1,683 matches
-
scotch bun, o cântări În mână și o aruncă În peretele de deasupra biroului. Se făcu țăndări cu un zgomot de tacâmuri de cantină care cad pe scări, iar aerul se umplu brusc cu mirosul de alcool. Dietz Își aranjă jacheta și spuse: — Am vrut doar să-ți băgăm În cap necesitatea de a ne ține la curent cu tot ce faci, Gunther. Dacă descoperi ceva, orice, absolut orice, să faci bine să ne spui. Că dacă aflu că ne-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-i umpluse pe fiecare În parte cu câte o felie de pâine. În jurul gâtului avea cămașă, dar era una care s-ar fi potrivit pe scaunul unui bărbier, iar gâtul lui ar fi trebuit să fie Înhămat la plug. Mânecile jachetei sale fuseseră Îndesate cu câteva kilograme de cartofi și se sfârșeau brusc, prematur, dând la iveală Încheieturi și pumni care aveau mărimea și culoarea a doi raci fierți. Respirând adânc, am scuturat din cap, amorțit de durere. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un vizitator În anticameră. Era o femeie bine-făcută și foarte Înaltă, Îmbrăcată cu un costum din material negru care Împrumuta curbelor ei impresionante contururile unei chitare spaniole meșteșugit lucrate. Fusta era scurtă, conică, strâns lipită de posteriorul ei generos, iar jacheta avea o croială cu talia Înaltă, astfel Încât să se potrivească bustului ei plin. Pe capul acoperit cu păr lucios, negru, avea o pălărie neagră cu borurile Întoarse În sus de jur Împrejur, iar În mâini ținea o poșetă din pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o clipă și am adăugat: E de presupus că mai ai niște cunoștințe pe la ziare, pe la ministere, nu? Ea aprobă din cap. — Se Întâmplă să știi pe cineva la DAF, Departamentul de Muncă? Reflectă puțin, jucându-se cu nasturii de la jachetă: — Era cineva, zise ea gânditoare. Un fost iubit, un tip de la SA. De ce Întrebi? Dă-i un telefon și spune-i să te invite În oraș În seara asta. — Dar nu m-am mai văzut și n-am mai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mărturisesc că amintirea mea nu este În Întregime Întâmplătoare, zise el. Același bărbat este acum prizonier Între aceste ziduri, sub altă acuzație. Spiedel era Înalt, lat În umeri și avea cam cincizeci de ani. Purta o cravată Schiller și o jachetă bavareză oliv, având prinsă la butonieră cocarda În culorile alb și negru din mătase și spadele Încrucișate care indicau faptul că era veteran de război. — În mod destul de ciudat, sunt aici În același soi de misiune, i-am explicat. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bărbat cu prea multă răbdare și sunt sigur nu trebuie să-ți aduc aminte tocmai dumitale ce Înseamnă asta. Magnatul oțelului privea În gol, ca și cum nu ar fi auzit un cuvânt din ce-i spusesem. L-am apucat de reverele jachetei, am tras de el să-l ridic În picioare și i-am ars două palme zdravene. — Ai auzit ce-am zis? Ucigașii ăștia, torționarii ăștia, o au pe fiica ta În mâinile lor! Gura i se lăsă În jos, flască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
același lucru, îi este imposibil să rupă vraja, tăcem printre oameni străini, ne pierdem, ne regăsim în mulțime, aș invita-o undeva, dar îmi dau seama că în grabă am luat altă haină din cuier, portmoneul mi-a rămas în jacheta de piele, noroc că mi-am dat seama la timp, Ce mai face micul tău Paganini? o întreb, Face progrese uluitoare, e într-adevăr dotat acest copil! Tu ce faci acum? ea din mers face semn unui taxi să oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a rostit fraza ei obișnuită, care se întâmpla să fie: „Of, rahat, e Ted!“ —Pe bune? Ted păși precaut în apartamentul lui Ashling. Nu avea parte prea des de o primire atât de călduroasă. —Trebuie să îmi spui cu care jachetă îmi stă cel mai bine. O să fac tot ce pot. Fața întunecată și slabă a lui Ted părea chiar mai concentrată ca de obicei. Dar, știi, sunt bărbat. Nu chiar, se gândi Ashling cu regret. Ce păcat că cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai bună nu era un bărbat drăguț, masiv, care să îi provoace palpitații. Acesta era, în schimb, Ted Mullins, un amărât de funcționar civil, comediant diletant, deținător sfrijit și agitat al unei biciclete. —Mai întâi, cea neagră. Ashling își trase jacheta peste cămașa de mătase „de interviu“ și pantalonii ei negri magici care făceau să dispară două kilograme într-o secundă. —Care-i treaba? Ted s-a așezat pe un scaun și i-a luat spătarul în brațe. Era doar piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
