1,368 matches
-
Hansen, op. cit., p. 5. 719 Ibidem, pp. 5-6. 195 tragem concluzia că aceasta este povestea unui tată, amintind de regele Lear, care nu își poate percepe fiica ajunsă la maturitate, dăruind dragoste unui alt bărbat.720 Deși personajele feminine sunt ironizate și demistificate, critica mai dură la adresa principiului masculin ne îndreptățește să dăm un răspuns la întrebarea formulată anterior: Chaucer este un susținător al femeilor, chiar dacă aparent puteam crede contrariul, cu precădere în poemul pus în discuție. Obiectul ironiei rămâne în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îl are și care pare mai important decât însăși fericirea conjugală. Gentilețea soțului este mai mare decât a femeii. Personajele acestea ce se vor pozitive și generatoare de exemple moralizatoare sfârșesc, de fiecare dată, prin a fi ușor ridiculizate și ironizate de către autor, care nu le susține cu nimic veridicitatea, ba chiar, așa cum se întâmplase în cazul Grizildei, le subliniază vădit rolul de parabolă, de simbol, iar nu de concretețe materială sau spirituală. Donna angelicata se prezintă inițial ca un model
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se întâmplase în cazul Grizildei, le subliniază vădit rolul de parabolă, de simbol, iar nu de concretețe materială sau spirituală. Donna angelicata se prezintă inițial ca un model indiscutabil, servind scopului didactic al operei medievale, dar sfârșește prin a fi ironizată subtil, privită drept ceva desuet și mult prea abstract. Greșeala sau slăbiciunea acestei donna angelicata este că nu are suficientă voință de a se impune, de a se apăra. Se lasă dominată de spiritul masculin, care în loc să-i ofere protecție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1, p. 22. (trad. n.) 910 Scott Vaszily, art. cit., p. 527. 246 pedepsi astfel insistențele nedorite.911 Acțiunile personajului feminin îi dezvăluie forța și puterea decizională. Dragostea curtenească, simbolizată prin serenadele siropoase ale lui Avesalon, cade în desuetudine, este ironizată, remarcăm acțiunile teatrale ale celor doi amanți, parcă ar juca, în mod conștient, într-o comedie. Avesalon vorbește ca în Cântarea Cântărilor, devine tipul amorezului, care însă simte un imbold spre violență, în urma trădării, și nu poate juca un alt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de calități și defecte. Personajele feminine chauceriene nu mai ilustrează însă abstracțiuni, portretul lor este făcut într-o manieră realistă, autorul englez „le conferă viață, le acordă luxul de a fi cât mai umane posibil”1010, le îndrăgește sau le ironizează fin, le compătimește statutul social, și îi determină și pe ceilalți să privească în maniera sa asupra universului feminin descris. Gelozia nu face decât să le urâțească pe unele personaje feminine și să le înfățișeze într-o lumină ridicolă (III
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cult religios și semnele exterioare ale credinței. În mediul rural, femeile sunt totuși mai practicante decât bărbații pe care îi ceartă pentru slaba lor aderență la cele sfinte. Catrina Moromete se spovedește des, participă la predică. Soțul ei Ilie o ironizează din pricina asta. De pe vremea lui Creangă, aproape un secol, nimic nu pare să se fi schimbat. În Ardeal, doamna Bologa îl crește pe micul Apostol în credință și acesta are chiar o viziune mistică. Tatăl său, memorandist, nu e de
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
steril de mulți ani. Primarul beneficiar al construcției obiectează justificat asupra absurdității de a se ridica piedici unei construcții religioase chiar din partea clerului. Călinescu e un liber cugetător fără stimă pentru cler, dar nici pentru literatura ortodoxistă pe care o ironizează repetat. Bietul Ioanide, când ridică o biserică, nu o face cu smerenie și convingere, ci ca pe o demonstrație rece și geometrică. Rivalul său, Pomponescu, vrea să ridice catedrala neamului doar din dorința de a-și înălța o dată cu ea prestigiul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Da, e chiar privirea aceea „luminoasă”, „licăritoare”, inconfundabilă. Vă privesc doi ”sori” și un val de caldă energie vă Învăluie și vă liniștește. Donatorul, În timpul acesta, poate face orice: să Țipe, să fluture din mâini, se poate chiar să vă ironizeze - toate astea n-au nici o importanță. Vă este bine, Înfloriți. Nu vă feriți ochii când vă Întâlniți cu necunoscuți, privirea celuilalt vă va spune multe, bazați-vă pe intuiția dumneavoastră. Dacă cineva a reușit să vă provoace un disconfort sufletesc
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
acum câteva decenii, că, dacă deschidem dosarele poliției politice, rămânem fără intelectuali. Nimeni nu s-a simțit ofensat, nici una din personalitățile noastre de primă linie nu s-a scandalizat, respingând această acuzație, grea ca o piatră tombală. Singurii care au ironizat aserțiunea lui Lucinschi au fost tinerii scriitori, ocrotiți de niște biografii mai fericite, scriitori pe care căderea regimului comunist i-a ferit de maculare. Această lipsă de reacție mi se pare destul de elocventă și confirmă, constat cu regret, teza că
