2,424 matches
-
își scutura părul de ceva ce chipurile a căzut din ceruri, victima ridică ambele mâini să se scuture pe păr, oferind cale liberă hoților să controleze buzunarele. Sunt deștepți, tipii, remarcai eu amuzat! Nu numai deștepți, ci și foarte îndemânatici, iuți în mișcări; te împing puțin, chipurile să te depășească, își cer politicos scuze, cu zâmbetul pe față, dar în timpul ăsta ți-au furat ceasul de la mână sau ce ai prin buzunare. Spre exemplu, nu prea este mascat portmoneul din buzunarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
clădirilor ce se oglindeau în apă. Când cursul apei se întrerupea în vederea asanării, năpădeam toți copiii locului să căutăm comori pe fundul uscat, în special pietricele lucioase și tinichele ruginite fabulos. Într-o dimineață „normală“, cu albia murmuitoare de valuri iuți, ne-am strâns, alături de trecătorii curioși, în jurul unui leș acoperit de ziare fluturate de vânt, întins pe malul canalului: cetățeanul, probabil cu mintea încețoșată de alcool, căzuse în apa care nu era totuși adâncă și se înecase. De zbenguielile noastre
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
tineri cultivați, întorși recent din străinătate, cu ochiul devenit sensibil la exoticul indigen. O proză izvorâtă din sentimentul că mașina timpului și-a accelerat puternic mersul, că peisajul social se schimbă cu repeziciune (A. Russo deplânge, în Cugetări, „răsipirea cea iute a trecutului“), că trebuie deci să înregistrezi astăzi ceea ce mâine nu va mai fi. O proză de observație ușoară, vioaie, scrisă cu naturalețe și cordialitate, degajată în vederea de ansamblu, dar incisivă frecvent în detalii. O proză care, prin varietatea caleidoscopică
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
zărit atâtea boluri frumos colorate, fiecare conținând alt fel de mâncare, încât am crezut că suntem la cofetărie... și voi mânca multe dulciuri. Spre surprinderea mea, mâncărurile nu aveau gustul sugerat de culori. Pe mese se aflau murături dulcisărate sau iuți, tempura cât și vasul pentru supa pe care o preparam pe loc, din legume și carne proaspătă, la o lampă specială. Am savurat cu plăcere tot ceea ce mi s-a oferit, spre mulțumirea lui Shinya. Un japonez este mândru când
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dar și de gustul băutorului. Fiecare Cale Spirituală are o „ușă” de intrare, aceasta însemnând intrarea într-o nouă stare de spirit. Sake este „cheia” care descuie ușa către „Cale” prin aroma lui inconfundabilă, dar și prin gustul seducător de iute sau dulce. Deschizând „ușa” și urmându-i „Calea”, vei reuși să te relaxezi, să-ți creezi o bună dispoziție, simțind senzația plăcută de a fi. Această plăcută senzație acționează ca un balsam asupra sufletului, risipind norii tristeții, aducând veselia între
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
tragerea ambulanței, necontenit aleargă pe drumul plin de praf în urma noastră, la văi pune piedica, la deal mai pune umărul și-și mai îndeamnă căluții, și ne face cunoscut că animalele lui așa cum sunt, mici, dar trag, îs voinice, și iuți cum nu le găsești pereche. Tot drumul lung și greu, prin prăpăstioase locuri, e neobosit, și umblă numai pe jos și în urma trăsurii. Îl chiamă Ștefan: uscat, cu mustățile lăsate peste gură și bătute de vânt, tot drumul a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-s că n-am ce bea; (r.t.) Bătăuș nu-s, că toți mă bat; (r.t.) Dator nu-s că nimeni nu-mi dă pe datorie (r.t.) Tătarii cei cari mânâncă carne de cal. Cai buni, mici și iuți... Zloți tătărăști Galbeni venețici Aspri de argint și aur. Orbi cari calicesc prin iarmaroace Pe unii i-a orbit Vodă pentru ticăloșiile lor. Țărani la război: cojoace, sumane Opinci de coajă de copac și piei de porc. Mintean de pănură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fapt că literele și „prinții ei” au intrat Într-un „firesc” con de umbră, acum, când formidabila presiune a mass-mediei răspândește mai ales agresiunea și prostul gust, scandalurile politice și financiare, totul pus În slujba reclamei, a câștigurilor enorme și iuți, a Măriei Sale Banul. Pe mine și pe unii colegi ne deranjează prea puțin de a nu fi În „mijlocul evenimentelor”, acum când aceste „evenimente” au un miros special și neplăcut. E adevărat că lectorii sau foștii noștri lectori, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încă o dată, poate, nu inutil de a observa cum, Într-unul din romanele de Titus Popovici, Setea, prezent În manualele școlare vreo