răsplată pentru anii de muncă grea depusă la revistă, lui Ashling i s-a permis să își păstreze slujba până când își găsea altceva. Ceea ce, sperau ei, va fi cât mai curând. —Ei bine? Ashling își netezi partea din față a jachetei și se întoarse către Ted. —Merge. Ted ridică din umeri. Sau e mai bine cu asta? Ashling scoase o jachetă care lui Ted i se păru identică cu prima. Merge, repetă el. —Care dintre ele? Oricare. — Care dintre ele îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
își găsea altceva. Ceea ce, sperau ei, va fi cât mai curând. —Ei bine? Ashling își netezi partea din față a jachetei și se întoarse către Ted. —Merge. Ted ridică din umeri. Sau e mai bine cu asta? Ashling scoase o jachetă care lui Ted i se păru identică cu prima. Merge, repetă el. —Care dintre ele? Oricare. — Care dintre ele îmi face talie? Ted se strâmbă. — Nu începe iar cu asta. Ești obsedată de talia ta. — Dacă aș avea talie, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mă îndoiam nici o secundă de asta, aprobă Ashling printre dinți. — Hei, ce-ți mai face infecția de la ureche? —Mai bine. Pot din nou să mă spăl singură pe cap. 3tc "3" Ashling s-a decis într-un final să aleagă jacheta numărul unu. Putea să jure că a sesizat o mică denivelare la jumătatea distanței dintre sâni și șolduri, ceea ce era destul pentru ea. După criza legată de machiaj a decis să nu exagereze, ca nu cumva să pară frivolă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ziar, doar că ziarele sunt atât de plictisitoare și de deprimante... Măcar avea haine de despachetat. Deci, în timp ce străzile de sub ea se umpleau de tineri ce mărșăluiau către o seară în oraș, Lisa fuma și scutura rochii și fuste și jachete pentru a le așeza pe umerașe, împăturea hanorace și bluze pentru a le pune în sertare, aranja pantofi și ghete ca la o paradă militară desăvârșită, atârna poșete... Sunetul telefonului o făcu să tresară din ritmul ei calm. —Alo? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tot ce a băgat în gură a fost o jumătate de roșie și o înghițitură de pui cu porumb. S-a întors la serviciu triumfătoare și tocmai își răsfoia corespondența când Ashling a apărut lângă biroul ei, cu geanta și jacheta în mână. —Lisa, spuse Ashling nerăbdătoare. E două și jumătate și invitația este pentru ora trei. Nu ar trebui să plecăm? Lisa râse cu o mirare ironică. Regula numărul unu: să nu ajungi niciodată la timp. Toată lumea știe asta! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
le-au întâmpinat și au ușurat-o pe Ashling de haină. Dar Lisa a refuzat grațios să renunțe la ea. —Trebuie să îți amintesc de regula numărul trei, spuse Lisa calm, pe drumul către sala de recepții. Nu lăsăm niciodată jacheta. Trebuie să le lași impresia că ești foarte ocupată, că doar treci pe aici pentru câteva minute, că ai o viață mult mai interesantă undeva în altă parte. —Scuze, spuse Ashling umilă. Nu mi-am dat seama. În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era deloc o surpriză. —Aceiași și aceiași, oftă ea către Ashling. Majoritatea fraierilor ăstora ar apărea și la deschiderea unei conserve de fasole. Ceea ce mă duce ușor cu gândul la regula numărul cinci: folosește-te de faptul că încă ai jacheta și evadează subtil. Când cineva devine prea plictisitor, poți spune că te duci la garderobă. Câteva modele cu ochi de căprioară se plimbau prin sală, cu corpurile lor neformate acoperite de produse Morocco. Din când în când, cineva de la relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-l rupe. Apoi a tresărit din nou, deoarece cineva o ciupea iar de braț. A, da, păi, mersi, încercă ea, nereușind să fie indiferentă. — Nu te atinge de el, îi spuse Lisa printre dinți în timp ce traversau holul pentru a lua jacheta lui Ashling. Nici măcar nu te uita la el. Și nu spune niciodată cuiva de la PR că o să le dai spațiu. Fii inabordabilă! — Asta e regula numărul șapte, presupun, spuse Ashling oftând. —Exact. După ce au părăsit hotelul, Ashling îi aruncă Lisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