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
generate de răsturnarea principiului conveniențelor sînt transculturale, dată fiind universalitatea codului politeții și reacției generale de dinamitare a unor relații de autoritate consacrate de tipul medic/pacient, profesor/elev, șef/subordonat; în atari situații personajul cu statut de autoritate este ironizat, iar relația de supunere obligatorie în situații normale este suspendată (infra VII): vii) Copilul îi povestește mamei: "Mamă, știi că am fost singurul care a putut răspunde la întrebarea profesorului ?" Mama: "Bravo, dar ce v-a întrebat profesorul ?" Copilul: Cine
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
stăpânit, de obsedat de tipologiile mâncăilor veseli și nesățioși, privitorii prin ochii cărora bucatele arată mai bine și sunt mai numeroase decât realitate. Pe aceștia îi surprinde imaginarul gastronomic asociind hrana și astrologia, căci bucatele sunt dispuse conform semnelor zodiacale, ironizând, implicit, credința în astrologie pentru că tonul naratorului este subversiv, el simțindu-se agresat de o asemenea masă care îi stârnește mai degrabă repulsia decât pofta: "Deasupra berbecului era năut cornos, deasupra taurului o bucată de carne de bou, deasupra gemenilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
încheiat episodul călătoriei pe mare printr-un "armistițiu" între "părțile beligerante", Eumolpus, sub directa îndrumare a lui Bachus, compune ad hoc și nu se poate stăpâni să nu recite o elegie. Pentru început, deplânge pletele pierdute folosind un limbaj ce ironizează filozofica tentație de a pune semnul echivalenței între vârstele omului și anotimpuri ("Pletele, singura noastră podoabă frumoasă, căzură;/ Iarna cea tristă răpi primăvăraticul păr"), continuă cu o alăturare din cele mai neașteptate comparații ("Sărmanule, odată aveai frumoase plete,/ Îl întreceai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Iar scriitura lui nu avea cum să fie altfel decât parodică, mai ales atunci când imită (pe noțiunea de drepturi de autor nu se "bătea atâta monedă", așa cum se întâmplă astăzi) ori preia (teme, motive, structuri formale etc.) pentru a distorsiona, ironiza și, implicit, nega. Excursul printre tipurile de parodie medievală ne permite cel puțin un punct de plecare: confuzia dintre poeți și bufoni nu e nici pe departe una disprețuitoare, cum am putea fi tentați să credem la prima vedere. Ea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodică prin care autorul își subminează, continuu, personajele, deși acestea nu devin, la limită, caricaturi, ci se apropie, mai în glumă, mai în serios, de figurile lipsite de densitate mitologică ale contemporanilor scriitorului. Grandgousier devine un altfel de Charlemagne, care, ironizat de autor, își deplânge soarta astfel: "Iată-mă-s nevoit să port pe umerii mei slabi și osteniți [s.n.] sunt evidente sursele umorului rezultat din contrastul de proporții între percepția personajului cu privire la propria persoană și realitate] platoșa de luptă, să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
spus nu poate fi inocentă (...). Ironia, buna dispoziție, nostalgia parodică și atuoparodică sunt câteva dintre modalitățile acestei recunoașteri"310. Parodia produce mai multe "sertare" terminologice: postmodernismul soft e cel care asigură dominația ficțiunii parodice, pornind de la evenimentul istoric dat și ironizându-l printr-o înseriere proprie de teme și motive, în timp ce postmodernismul hard parodiază, la propriu, întreaga literatură prin excesul de real pe care îl conține practica artistică, uneori împinsă la absurd. Literatura suportă, în postmodernism, și o influență de netăgăduit
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mileniu"315. Apropiindu-ne de actualitate, ajungem la o înțelegere a parodiei literare în calitatea ei de text care, fie că simpatizează originalul (în spiritul omagierii modelului)316, fie că-l subminează cu înverșunare, uzând de propria autoritate, transformă și ironizează în același timp. Parodia, "formă de spirit compusă din bufonerie și subversiune"317, își atrage de partea sa multe din trăsăturile pe care Vladimir Jankélévitch i le atribuia ironiei. Textul parodic "prin generozitatea cu care se alătură greșelii pentru a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
treia, deci naratorului. Acesta își construiește, în afara evenimențialului din text, un retorism aparte, găsind de cuviință să se întrebe, chiar atunci când ne așteptăm mai puțin, cum să procedeze pentru a construi personaje viabile, o intrigă tensionată, dacă e cazul să ironizeze America, binecuvântând-o cu un final fericit: "Dar cum să izbutesc să înregistrez în secvența asta drăgălășenia adenoidală a lui Phyllis, nasul ei ascuțit (...)? Cum să conotez datoriile pe care le plătesc toți bărbații pentru excesele lor? (...) și dacă asta
