72,571 matches
-
bucuros, ci ea vrînd, iară el doar lăsîndu-se-n voia-i;/ Zilele însă, la rînd, le ședea doar pe stînci și pe țărmuri,/ Tot zbuciumîndu-se-n grele suspine, cu jale în suflet,/ Ochii-ațintind, printre lacrimi șiroaie, spre zări, peste mare." (5, 154-8). Iubirea lui Apolodor este o oază în deșert. În mijlocul Saharei, într-o gură de verdeață, un pui de maimuță se îndrăgostește de drumețul istovit și abătut. Apolodor, cucerit, primește bucuros cererea în căsătorie, și numai intervenția părinților fetei le deschide ochii
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
ea. Maimuțica rîvnește să fie o Penelope, însă călătorul spre Ithaka nu poate întîlni pe traseu decît o Kalypso. Dincolo de toate acestea, un lucru este sigur: la plecarea din oază Apolodor, întremat, nu se mai află în deșert. Alături de proba iubirii, proba morții este un moment hotărîtor în geografia mitică a întoarcerii acasă. Urmînd îndemnul și învățăturile vrăjitoarei Kirke, Odysseus găsește drumul către tărîmul celălalt spre a-l întîlni pe profetul Teiresias, cel în măsură să-i dezvăluie deznodămîntul rătăcirilor sale
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
e înșelat înșeală la rândul său, nu e sigur cât a fost premeditare în actele sale, deci o conștiință a uzurpării, și cât a fost abandon pasiv. Revoluția ca meserie e pusă în balanță cu dezlănțuire erotică în Intrigă și iubire. Față de lirica lui Schiller, recunoaște Steiner, nu poate fi decât subiectiv. De copil i-au sunat în urechi baladele, învățate pe de rost, recitate cu efect sonor. Luarea în posesie a lumii, cu mitologia ei elementară, s-a petrecut în
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
marxiștii care l-au anexat pe Schiller, ca un apologet al luptei de clasă și al victoriei proletariatului. într-o epistolă către Minna Kautski (1885), Engels decide că întâia dramă germană cu tendință politică e Kabale und Liebe (Intrigă și iubire). Tot el despică mecanismul revoluției franceze, plecând de la interpretările lui Schiller. Ceea ce îi consolează pe admiratorii poetului este circumstanța că, după baia de ideologie, opera se scutură totuși intactă ca o pasăre, cu penele muiate în apa murdară, dar care
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Gheorghe Grigurcu Iată reliefată, cel puțin ca un subiect incitant de discuție, latura conservatoare, "reacționară" a lui M. Sadoveanu, comunizat de conjunctură: "în mod stupid s-a vorbit de iubirea de țărani a lui Conu' Mihai. Da, i-a iubit. I-a utilizat ca gonaci de vînătoare. I-a contemplat, ca pe animale, în euforie biologică. Le-a ascultat poveștile și le-a transcris limba. Această atitudine nu este o
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
publicate la mari și prestigioase edituri de afară este dublată, cu o consecvență remarcabilă, de calitatea traducerilor. Mi se pare că vocea traducătorilor și-a găsit în acest loc unul dintre cele mai importante spații de emisie. O poveste despre iubire și întuneric. Un fragment din volumul autogiografic al lui Amos Oz, A Tale of Love and Darkness, apărut la Chatto&Windus, în 2003, la Londra. O traducătoare ca Antoaneta Ralian. O traducere impecabilă, nuanțată, încărcată de autodetașarea autorului, de durerea
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
a-și aranja mica bibliotecă a fost înălțimea cărților, cel mai la îndemîna ordinii unui copil. Revolta paternă s-a formulat rapid. După descărcarea emoțională, a urmat o lecție esențială, de viață și de filosofie a ei, de la citit, la iubire: "}i-ai ieșit din minți? Să aranjezi cărțile în ordinea înălțimii? Dar ce, pentru tine cărțile sînt niște soldați? O gardă de onoare? Fanfara pompierilor la paradă? Pe urmă, s-a oprit din vorbit. ș...ț Cînd tăcerea a luat
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
vieți, unor experiențe, unor sensibilități, unor disperări. Se instalează dependența, care topește ceva din kilometrii dintre Franța și Israel. O călătorie la Ierusalim făcută în toamna lui 1969 înseamnă o călătorie a regăsirii, tîrzii, a originilor și, de ce nu, a iubirii. Este ultimul drum, înaintea morții, care îi răscolește dar îi și liniștește, atîta cît se poate la Celan, ființa. Cea care îl însoțește este poeta Ilana Shmueli, o prietenă de la Cernăuți și din perioada ghettoului, pe care nu o văzuse
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
