat sau împușcat în aripă. Eufemismele ironice prezintă amețealea băuturii ca pe o ușoară voalare a imaginii - atingere a fumului, a apei (sfințite), a aburului: tămîiat, afumat, aghesmuit, aburit, brumat. Seria pare logică, chiar dacă cuvintele pot avea evoluții semantice diferite, după cum se pornește de la băutură (aghiasma fiind
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
băuturii ca pe o ușoară voalare a imaginii - atingere a fumului, a apei (sfințite), a aburului: tămîiat, afumat, aghesmuit, aburit, brumat. Seria pare logică, chiar dacă cuvintele pot avea evoluții semantice diferite, după cum se pornește de la băutură (aghiasma fiind o metaforă ironică pentru băutura alcoolică) sau de la efectele ei, de la percepțiile incerte, neclare. Ambiguu e și termenul prăfuit: imagine a voalării, dar poate și derivare înșelătoare, comică, de la expresia a se face praf. Unele eufemisme - turmentat, magnetizat, afectat, obosit, făcut etc. - au
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
a ajuta țările estice să-și făurească un destin. Așa încât singura lui preocupare sunt societățile italiene; ca atare nu încurajează nici o manifestare italiană. Și totul spus cu o ușoară notă de zeflemea. Ba chiar îmi explică: "Francezii sunt mai puțin ironici, italienii mai puțin agresivi!" începutul lui martie - Am primit o nouă repartizare: director al Institutului Francez din Stockholm. Plecăm peste două săptămâni, prin Constanța și Mediterana, spre Franța. Cu trei zile înainte de plecare am o discuție cu Sandu Rosetti 7
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
tocmai el, scribălăul surd și neisprăvit, le-a pus viețile într-un text-oglindă, a reușit să-i descrie cu atâta exactitate. Sunt, de asemenea, deosebit de pregnante "amintirile din copilărie", fărâmițate în detalii savuroase, recuperate pe un ton deopotrivă nostalgic și ironic. Dar lucrul cel mai izbitor e dincolo - sau dincoace - de această atmosferă în conturarea căreia ludicul joacă un rol atât de important. Într-un timp al atomizării sociale și într-o generație a rupturii violente, a fracturilor literare, Sorin Stoica
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
o prezentare minimalistă, e ca și cum ai zice că poezia Luceafărul e despre o stea" (weblog.ro); "superstiția pseudo-religioasă încurajată acum de popi cu o cultură minimalistă înlocuiește spiritul hieratic" (asymetria.ro). Termenul poate fi folosit în mod impropriu cu intenție ironică: "Toate aceste filme sînt făcute cu fonduri minimaliste, mizerabiliste" (observatorcultural.ro). În fine, se poate produce și fenomenul invers, semnificația apreciativă a lui minimalist modificînd sensul negativ al adjectivului și al adverbului simplist ("fără subtilitate, superficial"): "doarme simplist, minimalist" (Pro
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
contururi ceva mai clare pentru cunoscătorii ultimelor două mari volume de eseuri ale lui Wagner. Elemente tematice disparate în cele două scrieri reapar încorporate în discursul romanesc sub forma unor contrapuncte: comentariile scurte, glosele cînd îngăduitoare cu personajele cărții, cînd ironice sau chiar sarcastice, ca într-un "aparteu", conferă romanului un statut aproape scenic și, pe alocuri, programatic. Efectul este congruent cu subiectul romanului, extras dintr-o întîmplare reală petrecută în urmă cu zece ani. Autorul își ia precauțiile de rigoare
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
farmec și erudiție, de neimaginat în climatul tenebros al anilor de agonie a regimului comunist. Ioan Buduca ar fi trebuit să devină vârful de lance al criticii optzeciste. Faptul că nu a devenit este rezultatul exclusiv al propriului său spirit ironic. Știut fiind că ironistul fiu al faptei nu e. După 1990, Ioan Buduca a devenit un gazetar frenetic. Săptămânalul de atitudine "Cuvîntul"este în mare măsură creația sa. Îmi amintesc și astăzi nopțile pierdute în tipografia de pe Brezoianu, ambiția febrilă
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
