2,169 matches
-
insista ceva mai încolo, întrucât această ultimă formă de manifestare a mitocăniei denotă o formă gravă de sfidare a societății, în ansamblul ei. Genul de exponenți sociali contemporani prezentați anterior nu realizează în grandomania și autosuficiența propriei existențe, cât de jalnici actori pe scena vulgarității sunt. Este mai mult decât evident că aceste creaturi și comportamentul lor exclud, pe fond, orice doză de spiritualitate, ca să nu mai aducem în discuție fărâma de dumnezeire pe care Însuși Creatorul a dăruit-o speciei
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
vreme și de aceea nu plecase cu copiii ei în Moldova și de acolo la Co penhaga; de aceea și Vintilă lăsase pe Lia în București. Ce durere pentru cumnata noastră rămasă singură cu copilul în acea casă mare. Ce jalnică înmormântare: Vintilică bolnav de gripă și noi urmând convoiul, pe când bubuiau tunurile în depărtare, fără să știm măcar unde și în contra cui! [Din fericire, Mariuța, locuind în apropiere, fu zi și noapte cu Lia, îi ajută la toate și ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fost și Belloy. A și fost, precum atâția alții, unii morți, alții scăpați ca prin minune, alături de tovarășii lor carbonizați. Ne temeam pentru Ion Pillat, atașat pe lângă ofițe rii francezi, aveam ca o presimțire, și, când ne-a povestit toată jalnica întâmplare, am mulțumit lui Dumnezeu de norocul ce a avut. slăbiciuni și lașități Slăbiciunile și lașitatea alor noștri față de dușman ne indignau continuu. Astfel, dr. Bărdescu refuză să înapoieze 2 milioane primite de Eforie de la Banca Națională când se vorbea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
zahăr, dar le-a îngrozit prin știrile ce le dete despre o pace separată cu Rusia. Trebui în urmă să le citesc comunicatele germane ca să le potolesc.] (Ediția a II-a, 1996, p. 78.) De la spital mi aduse o scrisoare jalnică de la Lili Fălcoianu: 35 de cazuri de tifos exantematic. Mor bolnavii pe capete. Abia înviorasem pe maici, și sosi altă echipă de spital care amplifică încă succesele germanilor, dând mai multe amănunte: Rusia primea Moldova, ungurii Oltenia, bulgarii întreaga Dobroge
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Bucureștilor porniseră în căruța lor cu tot bagajul ce aveau ca să fugă în Moldova. La Buzău le-au luat caii, au fost nevoiți să părăsească căruța și s-au întors pe jos în București. Erau într-o stare așa de jalnică, încât i-am ajutat cât am putut și le-am dat provizii când aveam. Într-o bună zi mi-a spus că nu mai poate îndura o viață atât de grea; de acasă nici o știre, de bărbatul ei nu mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
monumentale de fier frumos lucrate și stâlpi de piatră, nu mai exista decât ca pășune pentru vite și ca arături. Copacii fuseseră vânduți ca cherestea, zidul dărâmat de țărani, ca material de construcție, porțile singure rămăseseră în picioare ca niște jalnice spectre, martori ai timpurilor de prosperitate. Gospodăria fusese desființată de bolșevici, casele devastate. Când proprietarul N. Krupenski și soția lui, născută prințesa Mircheski, reintrară la moșia redusă, își deteră seama că nu mai puteau nici restaura, nici întreține clădirile de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai cunoscut. La Mihăești nu am petrecut decât puține ceasuri, era o răcoare și o liniște care-ți odihneau trupul și sufletul, dar și o tristețe mare să vezi casa fără Vintilă, Lia și copilul, o tăcere și o pustietate jalnice. Nu s-a luat nimic din casă și după moșie; Mihăescu a făcut chefuri cu germanii, dar a scăpat tot, ajutat fiind de d. Wangler. A avut noroc și cu șeful etapei din Râmnic, colonelul von Bertram, om foarte cumsecade
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe Ferdinand de la tron, se deșteptă și îl chemă pe lângă dânsul. căsătoria principelui ferdinand și a principesei maria Într-acestea, Ferdinand plângea la Sigmaringen, dar plângea nu prea tare ca să țină mult, regăsise acolo frați, veri, o atmosferă nu prea jalnică, și lacrimile tineretului, ca ploaia de vară, se usucă repede. Regele își dăduse seama că nu mai putea să trăiască astfel și că îi trebuia o soție aleasă cu rost, de nu voia să și aleagă din nou el una