poate la Celan, ființa. Cea care îl însoțește este poeta Ilana Shmueli, o prietenă de la Cernăuți și din perioada ghettoului, pe care nu o văzuse ani și ani de zile. Și iarăși imagini, locuri, oameni, chipuri, chin, bucurie, disperare, abandon, iubire. "Că Ierusalimul va fi o răscruce , o cezură în viața mea, știam. Dar nu știam că acolo îmi vei fi dăruită tu."; " Am scris iarăși o mică poezie pentru tine, mîine, poimîine va fi pe drum - pe drumul spre tine
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
recâștig pe cea pierdută, s-o izbăvesc. Imaginile îngrozitoare care mă chinuiau nopțile, oh, imagini cumplite, obsesii - scutește-mă de ele, pricepe fără cuvinte! - Nimic n-ar putea, nimic nu mă poate elibera de ele, nici cunoașterea propriei forțe, nici iubirea, care zilnic îmi e arătată cu atâtea sacrificii." Se opri istovit. Iarăși spaima și amărăciunea vorbiră din ochii săi încremeniți. "Ieri", strigă el atunci, "alaltăieri, toate zilele precedente, și groaza vremurilor noastre, în care ne-am pomenit, fără nici o ieșire
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
mea în slujba statului, ca un mic roman "de familie", mutată provizoriu "în subterană". Sînt acolo mama, cu care "am fost într-o perpetuă criză cîtă vreme ea a trăit", bunica după mamă, o mătușă, soția, socrii, colegii și șefii, iubirile pasagere. Ceea ce-i face, dincolo de micile, trecătoarele neliniști, să conviețuiască liniștiți, să se îngăduie fără probleme mari, este un oarece sentiment al lipsei de concurență, al renunțării la competiție. Nu e vorba numaidecît de o declasare, de refuzuri la îndemînă
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
lăsa, dezlegată, enigma-i... Adrian Marino a suferit multe în viață: peregrinări de la Iași la București, prin închisori (pentru drepte cauze), domiciliu obligatoriu în Bărăgan și, în sfîrșit, la Cluj. Doamna Lidia Bote i-a însoțit, cu infinit devotament și iubire, suferințele publice, politice și chiar literare. Am putea oare să-i cunoaștem originile familiale? Altă întrebare fără sigur răspuns. El se considera Albanez - probabil Aromân din Albania, dar numele său are rezonanțe grecești. Provenea dintr-o familie bine situată material
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
mele vor trona în inima ta Soldații gurii mele te vor asalta Preoții gurii mele te vor sufoca în fum de tămâie Sufletul tău se va cutremura ca de un cutremur de pământ Ochii tăi se vor umple de toată iubirea ce a purtat-o Omenirea în ochii ei de când există Gura mea va fi ca o oaste de răzleți Diversă asemeni unui vraci metamorfozându-și mereu vrăjile Orchestrele și corurile gurii mele îți vor cânta dragostea Murmurându-ți-o de la
Chiorâș la cultură... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11676_a_13001]
-
vă întoarceți (τò παλινδρομεῖν). Pentru că Hristos este Dumnezeu, Care este peste toate, Care a făcut posibilă spălarea păcatului de pe oameni, pentru că a făcut din omul vechi un om nou, numindu-l chip al său încă de la început și demonstrându-Și iubirea pentru voi prin tip. După ce vă veți fi supus poruncilor Sale mărețe și veți fi devenit buni imitatori ai Lui, Cel care este bun, veți fi ca El, pentru că veți fi fost onorați de El. Pentru că Dumnezeu nu sărăcește dacă
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
anilor. După 1989, Editura Humanitas s-a angajat cu perseverență în tălmăcirea operei lui. La această editură urmează să apară în curând romanul Etajul bufonilor, în care cruzimea și desfrâul a trei țarine se detașează pe fundalul unei povești de iubire între un bufon pitic și frumoasa lui soție. De-a lungul întregii ceremonii religioase, Vasia luptă împotriva impresiei că liturghia ortodoxă, atât de lentă și solemnă, nu era făcută pentru pitici. Nu se simțea în largul lui printre acele icoane
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
cu un singur picior încălțat: Ninge pe stradă și peste castani,/ ninge viscolind zăpada,/tristă sunt la cumpăna dintre ani,/străină la mine acasă. Ninge, ninge ca-n copilărie./ Dragostea târzie/aduce moartea. De altfel, în chip cu totul original, iubirea se dă de-a dura: În vânt, copacii balansează natura,/ tufe de trandafiri înecate-n noroi/ Dura, de-a dura, de-a dura/ se dă iubirea între noi. Mă opresc aici, ar fi nevoie să citez toate volumele! O altă
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
ca-n copilărie./ Dragostea târzie/aduce moartea. De altfel, în chip cu totul original, iubirea se dă de-a dura: În vânt, copacii balansează natura,/ tufe de trandafiri înecate-n noroi/ Dura, de-a dura, de-a dura/ se dă iubirea între noi. Mă opresc aici, ar fi nevoie să citez toate volumele! O altă poetă izbutește o monorimă excelentă în "înd", dar apoi, în strofa a doua, n-o mai țin puterile și ultimul vers rămîne sărman: Te-am cunoscut
