1,688 matches
-
să-l părăsească pentru ultima dată. Tu te simți bine. Eu mă simt al dracului de mizerabil. În continuare, Julia petrecuse șase luni, fără precedent, în care fusese singură. Era hotărâtă să nu mai repete schema aia în care ea irosea un timp prețios din cauza bărbatului care nu avea să-și părăsească niciodată nevasta. Dar întrebarea arzătoare rămânea: cum să dai de bărbatul însurat care e dispus să facă pasul? —Urmându-ți instinctul, îi răspunsese prietena ei, Dee, care se căsătorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai prea are nici un sens ca eu să rămân aici singură, nu? Mai bine merg cu tine. Luca a clătinat din cap. Nu. Eu tot sunt obligat să plătesc camera și biletele de avion, așa că ar fi păcat să le irosim. Rămâi aici și bucură-te de tot, a spus el arătând cu o mână peisajul de pe fereastră. Uite, jos e o piscină fantastică, iar vremea e minunată. —Să mă bucur de tot? a repetat Alison. Cum pot să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
copil... și uită-te acum, a spus ea privindu-și burta gogonată. Nu e nevoie decât de timp. Alison a clătinat din cap. Iar eu nu mai am timp. Am aproape treizeci și opt de ani și nu vreau să irosesc niște ani prețioși alături de un bărbat care nu este în stare să-i țină piept fostei soții sau care nu mă susține în efortul meu disperat de a face un copil. Trebuie să mă desprind de el și să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fi omorât unul câte unul, fără să ne permită să ne apropiem de el. Măiestria lui de trăgător e legendară și oamenii noștri abia dacă au tras patruzeci de gloanțe în viața lor... Făcu o pauză. — Avem ordin să nu irosim muniția. Știu, spuse guvernatorul, îndepărtându-se de balcon și revenind la impunătorul său birou. Chiar eu am dat ordinul ăsta. Dacă nu se așteaptă un război, consider că e o risipă să faci trăgători de elită din niște recruți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
două noaptea și încă nu adormiseră. Naiba știe ce așteptau și cine mai știe de câtă vreme. De o veșnice, pasămite, și nu se mai termina odată. Cât o mai fi până la ziuă? se întreba Rafael, și cum ne mai irosim aici, în ocna asta și nu se mai termină, nu se mai termină, nu se mai termină... Ție și frică să te gândești că într-o bună zi s-ar putea termina. Cât o mai fi? Cât a trecut? Șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-ar fi lipsit nici ele de distracția asta, măcar că-i duminică, și-ar fi fost aiurea ca niște femei ca ele, cele mai multe fără soți care să le țină socoteala și să le aștepte acasă la oră fixă, să-și irosească timpul la coadă la urne. Cică ducă-se casa, mă piș, mă fut și mă mut, ne-om descurca noi cu ce luăm pă ea... Păi, cum să nu ne descurcăm, dragostea mea, suntem oameni în toată firea, atâta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de rod pare să le priască seceta. Fructele coapte cad, se borșesc și fermentează pe pământul uscat, străbătut de crăpături șerpuite, în care poți băga pumnul. Ar ieși ceva rachiu din zeama asta de dude și de corcodușe care se irosește, pe puțin o sută de litri dacă le-ai aduna din tot parcul, dar cine să se ostenească? Și până la urmă, cine ar fi în drept? De când se știe Rafael, pomii și parcul, balta asta puturoasă a Văcăreștilor, toate au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu e vorbă, îi oblojise rana lăsată de dispariția lui Milică și parcă-l anesteziase. Era ca și cum s-ar fi trezit, catadicsind să-și dea seama că o încurcase aiurea pe biata femeie și se încurcase și el. Se vedea irosindu-și viața în timp ce lumea o făcea pă treabă, da, toată lumea ieșise pe străzi să-l răstoarne pe Ceaușescu. S-a umflat tărâța în lume, în popor, da, trebuia neapărat să se ducă și el acolo. Se întunecase de mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ei, și uite așa s-au împăcat din nou, și din nou era bine. Era bine și din nou se iubeau, deh, vorba vine. Mirela tânjea iarăși, așteptându-l câte patru-cinci zile, văzându-și tot mai limpede soarta, cum își irosea viața stând la mâna cui n-ar fi trebuit... Oricum, se strâmtase și se subțiase și se rărise, Mirelo, nu mai era ce fusese pe vremea când lucra la cantină și avea banul ei și nu depindea de nimeni. