2,990 matches
-
se preocupă, de parcă n-ar fi treaba lui, de efectele omenești, culturale și politice ale unor asemenea fenomene. Parcă nici nu a auzit măcar vorbindu-se despre degradarea antropologică ce derivă dintr-o „dezvoltare fără progres” cum a fost cea italiană în ceea ce privește casele și urbanismul său. Asta ca să nu mai spunem că în Italia casele construite în cei treizeci de ani de guvernare a democrației creștine sunt o rușine, iar condițiile în care sunt constrânși să trăiască țăranii emigrați în nord
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
evreu neamț” pe Italo Svevo sună fără îndoială „critic” la adresa culturii italiene, căreia îi este opusă, prin cealaltă calificare 1, o cultură infinit mai avansată, mai matură și mai bogată și, mai ales - dată fiind formația mai mult franceză decât italiană a persoanelor care, la fel ca Svevo, țineau de aceasta, trăind la marginile Imperiului Habsburgic -, înzestrată cu o mare tradiție, cum spuneam, narativă. (...) Tempo, 1 februarie 1974 Oamenii culți și cultura populară 1tc "Oamenii culți și cultura populară1" Evident, nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
contaminarea lingvistică dintre personajul ce spune „eu” (un mic-burghez idealizat care doar până la un anumit punct coincide cu autorul) și personajele ce vorbesc în dialect. Se naște, astfel, în cadrul cărții, o tensiune violentă între „centrul” evoluat - și ce vorbește o italiană groaznică, tehnică și școlărească - și „periferie”, ce vorbește un idiom nealterat, pur oral, am spune vechi de când lumea. Principala preocupare a lui Camon a fost salvgardarea stabilității „pastișei” sale, evitând fenomenul „respingerii” (cum spune el) din partea italianului din centru a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
versiune a Mioriței, iar Franyó Zoltán una a poemelor Rugă de seară și Duhovnicească de Tudor Arghezi, dar și a altor poezii de Al. A. Philippide, Geo Bogza, Dimitrie Stelaru, Mihai Beniuc. Aici Dragoș Vrânceanu și Giancarlo Vigorelli traduc în italiană De-a v-ați ascuns... și Duhovnicească de T. Arghezi, Victor Kernbach transpune în rusește Pan și Vară de Lucian Blaga. Anda Lascăr semnează versiunea românească pentru Ora de vizită de B. Fundoianu. Trei poeme de Esenin, Cântă, armonică, Nu
AGORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
G. Tomaziu. George Dan traduce Folklor negru și poeme de Carl Sandburg. Din poezia europeană sunt reproduse în original texte de Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo, Umberto Saba, Paul Celan. Eseuri de Paolo Biffis, Charles Sangevin, Robert Regnier sunt reproduse în italiană, respectiv în franceză. Dragoș Vrâncenu publică în italiană Considerazioni su Carlo Bo, iar Alfred Margul Sperber, în germană, reflecții despre Ars poetica. Alți colaboratori: Alexandru Vona, Despina Levent, T. Ștefănescu-Priboi, Ruxandra Oteteleșanu, Margareta Dorian. I.H.
AGORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
poeme de Carl Sandburg. Din poezia europeană sunt reproduse în original texte de Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo, Umberto Saba, Paul Celan. Eseuri de Paolo Biffis, Charles Sangevin, Robert Regnier sunt reproduse în italiană, respectiv în franceză. Dragoș Vrâncenu publică în italiană Considerazioni su Carlo Bo, iar Alfred Margul Sperber, în germană, reflecții despre Ars poetica. Alți colaboratori: Alexandru Vona, Despina Levent, T. Ștefănescu-Priboi, Ruxandra Oteteleșanu, Margareta Dorian. I.H.
AGORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
la București se serba Ziua Muncii, 1 mai, și tot orașul era mobilizat la defilare. În toamna anului 1954, urmînd sfatul unui fost coleg de liceu, m-am Înscris la examenele de la Facultatea de Filologie, presupunîndu-se că la secția de italiană aș fi avut mai multe șanse de a fi admis decît la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesănătoasă. Preocupările mele mă duceau spre istorie. La toate facultățile erau vizite de prezentare a instituției. La istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mare combustie lăuntrică, M. - care și-a încununat cariera cu o magistrală creație în Hamlet - a fost unul dintre cei mai de seamă actori ai teatrului românesc. Pentru repertoriul trupelor pe care le-a condus, a transpus din franceză și italiană comedii (cum ar fi Căsătoria silită și Don Juan de Molière), dar mai ales farse și vodeviluri. S-a încumetat să traducă piese ca Hamlet (împreună cu State Dragomir) și Romeo și Julieta de Shakespeare, e adevărat că apelând la un
MANOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287987_a_289316]
-
Necesitatea revenirii la scrierea cu caractere latine, a elaborării unui dicționar făcea acută problema ortografiei, abordată sistematic în lucrarea Orthographia romana..., unde M. propune norme care să evidențieze prototipul latin al cuvintelor, folosind unele sugestii de notare a sunetelor din italiană. Ideile și criteriile sale în acest domeniu au servit și ca norme în alcătuirea unei lucrări lexicografice colective începute de Samuil Micu, apărută postum sub titlul Lesicon românesc-latinesc-unguresc-nemțesc (1825), a cărei revizie finală M. o începuse cu puțin înainte de moarte
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
Mihai Cantuniari, pref. Monica Nedelcu, postfață Daniel Rops, București, 1999; La rebeldía de los escritores sovieticos, Madrid, 1960; Le Chevalier de la résignation, Paris, 1961; ed. (Cavalerul resemnării), tr. Ileana Cantuniari, postfață Monica Nedelcu, Craiova, 1991; Les Impossibles, Paris, 1962; Quaderno italiano, Pisa, 1962; Diccionario de los Papas, Barcelona, 1963; ed. (Dicționarul Papilor), tr. Ana Vlădeanu, București, 1999; Giovanni Papini, Paris, 1963; La Septième lettre, Paris, 1964; Platón, personaje de novela, Madrid, 1964; Journal d’un paysan du Danube, Paris, 1966; El
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
Cluj-Napoca, 1999; A murit un sfânt..., îngr. N. Florescu, București, 2000; Sfârșit de exil, îngr. Mihaela Constantinescu-Podocea, pref. Nicolae Florescu, București, 2001; Credință și creație, îngr. și pref. Mircea Popa, Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Giuseppe Ungaretti, El dolor, Madrid, 1958; Poesia italiana contemporanea, Madrid, 1959 (în colaborare cu J. Lopez Pacheco). Antologii: Antologia poeților români în exil, Buenos Aires, 1950; Poezia românească nouă, Salamanca, 1956. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, „Acolo și stelele ard...”, RFR, 1943, 1; Ștefan Baciu, „A murit un sfânt”, „Înșir
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
monde grec..., p. 136, cu trimitere la Cic., Pro Balbo, VIII, 20-21. • G. Rotondi, Leges publicae populi romani. Elenco cronologico con una introduzione sull’attività legislativa dei comizi romani, Hildesheim-Zürich-New York, 1990, p. 338-339, 340-341, 423-425 (Estratto della Enciclopedia Giuridica Italiana); Y. Thomas, «Origine» et «commune patrie». Étude de droit public romain (89 av. J.-C. - 212 ap. J.-C.), Roma, 1996, p. 3-4, 103-132. • E. Campanile, Appunti sulla diffusione „orizontale“ delle grandi famiglie sannitiche in età anteriore alla Guerra Sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
față de această limbă. După un deceniu a tipărit la Paris La Langue roumaine (1974), tratat despre specificul fonetic și gramatical al limbii, cu o prefață densă, în care afirmă: „Româna, parte a familiei neolatine și rudă apropiată, deci, a francezei, italienei, spaniolei și portughezei, este limba maternă a douăzeci de milioane de oameni și e una din marile limbi ale continentului nostru. [...] Fără această limbă nu ne-am putea face o idee cât de puțin completă despre ce a devenit în
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
Cezar Titus Stoika scrie despre Lermontov, Al. Mihailov despre transpunerile în românește din opera lui Pușkin. Se republică traducerea poemului Țiganii de Pușkin, realizată de Al. Donici cu o sută de ani în urmă. O altă literatură frecventată este aceea italiană. Sub titlul Apusul lunii, este reprodusă traducerea poemului lui Leopardi Il tramonto della luna, realizată de N. N. Crețu. Pimen Constantinescu tălmăcește Infinitul de Leopardi (7-8/1942) și Profundă noapte de Giosuè Carducci (15-16/1942). I. Constantinescu-Delabaia traduce Grenadierii de H.