patru decenii și „normă” a indicațiilor „superioare”, autorul nostru - ins inteligent, talentat Însă corupt de lăcomia unei glorii iuți și totale - face elogiul tocmai acestui „cutremur” social, În care lumpenul satului și acoliții săi Îl izgonesc pe primar, la propriu, din comună, iar pe „bogătani sau chiaburi” - adică pe cei așezați și cu prestigiu În comună - Îi oferă samavolniciei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numai de „noii baroni”, noii miliardari, les nouveaux riches - expresie apărută odată cu instaurarea burgheziei franceze pe „ruinele” Revoluției, fapt ce arată Încă o dată că, după o mare și esențială surpare a unui sistem statal și ideologic, primii care au averi iuți și enorme nu sunt oamenii „cinstiți și harnici”, ci așa-zisele lichele, canalii, ca să nu le zicem criminali!... Oare În Statele Unite nu s-a Întîmplat la fel?! Nu, nu e vorba numai de cei care au profitat de această „surpare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
frici sau speranțe, calcule de tot felul sau false memorii, printr-un efort Încăpățânat, de nuanță absolut puerilă, uneori el, prezentul, poate fi adus, chiar și numai pentru secunde sau zeci de secunde, la suprafață, poate fi conștientizat - un animal iute, argintiu și extrem de sperios de orice lumină care cade asupra lui. „Numai zeii trăiesc În prezent!”, afirmă poetul care sunt uneori. Numai ei au această putere, acest ne-omenesc privilegiu. Zeii și, cum se poate deduce dintr-unul din exemplele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar și opinie, instalând În suburbii mii și zeci de mii de inși „zăpăciți” nu numai de o brutală transplantare, dar și de rolul pe care erau Împinși să-l joace În echilibrul orășenesc și național, devenind „scule” supuse și iuți ale puterii momentane În diverse domenii ale administrației și structurilor represive. Iar azi, „aceiași”, alegând și lăsându-se aleși, producând În fața ochilor noștri naivi și excesiv uimiți spectacolul unei națiuni care nu se mai regăsește pe sine, incapabilă după aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
una pe care o ignoră toți cei din jur, dar și el Însuși, nu rareori! -, și aici „beția simțurilor” trebuie topită În febra creației, acel curaj neobișnuit, acea Îndrăzneală supraumană care ne face să pășim deodată cu pași ușori și iuți peste pajiști smălțuite sau peste goluri aiuritoare, ușor și sigur totodată, la marginea prăpăstiilor, la limita fizică a lucrurilor, dar și la aceea a Înrădăcinatelor obișnuințe, reflexe sau prejudecăți; iar acești pași ușori și „inspirați” nu au decât o clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai toate țările comuniste din Estul Europei, În cazul nostru, al Românilor, nu au dus la rezultate prea spectaculoase. Eu Însumi - și n-am fost singurul! - am Încercat și cunoscuta strategie a „luptei din interiorul sistemului”, dar m-am retras iute și semnificativ, deși unii colegi și prieteni, atunci, m-au judecat aspru că „am aruncat prosopul”, că am „dezertat” și m-am afundat, „egoist”, În propria-mi creație. Dar, cum spuneam, din tinerețe - și un psiholog răutăcios ar putea semnala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o zeitate, una dintre acele „zeități zăpăcite” care ne „promit una și ne dau altceva!”. Eu Însumi am „recunoscut-o” târziu, foarte târziu; norocul În viață mi se părea mereu, ca și la atâția alții, că este ceea ce „părea” - o iute Îndeplinire a dorințelor sau necesităților imediate, nu-„i” bănuiam cealaltă față, cea reală, a unui aspru pedagog al omului și al vieții, care „ne Învață” prin „pedepse” și care, mai ales, dacă ne protejează cu adevărat, ne ia de mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și să „ucidă” acel animal, șerpuitor printre ramurile unei păduri tinere, străine, acel „animal” ce este el Însuși. „Ce spui tu despre tine Însuți?...” exclama un filosof presocratic. Și, așa cum se Întâmplă ades Într-o vânătoare, „animalul”, abia Întrezărit și iute, fugace, se pierde ades În frunziș, uneori Îi auzi doar frecarea de arbori sau tufișuri, frunzele uscate ce-l trădează sau vreo pasăre ce izbucnește speriată din ramul ei. Tu, da, tu Însuți te pierzi și nu rareori Îți pierzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
