3,057 matches
-
Theodorescu, Despre domnul N. Șerban, „Viitorul”, 1944, 53; G. Călinescu, Nicolae Șerban, „Tribuna poporului”, 1944, 91; Iorgu Iordan, O lămurire în „cazul N. Șerban”, „Tribuna poporului”, 1944, 92; Contribuții la istoria dezvoltării Universității din Iași, II, București, 1960, 298-299; Bucur, Istoriografia, 264-265; Iorgu Iordan, Articole politice, București, 1979, 107-111; Constantin Pavel, „Gallia” în relațiile culturale româno-franceze, CRC, 1979, 10; Histoire de la littérature française, II, coordonator Angela Ion, București, 1981, 183-184; Rodica Anghel, Cercul de studii franco-române, „Lutetia” (Iași), 1997, 5. Il
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
monasticismului bizantin - un fel de elenism vulgarizat -, refractar la cultura laică. Două dintre studiile sale dinainte de cel de-al doilea război mondial se referă la originea și circulația unui fragment din Leviticul românesc de la Bălgrad (1927) și la dezvoltarea vechii istoriografii românești (1939), cel din urmă vizând în special metoda de utilizare de către cronicari a izvoarelor interne și externe. În 1975 apare un volum în care Ș. expune rezumativ istoria literaturii române de la Grigore Țamblac până la 1830. SCRIERI: Știință și improvizație
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
lingvistico-stilistice întreprinse de N. A. Ursu, care stabilește ca unic autor al letopisețului consacrat pe S.D.: el și-ar fi redactat lucrarea pe scheletul unei cronici alcătuite de Ureche în limba slavonă, dar a folosit și alte izvoare, fiind, astfel, întemeietorul istoriografiei în limba română; lui i-ar reveni toate meritele atribuite de o tradiție nedreaptă lui Grigore Ureche. Dar, deși reale și pertinente, argumentele de ordin stilistic nu pot infirma în totalitate tradiția istorică, nici concluziile unor cercetători care au încercat
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
1859-1934), București, 1935; E. Lovinescu, Memorii, III, București, 1937, 252-256; Constantin Șăineanu, Celui à qui on n’a pas rendu justice. Lazare Sainéan, le grand philologue, Craiova-București, 1946; Perpessicius, Mențiuni ist., 348-385; Vrabie, Folcloristica, 238-240; Seche, Schiță, II, 81-93; Bucur, Istoriografia, 64-65; Bârlea, Ist. folc., 316-324; D. Macrea, Contribuții la istoria lingvisticii și filologiei românești, București, 1978, 162-183; Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 234-236; [„Basmele române...”], TR, 1979, 12 (semnează Constantin Noica, Ruxandra Niculescu, Dumitru Pop, Ion Taloș, Ion Șeuleanu ș.a.); Dicț. lit. 1900
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
II”, VAA, 1941, 195; Ion Gherghel, „Spiritul german în literatura română”, „Tribuna literară”, 1941, 3-7; Călinescu, Ist. lit. (1941), 923, Ist. lit. (1982), 1 025; Zaharia Stancu, Ion Sân-Giorgiu, „Ultima oră”, 1945, 249; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., 27-32, 42-45; Bucur, Istoriografia, 291-292; Ion Sân-Giorgiu, DRI, IV, 315-326; Dicț. scriit. rom., IV, 188-190. I.O.