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un rezumat de[spre] cele expuse și semnat de 8 protestatari; gl Văitoianu și mitropolitul Bălan au refuzat să subscrie. D nii Iorga, Maniu și George Brătianu nu sosiră în București la vreme pentru consiliul de joi noaptea. Maniu, aflând jalnicul rezultat, nu mai voia să dea ochii cu regele; după insistențele lui Dinu însă, se duse, ca și George, la consiliul de vineri noapte, în care primul îl preveni că e în primejdie coroana, al doilea că nu au câștigat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
incompletă. — Mai poți să stai cât vrei, îi spun, nonșalant, ai mei de-abia au plecat la teatru, voi fi singură cel puțin încă două ore... Mă întrerup. îmi dau deodată seama că spun ce nu trebuie, ca o gâsculiță jalnică. Eduard se uită la mine incolor. Așteaptă răbdător să-mi continui fraza suspendată în aer. — De fapt, tocmai mi-am amintit că-mi promisese Georgi că trece pe la mine în seara asta, să-mi aducă niște casete cu Mike Oldfield
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
gol, care îl dezmem brase. Iar viața lui de acum înainte era o carte cu file albe, pe care o răsfoia în van. Minunata lui idee despre sine, că este invin cibil și etern, se dovedise a fi fost o jalnică utopie. O uto pie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Merse înspre mare, atras de zvâcnetele ei. Dar valurile nu se zăreau, se zărea doar spuma albă licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
râd, sonor, răsturnând cu nepăsare teancul de casete de pe masă și uitându-mă cu dispreț la jurnal. Mi se pare un subterfugiu ieftin, de domeniul trecutului, ca și mu zica pro gresivă pe care am tot ridicat-o în slăvi. Jalnici și mohorâți substituți de camarazi ai singurătății mele liceene! Nu mai am nevoie de ei! Strâng casetele de pe masă și ies cu ele din cameră. Intru în bucătărie și le arunc fără nici o urmă de ezitare la coș. în același
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se culca, noaptea târziu, ultimul gest reflex era să-și pună la îndemână cârjele. Cârjele erau simbolul perfect pentru ce era el acum: un nimeni. Minunata lui idee despre sine, că este invincibil și etern, fusese în mod evident o jalnică utopie. O utopie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Acum se agăța cu disperare nu de o utopie, ci de niște bețe amărâte care să-l mențină într-o poziție bipedă și să-i redea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îl chemase la tablă și-l pusese să deseneze o vază cu flori de pe catedră. îl apucase în așa hal tremuratul mâinii stângi, cu care desena, încât parcă i s ar fi transmis bâlbâiala în degete. A ieșit un desen jalnic, tremurat, fără nici un dumnezeu. Toți au râs de el. Profesorul s-a supărat de-a binelea și i-a dat nota 3. — Să nu mai minți, Bobo! i-a spus el de față cu toată clasa. Nu profita de anumite
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din nou, iar seara, când a ieșit pe ușa camerei ei, era atât de deprimată, încât spătarul s-a și speriat văzând-o palidă și cu ochii roșii. Balul n-a fost nici pe departe ceea ce sperase ea. Un taraf jalnic de lăutari aduși din cetate cântau câte un cântec-două, apoi făceau o pauză lungă. Toți păreau să se cunoască între ei. Cei mai mulți stăteau la masa mare din stejar așezată în mijlocul sălii. Era o încăpere spațioasă, cu bolți și pardosea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din încăpere, iar pe Giulia o considera o individă idioată. Ce-i drept, așa și arăta, căci, după ce că își arunca privirea des spre Andrei Ionescu, mai era și-un morgon pe-acolo, care amplifica legătura. Morgonii aceștia sunt niște ființe jalnice, pe care Zogru le strivește fără milă ori pe unde îi ies în cale. Arată ca niște hârtii mototolite, cenușii, de fapt, ca niște fețe boțite și posomorâte ce se rostogolesc peste tot și se prind nebunește de mințile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu veni la mine cu șmecherii, că-ți dau un șut în cur de zboară copilu’ din tine. Pentru Giulia, răspunsul lui Cristi a însemnat sfârșitul lumii. Era disperată și îi era scârbă de ea și de toată povestea ei jalnică de iubire. Ar fi vrut să șteargă totul, să nu-și mai aducă aminte ori să nu se fi întâmplat niciodată. Dar știa că nu poate și, în plus, încă se gândea la Cristi ca la iubitul ei. Era neajutorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