asemănătoare și distincte, „nobile”. Acel orgoliu sau „respect de sine”, real, organic, fără de care noi nu vom ieși din capcana atâtor vicii și apucături pe care le-am moștenit de la huni, tătari, greci, fanarioți, slavi etc. - minciuna, hoția, lașitatea, trădarea iute sau chiar trădarea de frate, lenea și altele, „soluții” uneori, În vremuri disperate, dar În fapt „falși prieteni”, care te ajută pentru a te ruina mai bine, mai adânc! E P I L O G La sfîrșitul acestui poate prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și insulte teribile, la denigrări și delațiuni, la împăcări spectaculare. Unele din manifestări m-au contrariat, altele m-au indignat, altele m-au fascinat. Fiecare varietate de comportament, după grade și intensități, mobiliza cuvintele dicționarului. Alternativ sau succesiv: pe cele iuți, pe cele înțepătoare, pe cele pietroase, pe cele cătrănite, pe cele reci, pe cele clocotitoare, pe cele mătăsoase, pe cele aspre, pe cele colorate, pe cele sumbre, pe cele cu miez bun, pe cele seci, pe cele cu azur, pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
morală și de aplicare justă a criteriului estetic. La noi, o asemenea disociere e rareori posibilă. *Ca și ieri, ca și alaltăieri, ca și de un an și ceva încoace, am avut o dimineață cu stări și gînduri contradictorii: unele iuți, drăcești, absurde - „fiori de nebunie” -, altele, stimulate de voință - calme, pozitive, frumoase. Semn, probabil, de nevroză, anumite stupidități și vulgarități, auzite ici-colo, îmi invadează, cînd nici nu mă aștept, mintea, iar faptul că nu le pot alunga imediat mă irită
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin ton. *Uneori am impresia că „nous n’appartenions pas à la même espșce de chair ni d’âme”. (îmi vine mai ușor să marchez diferența folosind o replică din La Mort d’Elise de Marcel Jouhandeau.) Ea caldă și iute, eu rece și domol. Cel care ar trebui să se efaseze ori să dispară din viața celuilalt, pentru a-l elibera, sînt, firește, eu. De unde și urarea: „Nu ți-ar muri mulți înainte!” Mă prefac că n-o aud, rabd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ulterior, am putut admira cele mai minunate colecții din lume de lucrări de artă executate în chihlimbar, fildeș, aur, argint, bronz, pietre prețioase.Ca și în alte ocazii, în 1945 Tezaurul, care a scăpat bombardamentelor, n-a scăpat de mâna iute a "Armatei Roșii" eliberatoare, care l-a transferat la Moscova ,dar l-a returnat, în semn de "prietenie", în 1958! Plimbându-ne pe malurile Elbei, ca cetățeni romani și europeni, mi-am amintit că aici "masonul " Schiller a compus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trei noțiuni folosite adesea pentru a defini realități diferite, departe de a fi ceea ce se cheamă o "sinonimie perfectă". M-am ocupat, așadar, de românii din Ucraina, de cei din Republica Moldova, din țările Balcanice, Europa Occidentală, SUA, Canada, America Latină etc. Iuți de picior conaționalii noștri, astăzi întâlniți și în Japonia, și în China, și în Autralia, și în Sudan, Liban, Siria, America Latină... Știu că Stalin, prin mutările masive de populație, a făcut ca în prezent să întâlnim români și în fostele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-ar fi acceptat (deși știam că "noi nu ne vindem țara"), le-aș fi lichidat pe toate încă de la vernisaj. Două săptămâni cât a durat expoziția a fost lume peste lume și noaptea aveam coșmaruri gândind la cariocanii cei "iuți de mână", care ar fi putut să mă lase fără odoare. Nu s-a întâmplat așa, fie din respect pentru măicuțe, fie pentru Consulat, fie pentru artă, fie că am avut noroc! La Consulatul General nu aveam "în dotare" microbuz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lovită la cap de o mașină, să ajung la geam. Am ajuns în cele din urmă și am redus maneta avansului. De ciudă și de rușine am plecat fără să-i mulțumesc salvatorului meu. 6. Pilotul trebuie să aibă reflexe iuți. Pe un teren în pantă, tăiat de un drum cam pe la mijlocul lui, eram trei aviatoare cu avioanele RWD-13 cu câte doi răniți fiecare, din care unul grav rănit, culcat pe targă. Decolarea din josul terenului spre susul pantei. Nu știu
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
nu se Îmbolnăvea deși sunt convins că și În acele vremuri bântuiau virusurile respiratorii. Reactivitatea noastră naturală era mai mare decât patogenitatea lor. Am fost părtaș și la săniuș. Aveam sanie din lemn de salcâm, care luneca pe zăpadă mai iute ca vântul și-mi făcea o plăcere deosebită să mă avânt cu ea pe pârtia de "pe groapă", dealul răsăritean al satului sau de pe "hulă", dealul din zona pitorească a Susenilor. Am cunoscut și bucuria "omului de zăpadă", Tata dând
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]