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
schițând o Americă postbelică grotescă în imensitatea ei, parodiată și ea printr-un simbolic Disneyland, imagine a societății consumiste în care toate visele se împlinesc și sunt, în egală măsură, falsificate. Iar protagonistul, un demn reprezentant al Generației Beat, își ironizează tizul biblic, numindu-l "Un Stâlp al Credinței în Vremuri de Prigoană", preferând să idolatrizeze Biblia de la Dartmouth: "Daniel, o Rază de Credință într-o Vreme a Persecuției. Puține cărări ale Vechiului Testament sunt atât de pline de enigme ca
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
așadar că motivația din textul originar nu se mai păstrează, după cum nu mai persistă aici nici modul de relaționare al protagoniștilor, prietenia celor doi. Episodul când aceștia se cunosc stă sub semnul supunerii primitive, simbolizate prin gestul lui Vineri și ironizate prin comentariul auctorial din finalul fragmentului: "La câțiva metri mai departe, într-un desiș de ferigi, un om negru și gol, cu mintea rătăcită de groază, își înclină fruntea-n pământ, iar mâna lui căuta, ca să și-l pună pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nivel documentar, între romanul Primul cerc și nuvela O zi din viața lui Ivan Denisovici, prin faptul că oferă continuarea "poveștii" lui Soljenițîn Nerjin, transferat din șarașka în lagăr. Soljenițîn se află în ipostaza de comentator care suferă, se indignează, ironizează, interpretează și explică într-un ritm alert, câștigându-și astfel credibilitatea. Demască minciuna, arată unde s-a greșit, analizează problemele în profunzime și proclamă sentimentul demnității. Uneori anticipează posibile reacții și contraargumente ce s-ar putea aduce poziției sale, pentru că
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
naratorului, plasată în paranteză, este cât se poate de "nevinovată": "Dar lui Stalin însuși la ce îi foloseau acestea? el e modest"276. (trad. a.) Nici naratorul din povestirea O întâmplare în gara Kocetovka nu se poate abține să-l ironizeze pe Stalin (din nou, vocea auctorială mai degrabă). Acest lucru este vizibil în pasajul în care sunt surprinse gândurile lui Zotov cu privire la mersul războiului, îngrijorat că nemții ar putea avansa până la Ural. Imediat după exprimarea temerii personajului că nemții ar
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
străine unui grec, dacă ținem cont de procedeele de odinioară prin care fusese venerat Dionysos chiar de către ei. Excesele cultului (de ex. automutilarea), nu le-a atras prea mulți simpatizanți, iar comedia greacă nu a pierdut ocazia de a-i ironiza sacerdoții Cybelei, care cutreierau țara propagând cultul acesteia. Tot un caracter extatic prezenta și cultul care provenea din orașul Byblos, de pe coastele Siriei, ale cărui reprezentări divine erau cele ale marii zeițe Atargatis, asemănătoare Cybelei, și ale frumosului tânăr Adonis
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-se tradiției creștine, autorul își exprimă atitudinea de condamnare față spectacolele gladiatorilor la care și cei care asistă, complăcându-se de uciderea vreunei ființe omenești, plecând de la conștiinciozitatea lor, ar deveni din punct de vedere moral participanți la acea cruzime. Ironizând ideea numirii de joc (ludus) a unei crime, acuză oamenii că s-ar fi sustras umanității (humanitas) și implicit legăturii fraterne. Spre deosebire de alți scriitori creștini Lactanțiu folosește cu o frecvență majoră termeni de tipul omul și umanitatea: concepția sa despre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a văzut îngenunchindu-se pe câmpul de luptă și rugându-se Dumnezeului lor, pentru a potoli setea și foamea comandantului și a întregii armate, iar pe de alta, datorită subiectivismului său filozofic, le lăuda buna intenție și simultan îi compătimea ironizând gesturile care aveau, în viziunea sa, expresivitatea unui pietism resemnat și a unui fanatism vulgar. Acele gesturi creștine, considerate parte a teatralității și dulcegăriilor, condamnate în Memorii, erau interpretate drept vicii ale sufletelor fără demnitate, atitudini ce îi ostraciza de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
același lucru cu săvârșirea unei crime: omuciderea se înfăptuiește atunci când îndreptăm sabia împotriva altora ori permitem, nefiind constrânși, să ne fie îndreptată împotrivă. Această chestiune era foarte dezbătută pe atunci de creștini; la discuție luau parte și păgânii, care îi ironizau pe cei dintâi spunând că trebuiau să se considere fericiți dacă împărații romani îi ucideau, pentru că astfel puteau ajunge mai repede la Dumnezeul lor și nu ar mai fi creat probleme nimănui. Pentru filozoful Iustin (100-165), creștinul care cooperează cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]