1,606 matches
-
Lovișteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, cel care a fost și moderatorul acestei dezbateri. În deschiderea manifestării, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a vorbit despre efectele decretului, așa cum le-a văzut în timpul copilăriei, având în curtea părintească două rude ce au fost izgonite din mănăstire în 78 anul 1959. În cuvântul pe care l-a adresat celor prezenți, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul a mulțumit părinților și maicilor care au venit (ieri) pentru a fi mărturii vii ale grelelor încercări traversate în perioada comunismului
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
nefamiliarizată cu destinația sa, după care greutățile și-au făcut datoria finală. Nici măcar o undă nu a mai rămas pe suprafața apei. Acum aveam două mîini să-mi țin haina închisă. Frigul îmi mușca degetele și îmi pătrundea prin guler. Izgonea toate mirosurile din aer, ca și cum ar fi putut împiedica nu numai fericirea, dar și degradarea, ca și cum acestea ar fi fost același lucru, ca și cum ar fi putut opri orice. Chiar cînd am fost aproape de rîu, nu i-am putut simți mirosul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la această întrebare necesita și mai multă prudență - dar îl uluia pe Gosseyn. Era esențial ca dictatorul să fie într-o stare de spirit care să-l facă să se gândească și chiar să antreneze niște negocieri de pace. Enro, izgonit de pe planeta sa natală, iar sora lui fiind în puterea inamicului, va avea un motiv serios să facă pace în exterior, pentru a se putea concentra asupra recuceririi puterii în propriul imperiu. Crang, acest tip stupefiant, găsise efectiv un mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se simțea sprijinit întrucîtva de sentimentul că se află printre oameni și poate cineva îl aude și-l ajută dacă țipă suficient de tare. Dar a țipa aici, în munți, era inutil; durerea lui era la fel de nesemnificativă ca durerea sturzului izgonit de cuc și a melcului strivit de sturz. începu să strige, dar se opri imediat. încercă să gîndească, dar gîndurile îi erau prinse în capcana vorbelor pastorului. Cum putea fi oare justificată lumea dacă nu doar ca pedeapsă? Pedeapsă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o capcană de șoarece poleită, produsă de imaginația unei fecioare nevrotice. Zvîrli bucata de oglindă în sanctuar. — Asta nu-i artă, strigă el, coborîndu-și capul și scărpinîndu-se cu violență. Nu-i artă, ci un urlet flămînd. O, de ce m-a izgonit? De ce-a rămas? Cum să fac lumea asta frumoasă, dacă refuză să-mi facă pe plac? O, Dumnezeule, Dumnezeule, Dumnezeule, dă-mi voie s-o ucid, s-o ucid! Trebuie să plec neapărat de-aici. Se duse la toaleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la această întrebare necesita și mai multă prudență - dar îl uluia pe Gosseyn. Era esențial ca dictatorul să fie într-o stare de spirit care să-l facă să se gândească și chiar să antreneze niște negocieri de pace. Enro, izgonit de pe planeta sa natală, iar sora lui fiind în puterea inamicului, va avea un motiv serios să facă pace în exterior, pentru a se putea concentra asupra recuceririi puterii în propriul imperiu. Crang, acest tip stupefiant, găsise efectiv un mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
publicăm noi versiuni ale articolelor redactate pentru lucrări sau reviste și pentru care și-au asumat răspunderea. Introducere Parisul, oraș capitală, își concentrează forțele într-un spațiu restrîns de 87 km2, aproape circular. Clasele populare au fost în mare parte izgonite în afara limitelor administrative ale orașului, dincolo de bulevardul periferic. Această segregare accentuează excluderea socială, iar Parisul nu încetează să se îmburghezească. Chiar dacă nu toți francilienii 2 au posibilitatea să locuiască în Paris, aceasta nu justifică ideea potrivit căreia capitala ar fi
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