GAZETA CARŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287186_a_288515]
-
filosofie și istorie. Studiile îl ajută să-și structureze o concepție temeinică asupra destinului istoric, cultural și spiritual al poporului român. Înzestrat cu o memorie remarcabilă și cu un dar deosebit în însușirea limbilor străine - cunoștea latina, maghiara, germana, franceza, italiana și rusa -, G. manifestă de timpuriu înclinație spre munca de cercetare. Din 1920 până în 1922 ocupă postul de secretar literar al Astrei, stimulând activitatea publicațiilor Asociațiunii. Perioada este rodnică și în colaborări proprii la revista „Transilvania”. Ulterior, între anii 1922
GEORGESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287219_a_288548]
-
sintagma Cuvânt de smerita înțelepciune (înțelepciunea omenească, smerită, cunoscându-și limitele, decodifică simbolurile încifrate în făpturi de creatorul însuși; autorul cărții nu are trufia de a crede că el ar fi „creat” simbolurile). Ediții: Physiologus (publ. M. Gaster), „Archivio glottologico italiano” (Roma-Torino-Florența), 1886-1888, 276-290; Oarecare cunoștințe de la filosofii vechi pentru firea și obiceiurile năravurilor oarecărora jivini, adunate de preînțeleptul între arhierei Damaschin Studitul (publ. C.N. Mateescu), „Ion Creangă”, 1914, 1-3, 1915, 9-12, 1916, 1-4, „Ion Creangă” (calendar), 1914, 40-45; Fisiologul (publ
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
în Cele mai vechi cărți populare în literatura română, coordonatori Ion Gheție și Alexandru Mareș, București, 1997; Fiziolog - Bestiar, îngr. Cătălina Velculescu și V. Guruianu, București, 2001. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 138-142; M. Gaster, Il Physiologus rumeno, „Archivio glottologico italiano” (Roma-Torino-Florența), 1886-1888, 273-276; Demostene Russo, Studii și critice, București, 1910, 23-26; Cartojan, Cărțile pop., I, 188-194; Margareta D. Mociorniță, Traduceri românești din „Fiziolog”, CEL, 1934, 83-88; Ist. lit., I, 456-457; Moraru-Velculescu, Bibliografia, I, partea II, 243-264; Dicț. lit. 1900, 356-357
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
viciilor. Cunoscută și sub titlul Albinușa, ea reprezintă o versiune a scrierii Fiore di virtù a călugărului italian Tommaso Gozzadini, datând din secolul al XII-lea, dar tipărită abia în 1474, la Veneția. Există o mențiune despre o traducere din italiană, făcută probabil pe la sfârșitul secolului al XV-lea în Moldova, dar prima copie păstrată datează din 1620 și cuprinde o tălmăcire din sârbește, ca și cea a lui Costea Dascălul din Șcheii Brașovului (1693). După o versiune greacă publicată la
FLOAREA DARURILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287021_a_288350]
-
Grégoire L’homélie d’Antipater de Bostra pour l’assomption de la Mère de Dieu, „Parole de l’Orient” 1 (1970), 95-122. Totodată C. Vona L’orazione di Antipatro sulla nascita del Battista e l’orazione dell’Annunziazione. Testo greco e italiano con introduzione e commento. Traduzione dal siriaco della l’orazione, Pontif. Univ. Lateranense, Roma 1974. 18. Sever de Antiohia; Nefalie și Iulian din Halicarnassus Avem informații despre viața lui Sever din trei biografii: prima aparține prietenului său Zaharia Retorul și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