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cazul În care ai avea tu Însăți ceva de ascuns, am sugerat pe un ton neutru, ți-ar conveni de minune să-l știi la Închisoare. Privirea Înghețată din ochii ei mă făcu să mă gândesc că Grace Kelly Își irosise talentul În roluri de eroine. Ar fi făcut minuni jucând o criminală În serie psihopată. — Tu unde erai când Linda a fost omorâtă? Doar așa, de curiozitate, am spus eu, hotărându-mă să joc totul pe-o carte. În definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu reacționează ca tine, nu degeaba m-am îndrăgostit de tine când aveam doar doisprezece ani, spune el cu emfază, am văzut încă de pe atunci că ai un suflet deosebit, dar nu mă gândeam că vei fi nevoită să îl irosești în mizeria vieții, adaugă el acru. Gata, nu strica momentul, îl plesnesc eu ușor peste mână, iar el îmi zâmbește, uită-te la tine, chipul tău aproape că nu s-a schimbat, pari atât de tânără, eu sunt amețită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
face semn să tac, cu buzele acelea iubite, termină, cât ești de josnică, asta te doare pe tine acum, mașina de spălat? Dar eu țip, mă doare ce se va întâmpla cu mine, mă dor anii pe care i-am irosit pentru tine, suntem împreună de când aveam doisprezece ani, iar acum am aproape patruzeci? Când eram încă tânără și arătam bine, nu ai îndrăznit, dar acum ai prins curaj? Egoistule, exploatatorule, strig eu, desprind alte și alte haine de pe sfori, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lumină. Ani la rând o acuzasem de moartea tatălui meu, refuzasem să o iubesc, rezistasem acestei tentații chiar și după moartea lui, totuși îi permisesem lui Noga să o iubească, dacă eu nu puteam, vedeam plină de satisfacție cum își irosește viața privind filme vechi la televizor, privind actrițele pe care odată le întrecea în frumusețe, toată lumea o spunea, iar acum, pentru prima dată, poarta se deschide, iar ea intră, fără să aștepte prea mult, își clădește noua imagine, o combinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu te mai culci cu fete. Dacă ție îți face bine, atunci e în ordine. În fond, e viața ta la mijloc și tu ar trebui să decizi. Vreau să-ți atrag însă atenția că nu are rost să-ți irosești forțele pentru ceva care este contra naturii. Înțelegi ce vreau să spun? Ar fi mare păcat. Vârsta de nouăsprezece sau de douăzeci de ani este foarte importantă în procesul de maturizare și dacă acum te abați de la ceea ce este normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ți-am mai spus și înainte, tot ce-mi doresc este să vii să mă vezi din când în când și să nu mă uiți niciodată. Este tot ce vreau! — Dar eu nu-mi doresc doar atât, am zis. — Îți irosești viața din pricina mea. Nu irosesc nimic. Dar s-ar putea să nu-mi revin niciodată. Tot vrei să aștepți? Poți să aștepți zece ani, douăzeci de ani? — Ești prea speriată și sceptică, am zis. Prea multe gânduri întunecate și negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
înainte, tot ce-mi doresc este să vii să mă vezi din când în când și să nu mă uiți niciodată. Este tot ce vreau! — Dar eu nu-mi doresc doar atât, am zis. — Îți irosești viața din pricina mea. Nu irosesc nimic. Dar s-ar putea să nu-mi revin niciodată. Tot vrei să aștepți? Poți să aștepți zece ani, douăzeci de ani? — Ești prea speriată și sceptică, am zis. Prea multe gânduri întunecate și negre... și forța celor disp\ruți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Reiko oftă, privind capătul țigării care ardea. Eu mi-am văzut mai departe de struguri, fără să scot nici un cuvânt. — Simțeam muzica, recunosc, dar fata aceea o simțea mai bine decât mine. Îmi părea rău de timpul pe care îl irosise în van. Dacă ar fi început cu un profesor bun și ar fi învățat cum trebuie, ar fi ajuns departe, gândeam eu. Dar mă înșelam, pentru că nu era genul de copil capabil de studiu intens. Există oameni care se nasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândeam eu. Dar mă înșelam, pentru că nu era genul de copil capabil de studiu intens. Există oameni care se nasc cu talente deosebite, dar care nu sunt în stare de eforturi pentru a și le pune în valoare și se irosesc în cele din urmă. Am văzut foarte mulți. La început ți se par uluitori, pentru că sunt în stare să descifreze la prima vedere o piesă grea și o interpretează binișor până la capăt, dar nu pot mai mult de atât. