KorAP: Find »[drukola/base=iudaism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...77 >

1,925 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

momentul în care a fost fixat în scris, și să refacă textul cât mai aproape de forma sa originală. Alcătuirea unei istorii a textului biblic, de la începutul transmiterii manuscrisului până la inventarea tiparului, este același lucru cu alcătuirea unei istorii complete a iudaismului și creștinismului. Toate marile evenimente din istoria evreilor și creștinilor, toate marile probleme teologice și toate disputele scolastice și-au lăsat amprenta asupra textelor biblice, atât în limbile originare, cât și în numeroasele versiuni în limbile popoarelor convertite la creștinism

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
și creștinismului. Toate marile evenimente din istoria evreilor și creștinilor, toate marile probleme teologice și toate disputele scolastice și-au lăsat amprenta asupra textelor biblice, atât în limbile originare, cât și în numeroasele versiuni în limbile popoarelor convertite la creștinism. Iudaismul s-a arătat interesat în special de păstrarea cu sfințenie a textului ebraic al Vechiului Testament, în timp ce creștinismul, preocupat de misionarism, a încercat să traducă textul Bibliei și să îl facă accesibil tuturor neamurilor. Prin urmare, alcătuirea unei istorii a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
nedezvoltat, era folosit pentru întocmirea recenziei prototeodotiene. Acest text protomasoretic reprezintă textul oficial al tuturor comunităților iudaice din anul 70 d.Hr.1. Părintele Barthélemy a obiectat că practic nu știm absolut nimic despre vitalitatea sau despre stagnarea literară a iudaismului babilonian între Ezdra și Hilel, și nici despre o eventuală vitalitate literară, în limba ebraică, a evreilor din Egiptul acelei epoci 2. În plus, cum putem afla dacă două manuscrise aparțin unor tipuri textuale distincte sau identice? Însă obiecțiunea cea

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
înainte de prima revoltă iudaică, mediile fariseice să fi reacționat energic împotriva degenerării textului biblic ebraic. Se pare totuși că evenimentele dramatice din anul 70 au avut un efect decisiv în privința unificării textului, înțeleasă drept măsură defensivă și conservativă pentru salvarea iudaismului. Distrugerea unui număr mare de manuscrise biblice în timpul represiunii romane a determinat unificarea textului ebraic, printr-o impresionantă muncă de copiere minuțioasă a textului socotit standard; ne putem aștepta ca în același timp să fi fost efectuate și unele corecturi

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
mozaice și cei care nu luau în seamă legea orală; cei care priveau comunitatea lor drept o extensie a comunităților biblice și cei care priveau perioada biblică drept ceva trecut și încheiat (diferența dintre esenieni și farisei). Diferitele grupări din iudaismul acelei vremi tratau în mod diferit documentele scripturistice. Existau manuscrise diferite în cercuri diferite, fiecare cu propria tradiție, fiecare cu propria optică față de aceste texte, iar textele erau redactate potrivit tradițiilor respective. De exemplu, din moment ce în cercurile fariseice Tora orală

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
unei presupuneri făcute de André Lemaire, „canonul educativ” precedă canonul biblic, lucru valabil de altfel și în cazul Vechiului Testament 5: după anul 70 d.Hr., aceleași texte care constituiau înainte baza școlii Templului din Ierusalim devin cărți canonice ale iudaismului. Școala Templului era așadar legătura instituțională care unea toate cărțile Vechiului Testament 1. În ceea ce privește nivelul de alfabetizare al populației israelite, se poate spune că în vechiul Orient Apropiat, numărul celor care știau să scrie și să citească era foarte mic

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
unor cuvinte, îndepărtarea cuvintelor inutile prin tăierea lor cu o linie, dovedesc foarte clar că acest manuscris nu era destinat citirii publice, în sinagogă, a pasajelor profetice. Deși secta de la Qumran se deosebea în anumite privințe de corpul central al iudaismului contemporan, nu există nici un motiv care să ne determine să credem că metodele de copiere a textelor sfinte ar fi fost diferite. Din punctul de vedere al istoriei textuale, cuvântul soferim („scribi”) se referă la acei înțelepți recunoscuți drept adevărații

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
și reeditare. 3tc "3" Textul masoretictc "Textul masoretic" 3.1. Termenul masoratc "3.1. Termenul masora" Sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea d.Hr. au cunoscut o cotitură radicală în privința istoriei și activității literare a iudaismului. După definitivarea corpusului scrierilor sfinte ebraice, a învățăturilor rabinice, după ce redactarea Mișnei se încheiase, după ce scribii își încheiaseră rolul de transmitere a textului, apar masoreții; este aproape imposibil de înțeles lucrarea masoreților fără a cunoaște contribuția anterioară a scribilor și