hipnotizată. Dar se întâmplă fără să îți dai seama, te trezești dintr-odată că ceea ce vrei de la un material este să ascundă cât mai bine petele de vomă... Uită-te cum sunt îmbrăcată, spuse ea, arătând către bluza neagră și jacheta de blugi. Ashling strâmbă gânditoare din buze. Poate că nu era Clodagh expertă în ale modei, dar tot ar fi dat orice să arate ca ea - picioarele ei scurte și cu forme, talia mică, subliniată de jacheta cambrată, părul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bluza neagră și jacheta de blugi. Ashling strâmbă gânditoare din buze. Poate că nu era Clodagh expertă în ale modei, dar tot ar fi dat orice să arate ca ea - picioarele ei scurte și cu forme, talia mică, subliniată de jacheta cambrată, părul lung și des, strâns cu ușurință deasupra capului. —Vezi chestia aia verde? spuse Clodagh, arătând o bluză de culoarea deschisă a mentei. Ei bine, îți poți imagina așa ceva pe albastru? — Păi, da, minți Ashling. Avea o bănuială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Scuze, spuse el, dând rușinat din umeri. Asta se întâmplă când lucrezi în sălbăticia din Sandyford. De fiecare dată când ajung în oraș, dau iama în magazinele de muzică. Vinovăția mă cam apasă. Secretul tău e în siguranță la mine. —Jachetă nouă? întrebă Dylan, în timp ce Ashling își strângea lucrurile. Păi, da. Ia să te văd. Insistând ca ea să stea nemișcată, și-a trecut privirea peste linia umerilor ei, a dat din cap și a spus: —Daaa. Ashling a încercat - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
baie pentru a-și reface machiajul în onoarea cinei pe care urma să o petreacă în compania unui faimos bucătar irlandez, pe care spera să îl convingă să scrie o rubrică permanentă. Grăbindu-se înapoi în birou să își ia jacheta, a deschis ușa prea repede și a dat peste un bărbat blond pe care nu îl mai văzuse până atunci. S-a lovit cu umărul de pieptul lui și a simțit, pentru un moment, căldura emanată de corpul lui prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acestea interacționează - sau nu o fac, după caz - între ele. Dylan râdea mult, pesemne sincer amuzat, și Ashling aproape că s-a lăsat păcălită de ideea că este o povestitoare talentată. La fel ca atunci când Dylan îi admirase noua ei jachetă - marele lui dar era să-i facă pe oameni să se simtă bine în pielea lor. Nu se putea abține. Nu că nu era ceva sincer, Ashling știa. Doar puțin exagerat. Nu trebuia să facă greșeala de a spune aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
străzile în drum spre Cigar Room. Când au coborât de pe bicicletă, Ted și-a tras o palmă peste frunte, cu un gest care părea atent studiat. —Rahat, exclamă el, cu un aer căruia îi lipsea vag convingerea. Mi-am uitat jacheta la Clodagh. Va trebui să trec pe acolo în timpul săptămânii să o iau. Într-o casă dintr-un colț întunecos din Ringsend, Jack și Mai tocmai terminau partida de revedere. Ceva mai devreme, Mai fusese uimită de sosirea lui Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
amintirile unor vremuri când, cu ocazia vacanței bancare, se urcase în elicopter și coborâse în Champneys sau zburase cu clasa întâi la Nisa sau rezervase o cameră de cinci stele într-un hotel din Cornwall, a aruncat pe ea o jachetă și și-a petrecut restul serii stând în pragul ușii sale și ținând scorul, în timp ce copiii de pe strada ei jucau o formă foarte agresivă de tenis cu piciorul. Jack Devine și-a sunat mama duminică dimineață. — Ajung pe acolo mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Pe fond roșu sau pe fond albastru? —Roșu, spuse Joy. —Albastru, spuse Ashling. Nu știu, mustăci Ted. Clodagh spune... Care Clodagh? lătră Ashling, întrerupându-l. Cine Clodagh? Prietena mea, Clodagh? — Da, am trecut pe la ea... —Pentru ce? Ca să îmi recuperez jacheta, spuse Ted defensiv. Ce mare brânză? Am uitat jacheta acolo când am stat cu copiii, nu e nici o crimă. Ashling nu își putea explica reacția. Nu avea de ales decât să mormăie: —Așa e, scuze. S-a lăsat o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]