col. anonimă greacă; culegeri orientale); L. Regnault, Les sentences des Pères du désert. Troisième recueil et tables, 1981; L. Regnault, Les sentences des Pères du désert, série des anonymes, Abbaye St-Pierre de Solesmes, Sablé-sur-Sarthe; Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges 1985. În italiană: L. Mortari, Vita e detti dei Padri del deserto, 2 vol., Città Nuova, Roma 19903 (seria alfabetică). Studii: W. Bousset, Apophtegmata. Studien zur Geschichte des ältesten Mönchtums, Mohr, Tübingen 1923; J.-C. Guy, Recherches sur la tradition grecque des „Apophtegmata
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Chiril; vol. III/3 conține la pp. 83-160 o traducere a Vieții lui Teodosie, scrisă de Teodor din Petra, cu introducere; textul grecesc al acesteia în H. Usener, Der heilige Theodosios. Schriften des Theodoros und Kyrillos, Leipzig 1890). În italiană: Cirillo di Scitopoli. Storie monastiche del deserto di Gerusalemme, introd. de L. Perrone, Abbazia di Praglia, Praglia 1990. Studii: B. Flusin, Miracle et histoire dans l’oeuvre de Cyrille de Scythopolis, Et. Augustiniennes, Paris 1983. e) Ioan Rufus, episcop de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1-36; O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 102-105. ∗ Mișcare eretică de tip ascetic, apărută în Spania în jurul anului 370 d.C. din inițiativa episcopului Priscillianus; priscilienii atribuiau diavolului crearea trupurilor și negau învierea cărnii. (N.t.). * În original, abecedario, adjectiv care în italiană desemnează un tip de poezie latină creștină (carmi sau inni abecedari) ale cărei strofe sau versuri încep cu litere care se succed în ordine alfabetică (n. trad.). * Creștini care sărbătoreau Paștele la 14 martie (lat. quartum decium), adică la 14
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în timpul revoluției de la 1848 - la care fiul său, Al. G. Golescu, participă cu fervoare - se retrage înspre Mehadia și se stinge pe drum, la Orșova, poate de holeră. G. își elaborează primele scrieri în grecește (mai cunoștea latina, franceza și italiana). În 1817 avea pregătit, pentru a fi publicat, un volum cu traduceri, în această limbă, din literatura franceză. Preferințele lui se îndreaptă spre Montesquieu și Bernardin de Saint-Pierre, din care dă prima transpunere din literatura neogreacă a cărții Paul et
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
cele occidentale și cea românească pare a fi capabilă să explice decalajul. Există o ruptură între cele 2,2 procente reprezentând ponderea energiei mecanice în totalul energiei utilizate în agricultura românească și procentele corespunzătoare (15-16%) din agricultura germană și cea italiană. Această ruptură este mai semnificativă decât oricare dintre celelalte diferențe. Căci, deși este vorba despre cea mai redusă componentă a energiei utilizate în agriculturi care, altfel, se aseamănă prin faptul că majoritatea energiei utilizate are aceleași surse ca și în
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
mitico di Quasimodo, Roma; Introduzione alla letteratura romena, Roma, 1971; Storia del nome Dracula e di altre parole d’oggi, Roma, 1976; Significato della Madonna di Raffaello nella poesia di Eminescu, Roma, 1982; Le traduzioni d’opere letterarie romene in italiano. 1900-1989 (în colaborare cu Ion Chiriță), Roma, 1990; Studi di lingua e letteratura romena, Roma, 1992. Traduceri: Ion Caraion, Lacrime perpendicolari, Roma, 1994. Repere bibliografice: George Muntean, „Storia del nome Dracula e di altre parole d’oggi”, RITL, 1976, 4
GUŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]