GENERAȚIE-DOUĂ SAU CHIAR MAI MULT CA SĂ REVINĂ PE TRONUL ISHER-ULUI ÎNCĂ O FEMEIE. FIREȘTE, ERA ADEVĂRAT CĂ ACEASTA ERA O CHESTIUNE FUNDAMENTALĂ A ÎNTREGULUI SISTEM, ATÎT DIN PUNCT DE VEDERE BIOLOGIC CÎT ȘI ISTORIC. ÎȘI ÎNCHEIE RAȚIONAMENTUL ȘI-ȘI IZGONI GÎNDURILE NEGRE. SE STRĂDUI SĂ SE DESTINDĂ ȘI SĂ ZÎMBEASCĂ. LA URMA URMEI, SMULSESE DE LA EA ACEST RĂSPUNS ȘI ERA LIMPEDE CĂ DORISE SĂ-I ANUNȚE SENTINȚA MULT MAI TÎRZIU. ÎNTR-O CONCEPȚIE DE O IRONIE SINISTRĂ, ERA TOTUȘI O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dacă, în toată vasta noastră organizație, cu zeci de mii de oameni capabili, s-ar mai fi putut găsi măcar o altă persoană capabilă să susțină șase luni interesele Împărătesei Innelda. ― Și chiar și acum, întrerupse Hedrock, tocmai a fost izgonită temporar din cercul ei. (Și încheie sarcastic:) Nu v-a interesat, dar acesta este rezultatul agitației de azi de la palat. Perioada de care este vorba, dacă îmi îngăduiți să adaug această informație, este de două luni. Peter Cadron îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SE ÎNCĂLZEA DE LA TEMPERATURA CORPULUI ȘOBOLANULUI ȘI DECLANȘA UN RELEU CARE DESCHIDEA UȘIȚA SPRE UN ȚARC LUNG, LAT ȘI ÎNALT DE DOISPREZECE METRI. DE ASEMENEA PUNEA ÎN MIȘCARE PODEAUA MICULUI CORIDOR. FIE CĂ-I PLĂCEA, FIE CĂ NU, ȘOBOLANUL ERA IZGONIT DE ÎNDATĂ ÎN LIBERTATE. ȘI UȘIȚA ACEEA SE ÎNCHIDEA, BLOCÎNDU-I ÎNTOARCEREA. ALTĂ HRANĂ DIN CENTRUL ÎNCĂPERII ACTIVA ENERGIA CARE DECLANȘA AMPLIFICATORUL. ȘOBOLANUL AMPLIFICAT PRINTR-UN PROCES DE MĂRIRE DEVENEA UN MONSTRU DE ȘASE METRI, ALE CĂRUI FUNCȚII VITALE SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Aveți în laboratoarele dumneavoastră ființe omenești care fac experiențe pe șobolani, dar acum ați găsit un șobolan care să facă experiențe pe ființe omenești. REMARCA O FĂCUSE PE INNELDA SĂ SE ÎMBUJOREZE LA FAȚĂ IAR PE INTERLOCUTORUL EI SĂ FIE IZGONIT DOUĂ SĂPTĂMÎNI DE LA MASA ÎMPĂRĂTESEI. DAR SE VEDEA BINE CĂ EA ÎL MAI POATE FOLOSI PE ZEYDEL, LUCRU NEFERICIT, PENTRU CĂ PĂREA SĂ EXCLUDĂ CORUPȚIA ȘI DAREA DE MITĂ \ ACEST AUXILIAR IMPORTANT AL RECENTEI CIVILIZAȚII ISHER. HEDROCK NU-ȘI ACCEPTĂ ÎNFRÎNGEREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
NICI UNUL DIN VOI NU VA MAI AUZI VEȘTI DE LA MINE. RĂMÎNEȚI CU BINE, VĂ UREZ TUTUROR MULT NOROC. ÎNCHISE BRUSC TELEECRANUL ȘI ȘEZU ACOLO, CONȘTIENT DE ACEA VECHE DURERE A LUI. DIN NOU SE RETRĂGEA. ÎN CELE DIN URMĂ ÎȘI IZGONI DIN SUFLET SENTIMENTUL COPLEȘITOR DE SINGURĂTATE ȘI ATERIZĂ CU AUTOAVIONUL LA PALAT PESTE O ORĂ. O privi cu ochii pe jumătate închiși și în timp ce vorbeau. Ședea țeapănă lîngă el: o femeie înaltă, grațioasă, cu fața prelungă, ai căror ochi verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cu pasivitatea unei sclave. Hedrock se trase înapoi: ― Dar ce se întîmplă, Innelda? Ea tăcea. Insistă: Primul lucru pe care-l aflu, de cum mă întorc, este că Prințul Del Curtin, care a fost întotdeauna literalmente mîna ta dreaptă, a fost izgonit din palat. De ce? Cuvintele lui părură s-o trezească dintr-un somn abisal. Răspunse cu o undă de înflăcărare în glas: ― Vărul meu a avut îndrăzneala să-mi critice un plan și să-i se împotrivească. Nu vreau să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
învățăceilor săi. Ironia sorții i-a oferit însă „sansa” să aibă ca „obiect” al muncii un cu totul alt eșantion uman, cel al făcătorilor de fără delegi, cei din ale căror minți și suflete inocența și omenia le-au fost izgonite de răutate, cruzime, indiferență și nemilă, venite de nu se știe unde, dar preAșades întâlnite preintre unii semeni ai noștri. Cui vAșavea răgazul să-i parcurgă gândurile încredințate șșcolii de hârtie, îi va fi lesne să în țeleagă de ce autorul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a copleșit o senzație plăcută și nouă pentru mine; memoria își pierduse parcă din greutate. Ah, binecuvântată stare. Mă simțeam ca o pivniță goală din care au fost izgoniți șobolanii și n-a mai rămas decât, ici, colo, câte o pânză de păianjen. Chiar lucrurile pe care mi le aminteam nu mai aveau greutate, nu mă mai apăsau, pluteau printr-un gol parcă. În timp ce ascultam muzica dulce a acestui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un sâmbure de adevăr, fiindcă, în istorie cel puțin, infernul a apărut numai după ce a fost trâmbițat paradisul. În schimb, îl ascultau cu plăcere de câte ori avea mâncărime de limbă și își amintea de societatea secretă în care intrase după ce fusese izgonit de la mânăstire; un fel de sectă care își fixase drept țel de necrezut să se răzbune împotriva oamenilor de valoare care aveau proasta inspirație să ia în râs prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o zi..." Nu prea știau ei la ce sperau să le folosească "într-o zi" adevărul, dar nici nu se hotărau să-l arunce în foc. Și, pentru a fi mai convingători, au cerut să se anunțe că vor fi izgoniți fără milă din azil cei care ar mai îndrăzni să forțeze ușa arhivei. Într-o privință îi admiram pe bătrâni. Ce reușisem eu? Să mă revolt împotriva tatei? Să mă prefac modest, ca să-mi servesc mai bine vanitatea? Fleacuri. Ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