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
În circuitul științific de Dan Berindei, În Documente inedite privind Începuturile domniei principelui Carol I, În <ref> Memoriile Secției de Stiinte Istorice și Arheologie, seria IV, tomul XX, 1995, București, 1996, p. 7-23</ref>.</footnote>. Așa cum s-a apreciat În istoriografia problemei, unul din rezultatele Războiului Crimeii s-a concretizat În crearea unui nou raport de forțe În Europa Orientala, prin limitarea considerabilă a spațiului de manevră al Rusiei În această zonă. Iar „instrumentele” prin mijlocirea cărora s-a realizat au
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
13/25 Martie 1871, sunt menținute În toate acele deciziuni care nu sunt abrogate sau modificate prin stipulațiile de față” (s.n.) . În ceea ce privește clauzele referitoare la Imperiul Otoman, înserate În Tratatul de la Berlin, acestea nu erau, așa cum s-a apreciat În istoriografia problemei, la fel de severe că cele stipulate de Tratatul de pace de la Sân Stefano. Cu toate acestea, Tratatul de la Berlin a fost considerat ca fiind un adevărat „dezastru” pentru Imperiul Otoman. Atât războiul ruso-turc, cât și Tratatul de la Berlin au inaugurat
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
Balcani, ca și cele venite din partea puterilor europene. Congresul de la Berlin a mai pus În evidență și faptul că s-a produs o mutație semnificativă În raportul de forțe de pe Continent, centrată pe noua putere În ascensiune, anume Germania. În istoriografia problemei s-a apreciat, totodată, și faptul că problema orientala și-a modificat conținutul, În sensul că principiul integrității teritoriale a Imperiului Otoman, una din componentele sale esențiale, s-a transformat Într-o „ficțiune politicoasa”. Căci, așa cum s-a constatat
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
s-a apreciat, totodată, și faptul că problema orientala și-a modificat conținutul, În sensul că principiul integrității teritoriale a Imperiului Otoman, una din componentele sale esențiale, s-a transformat Într-o „ficțiune politicoasa”. Căci, așa cum s-a constatat În istoriografia problemei, Turcia, ca și statele balcanice au devenit o contrapondere În marea balanța de forțe de pe Continent .
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
I. Cuza. Trendul ascendent al epocii a fost spre finele anului 1861, odată cu recunoașterea unirii administrative pe durata vieții domnitorului, s-a Întărit și modernizat, odată cu domnia, prin Statutul din 1864, traversează un moment neplăcut, dar necesar, controversat Încă În istoriografie, prin abdicarea silită a lui Vodă Cuza și, În fine, se Încheie cu aducerea principelui Carol de HohenzollernSigmaringen și acceptarea dinastiei străine ereditare. După cum se poate Înțelege, Epoca Unirii, a constituirii statului național român modern, cuprinde, din punct de vedere
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
În ultimele decenii a existat o preocupare constantă În istoriografia occidentală <ref id="1"> 1 Amintim doar câteva lucrări din vasta bibliografie occidentală cu privire la tema avută În vedere: Michael Hughes, Diplomacy before the Russian Revolution. Britain, Russia and the Old Diplomacy 1894-1917, Londra, 2000; Raymond A. Jones, The British diplomatic
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
Marilor Puteri Înainte de izbucnirea primului război mondial, pentru reconstituirea aparatelor diplomatice, identificarea miniștrilor plenipotențiari sau a ambasadorilor, dar și pentru studierea carierelor diplomatice În a doua jumătate a secolului XIX și Începutul secolului XX. Aceleași tendințe se regăsesc și În istoriografia românească a ultimelor decenii <ref id="2">2 Sorin Liviu Damean, Diplomați englezi În România, vol. I (1866-1880), Craiova, 2008; Ibidem, vol. II (1881-1914), 2009; Rudolf Dinu, I Missi del Re. Note e documenti riguardanti la storia della Legazione italiana
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
II, Cernăuți, 1938, 238-256; Romulus Demetrescu, „Studii și documente literare”, PLI, 1939, 7-12; C. Fântâneru, „Studii și documente literare”, UVR, 1940, 33; Streinu, Pagini, V, 302-305; Șerban Cioculescu, În marginea unor noi „Studii și documente literare”, PL, 1942, 5; Bucur, Istoriografia, 399-400; Al. Săndulescu, Centenar I. E. Torouțiu, RL, 1988, 26; Eugen Dimitriu, Petru Froicu, O scrisoare inedită către Leca Morariu despre moartea soților Torouțiu, RL, 1992, 27; Satco-Pânzar, Dicționar, 233-234; Datcu, Dicț. etnolog., III, 156; Dicț. scriit. rom., IV, 585-587; Dimitrie
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
1941), 571-572, Ist. lit. (1982), 644; Sașa Pană, Ion Trivale, „Unirea”, 1946, 50; Maria Platon, Ion Trivale, critic literar, ALIL,1960, 45-55; Anca Rizescu, Critica lui Ion Trivale - astăzi, RITL, 1967, 4; Ciopraga, Lit. rom., 737-740; Micu, Început, 497; Bucur, Istoriografia, 373-374; Ion Cruceană, Momente și figuri argeșene, Pitești, 1980, 198-201; Vasile, Conceptul, 199; Cristian Moraru, Ion Trivale, RL, 1989, 19; Simion Bărbulescu, Ion Trivale - omul unei singure cărți, DL, 1997, 3; Dicț. scriit. rom., IV, 590-592. V. D.