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a plăcut? — Grozav! De aceea nici nu m-am putut controla. — Nu e momentul să te controlezi. Bravo! Și eu m-am simțit extraordinar. — Reiko... — Da. — Ar trebui să-ți găsești un iubit. Ești magnifică și e păcat să te irosești așa. O să mă mai gândesc, spuse ea. Mă întreb dacă se găsesc prin Asahikawa. Excitându-mă din nou, am intrat iar. Reiko își înăbușea suspinele și se răsucea sub mine. M-am mișcat încet, cu ea în brațe, stând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
încercat din răsputeri să-l fac să nu se simtă încorsetat. Mergeam la yoga seara, ca el să poată ajunge acasă înaintea mea. M-am împrietenit cu două dintre colegele lui de serviciu, cu care ieșeam uneori, cu toate că uram să irosesc timpul pe care ar fi trebuit să-l petrec cu el. Am făcut tot ce am putut să îl iau ușor, dar n-a fost suficient. Deodată îmi vine în minte Liam O’Connell. N-am nici un dubiu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am dat seama că nu va trece dincolo de zidul pe care l-a construit în jurul său și, în consecință, nu mă va putea iubi. Acum un an și jumătate, situația era foarte clară, însă n-am renunțat și mi-am irosit viața sperând prostește. Mă simt ca o idioată. Cred că asta e problema - mă învinovățesc pentru că n-am terminat-o cu el mult mai devreme. Am fost oarbă și n-am vrut să văd dovezile care mă avertizau că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ridic ștacheta și, pentru că era vorba despre vin, trebuia să protejăm canapeaua. Podeaua e de lemn, iar covorașul, mă asigură Jake, e lavabil, ceea ce e altă treabă. Până la urmă, însă, nu facem chiar așa multă mizerie. Nu-mi place să irosesc vinul. Chiar dacă s-a spălat, pielea lui Jake încă are gust de apă de mare. Pinot Grigio, sare și transpirație masculină proaspătă. Mă amețește acest amestec. Sunt atât de beată, că aș putea să-i sărut fiecare centimetru pătrat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în toată firea, se pronunță Charlotte. Și știe numerele noastre de telefon. Lui Charlotte nu i-a plăcut niciodată de Jim. Ca foarte mulți dintre cei născuți într-o familie bogată și cu statut social respectabil, nu are timp de irosit cu oameni evident dezavantajați; probabil că Jim o face să se simtă vinovată. Poate că mi-a trimis un mail, zic eu ridicându-mă și ducându-mă la calculator. Dar nu găsesc nici un mesaj de la Jim, dacă nu cumva și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nouă adusă la zi. Structura e mai mult sau mai puțin de tipul ăsta: un articol se referă la un scriitor celebru, un articol la un ASP, iar problema este de a calibra bine ordinea alfabetică și de a nu irosi spațiul cu scriitorii celebri. Vezi, de exemplu, litera L.” LAMPEDUSA, Giuseppe Tomasi di (1889-1957). Scriitor sicilian. A trăit mult timp ignorat și a devenit celebru după moarte prin romanul Ghepardul. LAMPUSTRI, Adeodato (1919 -). Scriitor, educator, luptător (o medalie de bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
el un deșert fără glas. Mierlele se îngropaseră speriate la rădăcina dimineții. Îi crăpa timpanul. Îi crăpa naibii timpanul după o picătură de zgomot...și țâșni înainte în toată lungimea lui violentă. Sub lumina confuză fasciculele laser îi trădau furia: irosea și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile caselor rămase undeva în urmă. Trezite, stolurile începură să fluiere și să chirăie. Între timp, dușmanul se pare că făcuse o mișcare tactică greșită. Poate că îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]