10,258 matches
-
ei, nu chiar epocal, dar, oricum, remarcabil. Cu atât mai mult cu cât mă cam aprinsesem și în minte aveam imaginea flăcării prometeice și alte chestii d-astea idealiste. Cum-necum, calitățile mele oratorice și-au făcut efectul, iar gândacii au izbucnit sincer în urale, poate nu tocmai variate, ci de o simplitate de genul: "Bravo, Șefu'! Mișto, Șefu'! Ești super-OK, Șefu'!" și cam atât. Însă Dorinel s-a întrecut pe sine și a exclamat: "Să trăiască Șefu', care e el Șefu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lângă așa numitul punct PSI, o alcătuire din lemn, vopsită într-un roșu coșcovit, unde se găseau uneltele de bază împotriva incendiilor. Adică un târnăcop, o cazma, două căldări de tablă galvanizată și un extinctor ce servise la stingerea pârjolului izbucnit în urma bombardamentului american asupra Bucureștilor, cel de la 4 aprilie 1944, dar având avizul pompierilor la zi. În afară de aceste ustensile aici trebuie precizat pentru o mai mare exactitate că lopata se pierduse de ani buni la o deszăpezire -, la punctul P.S.I.
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dom'ne, n-am mutat nimic." Brusc, se lumină: "Aaa, dă sticlele lu' nea Vasile zici! Păi, le-a luat. Chiar s-a mirat, că spunea că le lăsase goale și acu' era pline amândouă." "Tii, fir-ar al dracu'!", izbucni portarul-instalator. "Bă, ce nasulia naibii! Curat ghinion, să moară mă-sa." "Mă-sa cui?", se interesă Anton cu niște ochi aprinși de o curiozitate copilărească. "Eee, mă-sa lu' nimeni, era așa o vorbă", deveni mai precaut Petrică. Încercă să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rușine la obraz să-mi spui mie așa. Io, care și acu' te iubesc ca o proastă, deși mă acuzi ca pă ultima hoață și bagaboantă?" Ajunsă aici cu interogațiile, Monica nu mai rezistă nedreptății care i se făcea și izbucni în plâns. Printre sughițuri și lacrimi îi aruncă un ultim reproș: "Și mai ziceai că io sunt ochii tăi!..." Când o văzu plângând, Relu se blocă din nou, simțindu-se brusc dezarmat. Nu mai știa ce să creadă. Dacă Monica
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acesta înclinându-se ușor. Apoi părăsi încăperea, lăsându-l pe moș pradă celor mai negre presupuneri. Se întoarse în biroul lui cu o meclă tragică. Își luă pardesiul și diplomatul, îmbrățișând camera cu priviri nostalgice. Când să iasă pe ușă izbucni: "Poftim! V-am făcut hatâru', na! Sper că de-acu' o să mă lăsați în pace, că așa ne-a fost înțelegerea". Se uită înspre peretele pe care primise mesajele mele, dar peretele era în continuare alb și, implicit, mut. Continuă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fapt, un început de astfel de lecție. Merită oricând, spicuite câteva fragmente. Recitesc de mai multe ori, pasaje care se îmbulzeau parcă să-mi intre buluc în suflet, ca și cum ar fi trebuit să facă parte integrantă din mine: < Cavalerii au izbucnit în râs și unul dintre ei, foarte tânăr, aproape un copil (avea și el cam 15-16 ani), începu să cânte: „Aprilisi bolondja, meg lepet a toronyba, megkerdezte hany ora (Nebunul de Aprilie s-a urcat în turn, a întrebat cât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răspunde împăciuitor: Nici nu mă iau, băi, că-mi stric stilul. Pardon. Iartă-mă. (cu nostalgie maximă, aproape până la lacrimi) Prea bune mâncăruri făcea maică-ta, omule, ca să...când eram copii...când mâncam la voi... Încă puțin și Titi chiar izbucnea în plâns. Chiar de-aia... adaugă oftând, destul de mâhnit Esesistu’. Amintirea mamei lui Esesistu', îl face pe Titi întotdeauna parcă și mai blând. Îl neutralizează definitiv în fața adversarului. Îi face tonul mai puțin aspru. Îl înmoaie ca și cum ar fi băut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
totale, acela a fost cel mai minunat moment din viața mea, după mai bine de paisprezece ani de chin și durere continuă. Căutam durerile în corp, dar ele nu mai existau, atunci am sărit în brațele soțului meu și am izbucnit în plâns. Plângeam de bucurie pentru că nu mai aveam dureri și pentru mine a fost ceva fantastic, atunci am înțeles, că în sfârșit mintea mea se deblocase și programul-durere a fost anulat”. Autoarea volumului “Liniștea din interior” este pasionată de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