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
aud râzând,/îți simt și lacrima căzând/ pe chipul meu de-al tău flămând.// Mă uit la teiul desfrunzit și ud/ încovoindu-se sub vântul crud/ și-mi spun c-un glas pe care-abia l-aud:/ cum plouă azi peste iubirea noastră... Pentru această performanță, doamna poetă face parte din Uniunea noastră umplînd-o probabil de invidie pe colega ei de mai sus. Oftaturile acestei profesioniste vor fi înmuiat inimile comisiei de validare: Te simți străin și fără nici un rost/și o
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
le permutează. Mă refer la poemul "Blind's Bite/Mușcătura orbului" unde accentul cade pe "evenimentul" rotațiilor succesive (semantice, conceptuale). Zigzagului grafic i se adaugă jocul subtil al sensurilor materialului și imaterialului supuse evenimentului paradoxal: "Oarba atingere e artă/Oarba iubire/este/albă". (Sînt puține observațiile la alegerile traducătoarei pentru că, în general, soluțiile sînt excelente, gîndindu-mă la enorma dificultate a textelor). Menționam că Paul Neagu încearcă o varietate de modalități grafice, suprasensuri, pentru lărgirea sferei poeticului. Așadar, alt ciclu evenimențial este
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
doamnei Tonitza că cele două lucrări sînt singurele opere de acest gen ale celebrului artist. Ca un demn elev al lui Tonitza și ca un mare desenator la rîndu-i, dar și ca un la fel de competent analist și experimentator al abisurilor iubirii, și Corneliu Baba a lăsat în urmă cîteva glose, care nu pot fi decît profunde, melancolice și visătoare, pe marginea erosului ca imanență a materiei care palpită și ca miracol al perpetuei întrupări. Pornind de la aceeași înaltă fantasmă a fecundării
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
surprinzătoare, a unor flashback-uri ale memoriei. O viață aproape banală (așa pare din tonul egal al povestirii, pentru că în realitate copilăria unui băiat crescut doar de tată nu este una cu totul comună), cu bucurii și eșecuri, speranțe, împliniri, iubiri și decepții. Nimic nu sparge limita normalității, în planul trăirii, dar totul este de luat în considerare în cel al scriiturii. Singură, această carte ar putea oferi materialul necesar pentru un registru al temelor, motivelor și tehnicilor narative ale prozei
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
pare că e impudic să pun o astfel de întrebare - o femeie?" Merită să reproduc în întregime răspunsul, care nici nu e prea lung: " - Cer voie să tac. O mărturisire, totuși, să fac: am cunoscut, aveam vreo douăzeci de ani, iubirea, am știut și eu ce înseamnă a ți se părea că lumea e a ta, că tu începi lumea, a pluti în euforie și în fericire absolută. A. G. și eu nu ne-am căsătorit. Astăzi, când ni se întâmplă să
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
foarte tânăr, se plimba cu iubita sa Adina, prin Cișmigiu și în jurul Cișmigiului, unde "se concentrează toată frumusețea Bucureștilor" (spune tot ea, turuind întruna, cu dragoste). Jurnalul imprimă în memorie din primele patru pagini imaginea unei tinereți și a unei iubiri exuberante, pusă voit romanțios sub semnul liliacului înflorit. Secvențele următoare încearcă să explice dureros un eșec. Nu știm bine al cui: al iubitului înșelat, al iubitei, al prietenilor care s-au învârtit în jurul lor? Urmărim o construcție narativă, o confesiune
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
cui: al iubitului înșelat, al iubitei, al prietenilor care s-au învârtit în jurul lor? Urmărim o construcție narativă, o confesiune dirijată într-un sens care (așa cum stă bine unei proze) nu e clar de la început. E descris spațiul magic al iubirii: "cartierul nostru, al copilăriei mele și apoi al Adinei", cel din jurul Cișmigiului, cu străzile Sfântul Constantin, Aleea Progresului și Schitu Măgureanu. Patrulaterul împărăției îndrăgostiților se extinde până la limitele desenate de Calea Plevnei, Calea Griviței, Strada Brezoianu și Bulevardul Elisabeta. Timpul nu conta
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
Pentru că, nu-i așa, viața merge înainte. Mi s-a părut că văd un oraș oprit pe loc, într-o modernitate desuetă. Am simțit și admirație, și vină. Am simțit că nu avem dreptul să uităm atît de repede dramele, iubirile, crimele, trădările, lașitățile, tragediile pe care le trăim, le provocăm, le suportăm. Într-o imensitate de verde crud, într-un fel de parc de la poalele unei cetăți, un bătrînel, singur-singurel, citește, pe o bancă, un ziar. Cînd ajung în dreptul lui
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]