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Vechiului Testament fiind în principal rezultatul muncii masoreților din Palestina. Întrucât un foarte mare număr de cuvinte se putea citi în mai multe feluri, vocalizarea avea rolul practic de a indica, cu precizie, modul în care trebuie citite consoanele. În iudaism au existat discuții aprinse legate de originea vocalizării: în timp ce unii susțineau că este vorba de o inovație, așa cum rezultă din spusele lui Simha, în cartea de rugăciuni Mahzor Vitry (sec. al XII-lea), karaiții erau de părere că vocalele au

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
3.6. Tradiții și note masoreticetc "3.6. Tradiții și note masoretice" Notele masoretice se deosebesc foarte mult unele de altele în privința caracterului lor. În principal există două tradiții masoretice, în Babilon și în Palestina, cele două mari centre ale iudaismului după a doua revoltă a iudeilor împotriva Romei (132-135 d.Hr.). În cadrul iudaismului babilonian și a celui palestinian s-au dezvoltat două școli de interpretare biblică, ale căror învățături au fost fixate în Talmudul babilonian și în cel palestinian. O

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
masoretice se deosebesc foarte mult unele de altele în privința caracterului lor. În principal există două tradiții masoretice, în Babilon și în Palestina, cele două mari centre ale iudaismului după a doua revoltă a iudeilor împotriva Romei (132-135 d.Hr.). În cadrul iudaismului babilonian și a celui palestinian s-au dezvoltat două școli de interpretare biblică, ale căror învățături au fost fixate în Talmudul babilonian și în cel palestinian. O bună perioadă s-a crezut că rabbi Akiba este acela care, imediat după

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Ierusalim, 1977. 4tc "4" Transmiterea textelor ebraice sub formă de manuscristc "Transmiterea textelor ebraice sub formă de manuscris" Alcătuirea unei istorii a textului biblic, de la începutul transmiterii manuscrisului până la inventarea tiparului, este același lucru cu alcătuirea unei istorii complete a iudaismului și creștinismului 1. Toate marile evenimente din istoria evreilor și creștinilor, toate marile probleme teologice și toate disputele scolastice și-au lăsat amprenta asupra textelor biblice, atât în limbile originare, cât și în numeroasele versiuni în limbile popoarelor convertite la

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
creștinismului 1. Toate marile evenimente din istoria evreilor și creștinilor, toate marile probleme teologice și toate disputele scolastice și-au lăsat amprenta asupra textelor biblice, atât în limbile originare, cât și în numeroasele versiuni în limbile popoarelor convertite la creștinism. Iudaismul s-a arătat interesat în special de păstrarea cu sfințenie a textului ebraic al Vechiului Testament, în timp ce creștinismul, preocupat de misionarism, a încercat să traducă textul Bibliei și să îl facă accesibil tuturor neamurilor. Majoritatea versiunilor textuale ebraice întâlnite în

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a accepta prevederile talmudice ca fiind adevărata tradiție a făcut ca Maimonide să fie o persoană foarte controversată. El socotea că sunt acceptabile numai acele tradiții care au dobândit acceptul universal al tuturor evreilor. Înțelepciunea, verticalitatea și înțelegerea conservatoare a iudaismului au făcut din el un erou. Dacă un astfel de om aducea cuvinte de laudă masoreților Ben Așer, înseamnă că ei alcătuiseră textele cele mai bune. Acesta este probabil motivul pentru care dezbaterea legată de autenticitatea codexului Aleppo a întâmpinat

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
în timpul primului război israelian împotriva Romei, în anii 64-74 d.Hr. Prin urmare, toate aceste documente provin dintr-o perioadă importantă a evoluției și a dezvoltării ideilor religioase. Aceasta este perioada care precedă fixarea definitivă a textului Bibliei ebraice, formarea iudaismului rabinic și nașterea creștinismului 3. Deoarece aceste manuscrise au fost păstrate în limba lor originară - ebraică, aramaică și câteva în greacă -, studierea lor va putea completa cunoștințele noastre despre cum erau scrise și vorbite aramaica și ebraica în Palestina în timpul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
astfel de concluzii bazându-ne doar pe câteva fragmente textuale. Coborând data standardizării textului ebraic la începutul erei creștine, ajungem să suprapunem tradiția comunității de la Masada peste cea a comunității de la Qumran, ceea ce face ca relația comunității de la Masada cu iudaismul oficial să fie mult mai complexă; și mai mult, în acest caz „teoria textelor locale” trebuie revizuită încât să se aibă în vedere și alte regiuni, pe lângă Egipt, Palestina, Babilonia, din moment ce într-un spațiu atât de mic coexistau diferite tipuri