veche încât practic se destrăma, părea mai degrabă un semn al sărăciei decât al viciului. Faldurile prea mari și trena murdară stârneau ridicolul, la fel cum o făceau și pălăria de paie deșirată și umbrela de soare hodorogită. În răspăr jalnic cu toate acestea, subminând orice efect urmărit de ea, era șalul de lână înfășurat în jurul umerilor. Avea o constituție firavă. Atât Salitov cât și polizyeisky-ul erau mai înalți decât ea, și doar Porfiri îi era mai apropiat în înălțime. Funcționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de malnutriție. Timpi de reacție înceți. Dureri la încheieturi. Atrofie musculară. Slăbiciune. Chiar nu am pus niciun efort ca să îi țin mâna în jos. și amețeli, desigur. Vezi și singur cum se clatină. Dinții și gingiile sunt într-o condiție jalnică. După o pauză, doctorul adăugă, cazuri ca astea văd în fiecare zi. ă Tocmai a mâncat. Am avut grijă de asta. ă Înseamnă că mai bine de atâta nu are cum să-i fie. ă Pavel Pavelovici, îi spuse Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se numește onoare. El mi-a sugerat soluția asta. Mi-am spus, de ce nu? Aveam de ales între asta și a-i scrie tatălui meu. Aceasta părea răul cel mai mic. ă Unde a fost întocmit contractul? ă O bombă jalnică de lângă Haymarket. Unde l-ați găsit? ă Era băgat între paginile uneia din cărțile pe care le-ai amanetat. Virginski fu cuprins de un râs hârâitor. ă Să înțeleg că nu dumneata l-ai pus acolo? spuse Porfiri, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în sac, dar Virginski nu îndrăzni să se uite, fiind torturat de ideea că în secunda în care l-ar privi pe vagabond în ochi ar deveni una cu el și s-ar vedea pe sine în viitor. Ce superstiție jalnică și umilitoare! Totul legat de viața sa îi părea acum umiltor, și cu toate astea se încredea destul în ea pentru a-și ține ochii fixați cu hotărâre înainte. Cu vagabondul rămas în urma lui, își permitea să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Montesquieu și Rousseau - până la Nietzsche, Heidegger și momentul prezent, la corporații, la America Înaltei tehnologii, cu cultura și divertismentele ei, cu presa, sistemul ei educațional, gândirea ei, politica ei. Îți conturau un tablou al acestei democrații de masă și al jalnicului ei produs uman caracteristic. La cursurile lui care erau Întotdeauna dense - Ravelstein tușea, se bâlbâia, fuma, răcnea, râdea, Îi făcea pe studenți să se ridice În picioare, dezbătea cu ei, Îi provoca la dispute, Îi zgândărea, Îi hărțuia. Nu Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mea, nu mai am chef să Învăț. Mi se părea o glumă. Și totuși nu m‑a crezut... - Nu putea să te creadă, a replicat Ravelstein. I‑a luat un efort prea mare de gândire ca să inventeze până și această jalnică acuzație. În acest domeniu, amplitudinea ei mentală e extrem de limitată - deși mi se spune că, În mecanica haosului, e foarte vastă. Probabil că Abe captase această informație prin rețeaua lui telefonică. Vechea expresie „Are mai multe legături decât o centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
chemat înapoi, ceilalți îl așteaptă mereu acolo în câmpiile fără sfârșit, pline de praf și ciulini de dincolo de Don. Ieși în curtea inundată de o noapte neagră fără lună, nimeri din obișnuință portița care la deschidere protestă cu un scârțâit jalnic, parcă a pustiu și cu pas hotărât, aproape milităresc, porni spre gară stârnind praful drumului pe care-l simțea moale și pufos sub tălpile cizmelor cazone. Se îndreptă spre calea ferată, locul unde-i plăcea să se joace când era
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nici unul dintre „marii gânditori” băsiști nu a cârâit oripilat, doar la ideea că un candidat la prima funcție în stat ar fi putut chiar să și gândească așa ceva. Au fost destui care s-au înghesuit urgent ca să-i fie un jalnic ecou: „Nu-i adevărat! Minciuni! Era pixelu-albastru! El este de vină! Rușine, Dinu Patriciu!”. Când Băsănău îi făcea pe un procent însemnat dintre români „homosexuali”, aceeași „elită” băsistă cu pretenții intelectuale, probabil că s-a simțit confortabil cu asta, căci
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]