totale, acela a fost cel mai minunat moment din viața mea, după mai bine de paisprezece ani de chin și durere continuă. Căutam durerile în corp, dar ele nu mai existau, atunci am sărit în brațele soțului meu și am izbucnit în plâns. Plângeam de bucurie pentru că nu mai aveam dureri și pentru mine a fost ceva fantastic, atunci am înțeles, că în sfârșit mintea mea se deblocase și programul durere a fost anulat. Acel moment a fost incredibil, îl simțeam
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
lui moș Dumitru și a lui Pâcu. S-a oprit la câțiva pași de ei și a raportat: Domnule căpitan! Grupa cărăușilor, formată din șase oameni, este adunată și așteaptă ordinele dumneavoastră! Moș Dumitru, urmat de Pâcu, amândoi gata să izbucnească în râs, au trecut în revistă grupa cărăușilor. Când au terminat, moș Dumitru a comandat, râzând deja în hohote: Pe loc repaus! Apoi, trecând pe la fiecare, începând cu Hliboceanu, le-a dat gologanii cuveniți. Când totul a fost gata, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca și cum ar fi spus: „Vedeți?! Eu sunt cel mai bun! De azi înainte veți da socoteală în fața mea”!... Hliboceanu, cu un zâmbet trist, a plecat fruntea abia îndrăznind să privească la cei din jur. Pâcu și moș Dumitru - gata să izbucnească în râs - își aruncau priviri complice. Tăcerea cărăușilor devenea stânjenitoare. Atunci, ca împins de un arc, Pâcu a sărit cu vorba: Ce stați așa ca muții? Nu vă place? Întrebați-l pe Dumitru! Lasă tu întrebatul, că și așa nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
hotărât în bună pace ca în locul meu să rămână... să rămână - a lungit vorba moș Dumitru - să rămână Vasile Hliboceanu! Nu cred că e nevoie să spun și de ce. Știți voi mai bine. La auzul acestui nume, un „daaa”... a izbucnit ca o eliberare din piepturile cărăușilor. Toți au început să râdă în hohote privind spre Hliboceanu, căruia i s-a luminat pe dată chipul tăciuniu... Și zi așa, Iordache. Te și vedeai mare stăpân peste cărăuși... Îndată îți luai nasul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
N-o mângâi și tu oleacă? N-o... încerci să vezi dacă... Că te poți trezi cu una peste... ochi, de uiți cum te cheamă!... La auzul acestor vorbe spuse de Pâcu cu intona ții și gesturi ghidușe, cărăușii au izbucnit în râs de s-au cutremurat pereții crâșmei... Din cuhnea care avea ușa deschisă a pornit un tril de râs...Toți au întors privirile într-acolo... Și n-au avut ce vedea decât o ușă care se închidea încet... Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-a proțăpit în fața prietenului său și l-a întrebat: „Da’ ce te-o apucat,Toadere, așa de dimineață să vii la crâșmă? Și pe un ger ca aista, cu scăfârlia descoperită?” N-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dumitru. Îs bune, moș Dumitre. Îs bune - a apreciat Aizic privind la Hliboceanu. Apoi la noi în sat îs numai oameni gospodari. Unul și unul. Taie gâtul la cal ca să fure clopotul - i-a lăudat Pâcu pe cărăuși. Toți au izbucnit în râs. Și, ca drept dovadă că Pâcu era mulțumit cum a adus-o din condei, a băgat mâna în chimir și a cotrobăit după lulea și punga cu tutun. S-a apucat apoi s-o pregătească, după obicei, ca să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca ferestrele nu doar să vibreze, ci, iată, să se zgâlțâie de-a binelea, iar câteva bucăți de tencuială să se desprindă de ziduri, ei bine, când acest lucru se petrecu, cucul ieși din mica lui mansardă, iar sub el izbucni un cor de urlete. — Dumnezeule! — S-a făcut ora 9! — Fugiți! Vin asiaticii!!! Apoi chiar și cucul tăcu și se retrase speriat, așteptând Apocalipsa. În timpul goanei care urmă, tratatele și ierarhiile militare fură În mod rușinos călcate În picioare, asemenea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Într-adevăr, pe chipul semaforului luminile dansau vesel, ca Într-o discotecă, de parcă ar fi salutat succesul unor maratoniști care izbuteau să treacă linia de sosire cu un ultim efort. Spre deosebire de tăcerea ostilă și Îmbufnată de pe drum, În piață mulțimea izbucnise gureșă. Oamenii redescopereau plăcerea dezbaterii În agora, unde, se știe, se formulau cele mai pertinente opinii și se polemiza cu eleganță. — Este din cauza Încălzirii globale, clama un tip În costum și cu diplomat, posesor al unei bărbi bogate, filozofice, deasupra
