2,068 matches
-
280 Urthona-n Miazănoapte, Luvah în Răsărit, Tharmas în Apus. Și-acuma el180 ajunse în lumea-Îngrozitoare a-Întunecatului Urthona, De Providența cea Divină călăuzit, neînturnat de la voința-i Că nu cumva Veșnică Moarte să urmeze, căci Voia181 nu poate fi-ncălcată: În jalnicele vai, acolo unde nu creștea nici un copac, nici nu curgea vreun rîu, 285 Nici om, și nici jivina nu erau, nici tîrîtoare, nici soare, nici nouri și nici stea; Și totuși el, cu globul sau de foc imens în mînă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fier încruntîndu-se la focurile înspumate-ale lui Orc. Și Urizen plutit-a peste Orc și îi văzu mînia cruntă; Șezînd pe-un Pisc de fier, în urma astfel răsunătoarele-i cuvinte se-auziră: "Chip de groază, de unde ești? de unde-i locul ăsta jalnic? 45 De unde sălbaticele focuri, daca nu din tine? Nu văd vreo altă vietate În Hău-acesta tot. Și nici o altă vietate Nu cutează năprasnica-ți mînie s-o îndure. Aicea zăvorit îți risipești plin de durere Substanță vieții-n aste focuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
meu găsește desfătare; Și de ard ele cu blîndețe și cu măsura dreapta, și-n noapte-ascunsă 450 Și-n tăcere ziua și-o clădesc în umbră de nori fragezi și în rouri, Atuncea pot sufla nainte suspinînd peste vînturile Golgonoozei jalnice chipuri Ce pier din nou în sînu-mi; dar dacă tu, Los, Voiești în dulce cumpătata furie să plăsmuiești sublime chipuri, În care jalnicele spectre să poată să se-nchege, 455 Ele vor fi răscumpărări pentru-ale noastre Suflete ca să putem trăi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
clădesc în umbră de nori fragezi și în rouri, Atuncea pot sufla nainte suspinînd peste vînturile Golgonoozei jalnice chipuri Ce pier din nou în sînu-mi; dar dacă tu, Los, Voiești în dulce cumpătata furie să plăsmuiești sublime chipuri, În care jalnicele spectre să poată să se-nchege, 455 Ele vor fi răscumpărări pentru-ale noastre Suflete ca să putem trăi". Așa vorbit-a Enitharmon, si Los, mîinile-i divine fiind de inspirație pătrunse, începu [De stîncă hrubele lui Dranthon să le cioplească-n chipuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Operele lui Verdi sunt pur si simplu oribile” - scria el. “El compune că un nebun - din punct de vedere tehnic nici macar nu este un profesionist - și are o inimă de măgar iar în ce mă privește îl consider un compozitor jalnic și desgustător.... Cât privește opera Nabucco el a descris o ca fiind nimic altceva decât:”furie, invective, vărsare de sânge și crimă”. Oricum, opiniile lui Nicolai au fost minoritare la vremea respectivă iar în ziua de azi ele au devenit
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din străinătate... fugiți... bani... silă... bani... frică... (simultan, Gh. P. unu spune: ...fiul meu... și eu despre tine... Oh, nevastă-mea... colegii...) am luat bani... (pe toate aceste replici, amîndoi ajung să se miște în genunchi, în patru labe, tîrîndu-se, jalnici...; primul care se ridică e Gh. P. unu; îți reface cît de cît ținuta și se îndreaptă către public, într-o atitudine de solist de operă după ce și-a cîntat aria...) Gh. P. doi: (încă pe jos) Ei, ce dracu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără... Fir-ai al dracului și tu, Gh. P. doi... Ia să-l vedem și pe ăsta... Hai sictir, ramolit nenorocit, circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă! O să-ți placă, ai răbdare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu pesimism... Groparul: ... În pușcărie mi-am dat seama că ceea ce împiedică pe om să fie liber, este prea mare dragoste pentru viața lui... Dorința de a trăi cu orice preț face din noi niște ființe penibile... niște căzături miorlăite... jalnice... Acolo am văzut pe unul care de frica morții... adică de dragul vieții, a mîncat căcat... Un caraliu îl ținea cu pistolul... și a mîncat, domnule... Octav: (după o pauză) Tu dacă... ai fi mîncat? Groparul: ... Da... dar fii sigur că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tinereții de ofițer dandy n-a mai rămas nici urmă de fior. Pe un ton distant, sever mustrător, de bărbat bine așezat În sine, Gronow Îl ridiculizează pe un căpitan englez, stabilit și el la Paris, care face o impresie jalnică prin excentricitatea sa de-a dreptul nebunească. Nici trăsura, nici caii englezi ca la carte, semn de mare șic, nu pot ține piept stuporii stârnite de pintenii auriți, ornați cu câte o rotiță dințată cât o farfurie pentru desert, de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