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
refacerea stării de sensibilitate a colportorilor și chiar a depozitelor lor mentale. Contribuțiile acestea au fost adunate într-o carte tipărită la Leiden în 1981 - Apocryphes slaves et roumains de l’Ancien Testament. De la Ț. au rămas și cercetări de istoriografie (din care răsar și figurile maeștrilor - N. Iorga, Gh. Brătianu, Mario Roques, N. Cartojan) și lucrări de comparatistica privind relațiile literaturii române cu scriitori din Apus (Byron) sau din Balcani (Liuben Karavelov). A scris și o carte, publicată în SUA
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
Turdeanu], G, 1934, 8; Florea Florescu, „Varlaam și Ioasaf”, TA, 1935, 907; P.P. Panaitescu, „Manuscrise slave din timpul lui Ștefan cel Mare”, CL, 1944, 1; Ilie Corfus, „Manuscrise slave din timpul lui Ștefan cel Mare”, RIR, 1944, fasc. 1; Bucur, Istoriografia, 434-437; Dan Simonescu, Emil Turdeanu: un medievalist român în context european, RITL, 1983, 4; Andrei Oișteanu, Emil Turdeanu, JL, 1990, 33, 45-46; Victor Spinei, Un patriarh al medievisticii românești, CRC, 1991, 31; Mircea Anghelescu, Emil Turdeanu - 80, RL, 1991, 45
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
a condus pe N. A. Ursu la concluzia că întregul text a fost redactat de Simion Dascălul (care a folosit mai multe izvoare), pe scheletul cronicii în limba slavonă a lui U., acestuia infirmându-i-se astfel rolul de întemeietor al istoriografiei în limba română. Pentru a valida afirmația, sunt necesare însă și argumente de altă natură, care să poată anula o tradiție începută cu mărturiile unor contemporani ai cronicarului și toate celelalte concluzii trase din conținutul cronicii. În predoslovia sa, prima
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
puternici), el evidențiază cauzele răului și condamnă energic despotismul, samavolnicia, încălcarea „legii”, violența, trufia, în care vede principalele motive ale degradării vieții sociale. Principiile morale provin din învățătura creștină, din tradiția boierească (și populară) autohtonă, iar pe cale livrescă din umanitarismul istoriografiei latine și polone, modelul său de atitudine față de trecut, ce trebuie eternizat pentru a instrui generațiile viitoare. Scrierea istoriei se năștea și ca o necesitate de a demonstra cum orice abatere de la calea creștină era aspru pedepsită de justiția divină
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
și savoarea limbii, dau o cadență poematică expunerii, creând o atmosferă arhaică, specială, capabilă să restituie o lume revolută, prefăcând-o într-o prezență animată și colorată, perceptibilă senzorial. Astfel, Letopisețul Țării Moldovei rămâne nu numai scrierea care marchează începutul istoriografiei în limba română, dar și cea dintâi operă originală cu caracter literar. Textul are valoarea lucrului vechi, originar, care crește cu vremea, și a devenit un tezaur de limbă, istorie, spirit și simțire românească, model și ferment al unei secțiuni
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
în ura lui în contra formelor de ocârmuire despotică orientală și [în] simpatiile lui față de formele de organizație politică și socială ale Apusului. Aceeași cultură umanistă îl face pe Grigore Ureche să afirme cu convingere romanitatea poporului românesc. ȘTEFAN CIOBANU În istoriografia română este cel ce descoperă perspectiva. Vechii analiști medievali n-aveau distanță. Ei consemnau faptele imediat, ca în miniaturile medievale, fără simțul proporțiilor și fără profilul personajelor. Figuri minore deveneau, prin encomiu, uriașe. Ureche selectează piscurile, ierarhizează figurile, simte nevoia