seama. Între ei, când nu-i auzea nici o ureche dubioasă, își permiteau s-o bârfească. Altminteri, nu. Se fereau. La azil aveau cel puțin o farfurie de mâncare și o pernă pe care să pună capul. Dacă ar fi fost izgoniți de-acolo n-ar fi avut unde să se ducă. De aceea, când o întîlneau pe coridoare erau chiar fericiți dacă îi învrednicea cu o privire. Însemna că-i văzuse! Pe de altă parte, îi recunoșteau însă spiritul practic și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care începuse atât de bine se va termina rău: "Domnule sculptor, am auzit că Marta are necazuri". Am lăsat totul baltă și m-am dus în cătun unde am găsit-o pe Marta plină de vânătăi. Doi veri ai fraților izgoniți din cătun se îmbătaseră și veniseră noaptea. Se luptase cu amândoi din răsputeri, dar izbutiseră, porcii, s-o biruie. Dinu îmi încredințase mie una din puști. I-am cerut Martei ceva de băut, am golit sticla aproape pe nerăsuflate, m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
domnul Levy. Capul nebunului era deja bandajat. În afara ringului de box, violența îi făcea rău domnului Levy. Nebunul acesta de Reilly îți provoca într-adevăr milă. Mama lui ieșea mereu cu un om bătrân, era bețivă și voia să-l izgonească de acasă pe fiul ei. Acesta figura deja pe lista neagră a poliției. Câinele Rex fusese probabil singurul lucru care-i aparținuse în toată viața lui. Uneori era nevoie să vezi o persoană în propria sa ambianță ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și suferinței noastre, fapt care constituie condiția esențială pentru dezvoltarea unor relații umane sincere. Asta le spunem noi turcilor: Vedeți, jelim, jelim de aproape un secol pentru că i-am pierdut pe cei dragi, pentru că am fost alungați din casele noastre, izgoniți din țara noastră; am fost tratați ca niște animale și măcelăriți ca niște oi. Ni s-a refuzat până și o moarte decentă. Nici măcar durerea provocată bunicilor noștri nu este atât de torturantă ca negarea sistematică ce i-a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a copleșit o senzație plăcută și nouă pentru mine; memoria își pierduse parcă din greutate. Ah, binecuvântată stare. Mă simțeam ca o pivniță goală din care au fost izgoniți șobolanii și n-a mai rămas decât, ici, colo, câte o pânză de păianjen. Chiar lucrurile pe care mi le aminteam nu mai aveau greutate, nu mă mai apăsau, pluteau printr-un gol parcă. În timp ce ascultam muzica dulce a acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un sâmbure de adevăr, fiindcă, în istorie cel puțin, infernul a apărut numai după ce a fost trâmbițat paradisul. În schimb, îl ascultau cu plăcere de câte ori avea mâncărime de limbă și își amintea de societatea secretă în care intrase după ce fusese izgonit de la mânăstire; un fel de sectă care își fixase drept țel de necrezut să se răzbune împotriva oamenilor de valoare care aveau proasta inspirație să ia în râs prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o zi...” Nu prea știau ei la ce sperau să le folosească “într-o zi” adevărul, dar nici nu se hotărau să-l arunce în foc. Și, pentru a fi mai convingători, au cerut să se anunțe că vor fi izgoniți fără milă din azil cei care ar mai îndrăzni să forțeze ușa arhivei. Într-o privință îi admiram pe bătrâni. Ce reușisem eu? Să mă revolt împotriva tatei? Să mă prefac modest, ca să-mi servesc mai bine vanitatea? Fleacuri. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
seama. Între ei, când nu-i auzea nici o ureche dubioasă, își permiteau s-o bârfească. Altminteri, nu. Se fereau. La azil aveau cel puțin o farfurie de mâncare și o pernă pe care să pună capul. Dacă ar fi fost izgoniți de-acolo n-ar fi avut unde să se ducă. De aceea, când o întâlneau pe coridoare erau chiar fericiți dacă îi învrednicea cu o privire. Însemna că-i văzuse! Pe de altă parte, îi recunoșteau însă spiritul practic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]