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și-a mai rămas, câteva săptămâni, amprenta ei carbonizată, ca și cum o țigară gigantică s-ar fi stins acolo, iar acel ochi negru a privit curios cerul printre genele arborilor, Închizându-se pe măsură ce ploaia spăla rămășițele arse, și când iarba a izbucnit cu furia și lipsa de scrupule specifice vegetației, scheletul Alfinei a fost acoperit cu degetele verzi ale firii, ca și cum n-ar fi existat nicicând o zvârlugă carosată grena, capabilă să fure mințile oricărui purtător de motor. Doar Fauvé, bietul, n-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de tuning s-au ținut“, a molfăit o combină știrbă, la care o batoză a replicat: „Nu te uiți la ele ce pricăjite sunt? Vai de șoferu’ ăla al lor, de-abia Încape Înăuntru“, la care toate truditoarele câmpului au izbucnit Într-un râs gros și gâlgâit, care-a răspândit În jur un iz de benzină de proastă calitate. Și celelalte autoturisme au Început să se uite chiorâș către respectivele cabriolete. „Ce-i aia să ai doar un petic de pânză
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de averi considerabile, cât și de timpul necesar pentru a le toca. O armată de oameni muncea pentru mine, altele se luptau În folosul meu, căci conflicte, slavă Domnului!, erau pretutindeni, cum se Încheia o lovitură de stat În Meruvia, izbucnea o revoluție În Aghraibo, nici nu se usca bine cerneala pe tratatul de pace din Samislan, că se isca un conflict În Tamislan, se știe doar că războiul e contagios, se ia peste granițe, uneori chiar se moștenește, ca o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să aprecieze eroismul naratorului prin strașnice căscaturi, acestea nu mai aveau nici un sens. O altă specie Înflorise: discuțiile despre fotbal. Reluări maiestuoase au Început să populeze peretele-ecran, portarii plonjau ca niște vulturi pentru a salva goluri ca și făcute, spectatorii izbucneau În tribune cu brațele ridicate, ridicați de fazele pe muchie de cuțit. Cu ajutorul telecomenzii, grupul nostru a avut privilegiul de-a descifra niște enigme celebre ale fotbalului . Mulți li s-au alăturat celor doi bătrânei care se certau non-stop pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca reverberațiile mării Într-un ghioc. Apoi, dinăuntru crește sunetul unui clarinet. E un firicel trist de melodie, care poartă-n el o hotărâre finală, de nestrămutat, ca a unui animal plecat În căutarea locului În care să moară. Când izbucnește valul viorilor, al cornurilor și al contrabasurilor, receptorul devine din ce În ce mai greu. Nu-l mai pot ține și-l las Încet În furcă. Parc-au trecut ore sau ani, dar au fost numai clipe. Podeaua e udă, apa care s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s-a Întâmplat Însă, un alt scriitor a intervenit și... Ascultându-mă, ochii Verei se măriseră peste măsură și amenințau să-i Înghită Întreaga față. — Draga mea, i-am zis, știu că pentru tine-i un șoc, dar... Vera a izbucnit Într-un hohot de râs, izbind cu picioarele și cu pumnii În canapeaua dungată. Ufff, greu e să smulgi niște personaje din ignoranța medievală În care se zbat! — Igor, scumpule... tu crezi că sunt... o clonă și vrei... să-mi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tot. — Vera, privește! A reînceput să scrie. Am sărit amândoi În picioare, urmărind cum, dedesubt, apărea o pajiște cu iarbă moale, punctată din loc În loc de floricele frumos colorate, printre care Își croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște păsări și-au croit drum din aripi pe cerul ca o peruzea. — Vai, a strigat Vera, ce frumos este! E Paradisul. A Început să valseze ușor dizgrațios, azvârlindu-și brațele În sus și țopăind ca o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care să constituie un exemplu de urmat și pentru celelalte națiuni din Pacific. Negocierile dintre cei doi s-au Încheiat Însă brusc, Înainte de a fi ajuns la un acord, deoarece De Gaulle a trebuit să se Întoarcă În Franța, unde izbucniseră binecunoscutele mișcări studențești. Astăzi avem suficiente dovezi pentru a afirma că ele fuseseră provocate de agenți americani. Așadar, În 1969, președintele de atunci al Statelor Unite a venit În România Într-o vizită care a produs perplexitate În mediile politice internaționale
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]