Ghinesco) este un soi de jurnal politico-erotic semnificativ pentru ce este astăzi autorul Ioan Buduca. Menționarea Elodiei Ghinesco (o-ul are o rațiune pur... juridică) printre autorii cărții trebuie să fi avut în mintea lui Ioan Buduca o dublă miză: ironică, dar și (declarat sau nedeclarat) comercială, în speranța că mulți dintre cei care stau noapte de noapte cu gura căscată și înghit aberațiile de la OTV ar putea deveni cititorii cărții. Altminteri, jurnalul anului 2007 dă seama de preocupările de azi
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
supraviețuire și pact înșelător cu "teribila ușurătate a ființei". Surprinzător cît de multe din experiențele de exil pe care le reconstruiește excelent în romanele sale Milan Kundera se regăsesc în acest film tratate cu un fel de înțelegere blîndă și ironică deopotrivă. Și este un fapt de apreciat că regizoarea-desenatoare nu înclină niciodată balanța către vreun militantism sau către utopismele unei gauche caviar, discursul nu devine niciodată sarcastic, emfatic, didascalic. Experiența vieneză se termină dramatic cu o iubire eșuată, Marjan se
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
și stilistic, preluarea unor termeni culți și abstracți de către limbajul popular, care îi integrează prin concretizare, formarea pluralului și cuprinderea în expresii în curs de fixare. În acest caz, circulația formulei inculte pare să se datoreze unei strategii de citare ironică, trimiterii aluzive la personajul politic care o folosește frecvent: "așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr. 1, sectorul 1, ultima dintre achizițiile lui imobiliare, "încă o aroganță", cum și-a catalogat singur isprava
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
sensurile "act de sfidare, provocare, jignire", "manifestare de orgoliu", în contexte ambigue, în care termenului i se atribuie și o interpretare pozitivă, strict personală (prin valorizarea afirmării de sine și a ostentației). Deocamdată, termenul concretizat se extinde în contexte evident ironice (mai ales în comentariile sportive): "povestea ridicolului s-a repetat însă, președintele Realului făcându-i "o aroganță" lui Gigi Becali" (Cotidianul, 27.10.2006); "Pițurcă face "aroganțe": Mirel Rădoi va evolua titular cu Turcia, dar la închidere" (megasport, 22.08
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
Volovici l-am cunoscut la Ierusalim, la începutul anului 2005. Este genul de intelectual care te cucerește de la prima întâlnire și pe care ai vrea să îl ai tot timpul în preajmă. Afabil, discret, mereu cu zâmbetul pe buze, delicat ironic și bonom, are ușurința specifică ființelor cu adevărat superioare de a se adapta în orice clipă la dimensiunea intelectuală și preocupările interlocutorului său. Nu-și plictisește prietenii, ca atâția alții, cu interminabile apologii de sine, divagațiile sale au întotdeauna un
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
cronicizat față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Din aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva și Pe drumul spre La Mancha (exerciții de disidență universală), aceste cărți pasionale, polemice, incisive, de multe ori nedrepte
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
2 copii și soția unui nene" (idieta.ro); "li s-a terminat programul, după cum spunea o tanti în gura mare, o tanti care lucrează în slujba cetățeanului" (brandingromania.com) etc. Efectul comic al acestor utilizări provine din mimarea cu intenție ironică a atitudinii respectuos-admirative și a limbajului infantil. În argoul interbelic, substantivul nene a fost înregistrat și cu sensul de "patron al unei case de toleranță"; "întreținut (și apărător) al unei femei care practică prostituția", "proxenet", sinonim cu argoticul "pește". Sensul
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
lingușiri totale), versuri ca: " Viața s-a născut din apă (...)". "Foaie verde cal albastru" - zic eu, toate aceste bizarerii nu erau decît sindroame de murire a limbii în el". Sau despre Sorescu care ar fi "un inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență". Sau: "D. R. Popescu scrie teatru hermeneutic. Simbolic. Eu îl citesc, nu înțeleg nimic: vine Valentin Silvestru și-mi explică: aici e mit, aici e Graal, aici