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
urmată de altele, nu mai puțin importante: ridicarea unui templu la Ierusalim și introducerea unei noi versiuni a Torei, care nu făcea nici o mențiune referitoare la Sichem și Garizim. Samaritenii cred că evreii s-au separat de trunchiul central al iudaismului pe vremea preotului Eli, în secolul al XI-lea î.Hr.1. Prin urmare, cele mai insultate persoane de către samariteni erau preotul Eli, inițiatorul schismei de la Șilo, regele Solomon care a ridicat templul din Ierusalim și scribul Ezdra care a falsificat

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Meu cel sfânt, aceia se vor apropia de Mine, ca să-Mi slujească și vor sta înaintea feței Mele”. Cel mai probabil, reconstruirea templului din Ierusalim și restabilirea conducerii preoției sadochite în Ierusalim au contribuit la separarea finală a samaritanismului de iudaism. Pe baza dovezilor arheologice și literare, Reicke a ajuns la concluzia că samaritenii și-au construit propriul templu pe Muntele Garizim în timpul stăpânirii persane în Palestina, cel mai probabil în jurul anului 380 î.Hr. Construirea propriului templu a marcat o ruptură

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
dovezilor arheologice și literare, Reicke a ajuns la concluzia că samaritenii și-au construit propriul templu pe Muntele Garizim în timpul stăpânirii persane în Palestina, cel mai probabil în jurul anului 380 î.Hr. Construirea propriului templu a marcat o ruptură decisivă cu iudaismul 2. Rămâne de văzut de ce erau evreii atât de intoleranți față de templul samaritean, din moment ce, după câte știm, în diaspora iudaică existau temple la Elefantine și Leontopolis în Egipt și posibil chiar la Iraq-el-Emir în regiunea transiordaniană, iar iudaismul ierusalimitean nu

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
decisivă cu iudaismul 2. Rămâne de văzut de ce erau evreii atât de intoleranți față de templul samaritean, din moment ce, după câte știm, în diaspora iudaică existau temple la Elefantine și Leontopolis în Egipt și posibil chiar la Iraq-el-Emir în regiunea transiordaniană, iar iudaismul ierusalimitean nu a respins acele comunități din cauza templelor lor. Problema este că evreii din diaspora, deși aveau propriile lor temple, mergeau din când în când la Ierusalim cu ocazia sărbătorilor și, mai presus de toate, recunoșteau legitimitatea preoției sadochite. Samaritenii

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
relativ recente, adică din perioada medievală târzie, până în perioada Renașterii. Multe dintre acestea vorbesc despre tradiții care merg până în era precreștină, în perioada în care Vechiul Testament trecea prin etapele finale ale dezvoltării sale. Punctul principal al diferenței dintre samaritanism și iudaism îl constituie autenticitatea marelui arhiereu; deși, în concepția samaritenilor și a evreilor, genealogia marilor arhierei diferă, ambele susțin că marele lor arhiereu ar fi moștenitorul legitim al preoției lui Aaron. În Cronica Samariteană II se spune că Eli, certându-se

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
2. Textul Pentateuhului samariteantc " 7.2. Textul Pentateuhului samaritean" În tot acest context istoric, redactarea Pentateuhului samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp instituții fundamentale ale samaritanismului, înțeles ca versiune a iudaismului. Samaritenii nu erau pregătiți să se supună hasmoneilor; își manifestaseră independența față de Ierusalim și vroiau să continue în același fel, convinși că sunt singurii

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp instituții fundamentale ale samaritanismului, înțeles ca versiune a iudaismului. Samaritenii nu erau pregătiți să se supună hasmoneilor; își manifestaseră independența față de Ierusalim și vroiau să continue în același fel, convinși că sunt singurii posesori ai literei și ai spiritului legii mozaice. Prin urmare, când și-au văzut templul distrus

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
templului de către Ioan Hircan, ca o reacție a samaritenilor față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al iudaismului elenistic (LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al iudaismului elenistic (LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]