descriu În tușe aproape caricaturale lumea monden rafinată a Parisului, după ce o mai portretizase la fel de acid câțiva ani Înainte. Bărbații care se Înghesuie cu lornioanele lor În balcoanele și avanscena teatrelor, care mișună pe bulevarde seamănă cu niște spectre, efeminați, jalnici androgini, fluturând evantaie și degete Împovărate de inele, Îmbălsămați Într-un parfum Îndoielnic („de bideu”, scrie fără cruțare Edmond). Între toți, câteva figuri: Gramont-Caderousse, Adonisul sportiv („elegant, englez și distins”, concede memorialistul), a cărui primă calitate este de a se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pierdut se lasă urmărit de Tadié cu voluptate de detectiv, ca o aventură.) Pe de altă parte, nu toți tinerii care se străduiesc să fie Brummelli sunt aristocrați autentici. Comportamentul lor excesiv, aberant, le uzurpă grandoarea și Îi transformă În jalnice simulacre, compromițând dandysm și efebism deopotrivă. Celebrul Boni de Castellane, marchizul apropiat până la moarte de Marcel Proust și mai apoi iubitul narcomanului Jean Lorrain (Paul Duval), relatează, de pildă, modul cu totul deplorabil În care este imitat de un tânăr
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de suferințe: o soră, Augusta, din prima căsătorie (iubită multă vreme cu pasiune incestuoasă, spun unii biografi), o mamă prea tiranică (pe care o detestă nu doar pentru că l-a născut cu piciorul chircit), o ereditate destul de grea, o sărăcie jalnică În clipa când Îl lasă orfan la trei ani. Și totuși, la numai 10 ani, moștenind titlul de la un unchi al tatălui, George Gordon Byron e lord. Slabă alinare Însă pentru un copil și apoi un adolescent mult prea sensibil
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Fingall O’Flahertie Wilde (1854-1900). Un irlandez cu destin ciudat, tragic - după unii, grotesc - după alții. Descinde dintr-o familie burgheză, al cărei prestigiu e, la Început, mai presus de orice Îndoială. Tatăl - un oculist celebru - sfârșește din cauza unui proces jalnic, defăimător, care Îl ruinează fizic și psihic. Mama, poetă plină de patos (publicând sub pseudonimul Speranza), intrată În vârtejul naționalismului irlandez, e militantă, incită la emancipare. Iată-l deci pe micul Oscar, cu o ereditate grea, prins Între un „Don
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
modul În care mulți dandy Își compun chipul, tot ca pe o operă de artă, Începând cu machiajul. Unor privitori mai plini de necruțare aceștia li s-ar vădi, atunci, ca și acum, drept niște „păpuși sulemenite”, iar figurile lor - jalnice măști de clovni, așa cum apar pudrați În alb sau roz, cu obrajii ușor pârguiți, cu ochii puternic conturați, cu buzele rujate, cu părul de cele mai multe ori vopsit, cu câte o aluniță pictată, pomădați, parfumați, cu unghiile delicat tăiate și uneori
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și fardul sunt, cum s-a văzut, alte arme de preț, mereu la Îndemâna unui dandy, oricât de ridicole și excentrice le-am considera astăzi. Cu câteva infime excepții, puțini sunt dandy-i care ies triumfători din bătălia cu decrepitudinea. Despre jalnicul sfârșit al lui Brummell s-au scris zeci de pagini, Între care, cele mai subtile și patetice - ale Virginiei Woolf. Nebun, uitat, părăsit, internat Într-un fel de azil, sfidătorul Frumos de odinioară, pol absolut al eleganței londoneze, râvnit de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Câțiva dintre ei simt cât de adânc este răul lor, ravagiile pe care le face În mintea și În faptele lor, dar nu se pot schimba, tocmai pentru că pentru aceasta ar trebui să vrea. Dacă nu ar fi cea mai jalnică dintre nefericiri, ar fi cea mai dezgustătoare dintre banalități. Or, ceea ce te frapează din primul moment la domnul de Montesquiou este tocmai voința, Îndemânatică, tenace, imperioasă, atotputernică. Conversația lui este după chipul și asemănarea acestei voințe. Gloria de care se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cruzimea lor (măcelărirea locuitorilor unor sate) dovedește că ei erau mai curând reprezentanții în teritoriu ai stăpânirii mongole. Regele Bela IV, care și-a stabilit temporar reședința (curtea) la Zagreb, în Croația, scria papei, la 18 mai 1241, despre "întâmplările jalnice și vrednice de plâns ce s-au abătut asupra regatului Ungariei" și-i cerea sprijinul. El aducea, în același timp, la cunoștință Sf. Scaun că tătarii "au năvălit în Ungaria cu o hoardă numeroasă și, fără a ține seamă de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Târnovo și Chilia din "țara Ulaqut" (țara vlahilor), adică statul Asăneștilor din sudul Dunării. Alte armate mongole au trecut la întoarcere, în 1242, prin Transilvania și o serie de așezări au fost complet distruse. Rogerius descrie în cronica sa starea jalnică a orașului Alba Iulia și evocă imaginea cadavrelor și a ruinelor într-un oraș devastat cu cruzime (Rogerius, op. cit., p. 55-56, 94-96). Retragerea mongolă din Europa centrală, în primăvara lui 1242, are cauze complexe: nu doar moartea marelui han, neînțelegerile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Lucian Blaga (Poemele luminii), Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Jean Bart, I. Al. Brătescu-Voinești, Liviu Rebreanu (Adam și Eva). Un articol, Cu privire la personalitatea lui Eminescu, semnează Ion Pană, iar altul extrem de polemic la adresa lui Victor Eftimiu i se datorează lui D. Mustachide: Jalnica tragedie a unui tragedian. Alte rubrici: „Cronica didactică”, „Viața muzicală”, „Cronica artelor plastice”, „Cronica religioasă”, „Revista revistelor”. A.S.
CONSTIINŢA NAŢIONALA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286384_a_287713]
-
Conachi. Cariera administrativă a început-o în 1785, ajungând până la rangul de vornic. Scrierile originale ale lui B. sunt puține: un acrostih din 1801, Stihuri făcute la Tazlău (1824), meditații și poezii de dragoste, Tragodia sau mai bine a zice Jalnica Moldavei întâmplare după răzvrătirea grecilor 1821, tipărită prima oară de Alecu Balica, în 1861, sub titlul Eterie sau Jalnicile scene prilejite în Moldavia din răzvrătirile grecilor. Adăugat la sfârșitul Tragodiei lui Sapor, tradusă de el în 1801, acrostihul lui B.
BELDIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285684_a_287013]
-
lor, am citat niște nume de fotbaliști învățate în ajun. Dar toată lumea a mirosit impostura. Discuția s-a întrerupt. Mini-societatea s-a împrăștiat. M-am pricopsit cu câteva priviri aproape compătimitoare. M-am simțit și mai disprețuit. După tentativa aceea jalnică, m-am cufundat și mai mult în căutările și în lecturile mele. Reflexele efemere ale Atlantidei de-a lungul timpului nu-mi mai ajungeau. De-acum înainte, năzuiam să cunosc istoria sa intimă. Rătăcind prin cavernele bătrânei noastre biblioteci, încercam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
văd lovite-n alții, Când lovești însă în mine... Petru Vodă-i iertător. * 2306 Sosesc acu din Putna. S-au întîmplat minune Și nici mult nu cred încă să mai trăiască, Doamne. În miezul nopții astăzi s-auzi un cântec jalnic: Călugării treziți-s din negrele chilii, Biserica o văd ei că toată-i luminată, Iar vechiul clopot Buga, sună cu glas de-aramă, Părea cumcă la slujbă călugării îi cheamă. Ei pleacă, merg cu toții și intră-n sfântul chivot, Nici o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ncheiase de mult ruga, Doar suna adânc și dulce și din vreme-n vreme Buga, Clopotul lui Ștefan Vodă, ce când vremile se schimbă, Mișcă neatins de nime, rar, profetica sa limbă. Pe atunci trecuse-un suflet peste-al morții jalnic vad, Cel din urmă din Mușatini sta întins pe crengi de brad, Tânăr... mândru și cuminte înainte-ne-l văzum, Coperit de crengi de dafini și de-al candelelor fum; Tu, luând de pe-a ta frunte uriașa, neagra cască
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
279} VÎNTUL (bariton) Plâng, Frâng Crengi uscate, Trec, Plec Ramuri, Bat în geamuri Cu-a mea mână fermecată. Eu mă uit printre ferestre Cum încunjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu li spariu toată casa. Când ca lupul urlu jalnic Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios vo creang-uscată IZVORUL (tenor) Izvor, Din munte cobor, Când vântul vo ramură armă Fac larmă! (Cerul se coboară, Armonie, Schimbare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și dă drumul pe mare) (se-nsenină, s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe frunți cu stemă mare Și voi, cai albi ai mării cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Zburați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]