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
1942; Vârgolici, Începuturile, 54-63, 71-73; Brădățeanu, Drama, 113-118; V.[asile] A.[lceu] Urechia, Schițe memorialistice, București, 1969, passim; Brădățeanu, Comedia, 145-147; Nicolae Manolescu, Contradicția lui Maiorescu, București, 1970, 71-83; George, Sfârșitul, I, 45-50, 61-67, II, 39-56, III, 36-39, 271; Bucur, Istoriografia, 45-48; Drăgan, Reacții, 231-237; Gabriela Drăgoi, Literatul V. A. Urechia, ALIL, t. XXV, 1976; Cioculescu, Itinerar, II, 226-232; Dicț. lit. 1900, 877-879; Vistian Goia, V. A. Urechia, București, 1979; Piru, Ist. lit., 166; Șt. Cazimir, Nu numai Caragiale, București, 1984
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
realizând astfel prima sinteză în cuvânt românesc între tradiția creștină bizantină și înnoirile din gândirea creștină apuseană din secolul al XVI-lea. Următoarea monografie, elaborată împreună cu Valeriu Nițu, are ca obiectiv valorificarea operei lui Timotei Cipariu, cărturar oarecum ignorat de istoriografia literară - Timotei Cipariu. Arhetipuri ale permanenței românești (1988). În viziunea autorilor, și Cipariu reprezintă în cultura românească tipul cărturarului de erudiție umanistă. Totodată, se identifică la el o linie de gândire care continuă programul Școlii Ardelene, intersectându-se și, la
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
medievală a istoriei noastre, V. aduce dovezi de netăgăduit despre legăturile neîntrerupte cu celelalte culturi europene, precum și despre ceea ce constituie specificul local al diferitelor provincii românești. Familiare fiindu-i mai toate aspectele importante ale spiritualității medievale, cercetătoarea investighează deopotrivă mărturiile istoriografiei naționale și sud-est europene, cărțile populare, cosmografiile, Proloagele, Fiziologul, Viețile de sfinți saloi („nebuni întru Hristos”), alte texte religioase, diverse indicii relevante despre cititori (răvașe, însemnări, liste de prenumeranți). În studiile sale, multe publicate în limbi de circulație europeană, V.
VELCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
Ist. lit., 205-210; Adrian Marino, Începuturile ideii de literatură, IL, 1969, 7; Al. Zub, Memorialistica lui A. D. Xenopol, ALIL, t. XXIII, 1972; A. D. Xenopol. Studii privitoare la viața și opera sa, coordonatori Leonid Boicu și Al. Zub, București, 1972; Bucur, Istoriografia, 122-125; Al. Zub, A. D. Xenopol. 1847-1920. Biobibliografie, București, 1973; Dicț lit. 1900, 925-926; Al. Zub, Biruit-au gândul, Iași, 1983, 232-243, passim; Al. Zub, Historiographie roumaine à l’âge de la synthèse: A. D. Xenopol, București, 1983; Al. Zub, Cunoaștere de sine
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
prin rumegătură, / sus, le trage către mal, / jos, spre-adânc le fură. // Nestatornicul ei cort, / repezindu-și harul, / în strălucitor efort / macină zadarul” (Cochilii). Volumul de eseuri Respiro în amonte (1995) cuprinde contribuțiile cele mai semnificative ale lui Z. în domeniul istoriografiei și al criticii literare: Poezia lui Michelangelo îi prilejuiește poetului-traducător o incursiune pe cât de atentă la detaliul biobibliografic, pe atât de pătrunzătoare sub raport ideatic în lumea marelui artist renascentist, pentru care poezia reprezintă complementaritatea - confesivă, neliniștită și constant interogativă
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]