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
Gheorghe Nicolaescu Tradus până acum în 12 limbi, romanul Istoria calviției mele (De geschiedenis van mijn kaalheid) a iscat la apariția sa, în anul 2000, un imens scandal în viața literară din Olanda. Stilul ironic, gustul pentru absurd și burlesc, cinismul intransigent, dar nu lipsit de candoare păreau cunoscute, dar de autor încă nu auzise nimeni. Abia după un an, misterul a fost elucidat. În spatele numelui de Marek van der Jagt se ascundea unul dintre
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
lumea teatrului. În stilul (auto)ironic, devenit peste ani una dintre mărcile inconfundabile ale scrisului său (alături de erudiție și judecățile aflate permanent în răspăr cu gândirea comună) își subintitulează volumul Încercări de pseudocritică. În scurtul Cuvânt înainte arată, cu modestie ironică de ce nu se consideră un critic "Un critic e un om informat, un om care știe foarte multe, iar în principiu știe tot; dispune de autoritate și stăpânește o metodă (am auzit chiar de "metodologie"). El poate săvârși un act
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
întoarce până spre 1900, pentru a explica stadiile de decădere și disperare în care se află oameni de vază, pe vremuri de mult și misterios apuse. Prin umorul, elementaritatea și corozivitatea limbajului ei, Vica Delcă pune o ramă critică și ironică romanului burghez sau albumului încorporat între coperțile vieții în comunism: preambulul constituit de vizita Vicăi în casa Yvonnei (partea întâi a romanului, în organizarea lui mai recentă, cuprinzând primele cinci capitole) și epilogul nepotului Gelu, o revenire în prezentul imediat
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
observației, într-o anumită lume, prin bucătărie?" Repet, ca răspuns la o astfel de exagerare: discursul plebeian, încărcat de mediocritatea vieții cotidiene, încadrează toată evocarea, cu tendințe idealiste de omagiere a lumii bune de pe la 1900 și ceva, într-o ramă ironică. În centrul iradiant al romanului se află profesorul Mironescu și limbajul său intelectual, superior, de interpretare a lumii politice și morale burgheze căreia îi aparține. Vica are rolul de a deschide ușa spre această lume și de a o închide
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
relația trupurilor Din întîmplare, căutînd să facă puțină ordine în vraful de reviste, Cronicarul a dat peste numărul dublu,7-8, din Steaua, din primăvara asta. Necitit. Ochii pică peste interviul Ruxandrei Cesereanu cu Peter Esterhazy. Doi scriitori inteligenți, șugubeți, ludici, ironici, învăluitori într-un discurs dens, în care fiecare se descoperă în relație cu celălalt, cu întrebările rostite sau nu, ca într-un joc senzual, provocator. Care te ține cu sufletul la gură. Undeva, într-o cafenea, la Budapesta, se vorbește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
răstimpul avut în vedere (1935-1945) să nu-i fi oferit personalitățile apte a-i produce o mare saitsfacție, dar nici cei în proximitatea cărora s-a aflat, nume de frunte ale culturii autohtone, nu-i inspiră îndeobște decît aprecieri distante, ironice. Precum un corectiv, expresivitatea portretelor este remarcabilă. Chipul cel mai prezent și totodată cel mai violent șarjat e cel al lui Camil Petrescu, socotit totuși un apropiat. Mostre: "Camil Petrescu îmi cere să-i sugerez lui Rosetti ca să vorbească cu
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
după Zenovie) și... cam atât. După aproape douăzeci de ani apare acest roman care combină tradiția literaturii central-europene cu postmodernitatea, în care tabloul etern și fascinant al României în orbecăiala pe care o numim tranziție este trecut prin melancolia (auto)ironică a nostalgicilor (?) vechiului imperiu chezaro-crăiesc, dar și prin automatisemele de gândire deprinse în jumătate de secol de comunism. Prima impresie după lectura acestui roman excepțional (să nu ne ferim de cuvinte) este aceea de covârșitoare noutate. Tipul de abordare al
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]