KorAP: Find »[drukola/base=jaluzea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...55 >

1,361 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934

nevoie să fii mitocan. Reputația pe care o ai în privința asta îți ajunge. " 26 decembrie Azi noapte am adormit cu lumina aprinsă, citind. M-am trezit târziu, spre dimineață, când ferestrele începeau să se albească, deoarece nu apucasem să trag jaluzelele. Mă uit afară. Iarnă blândă. Mă bucur că nu mai rabd de frig și că respir liniștit. Cu restul voi mai vedea. 27 decembrie Invidiez femeile care, croșetând, nu se mai gândesc la nimic altceva decât la "un ochi pe

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

spate era prins cu scotch un carton pe care scria VAN CAMP’S CARNE DE PORC și FASOLE. Oprindu-se lângă mormânt, citi pe cruce „Rex“, scris cu litere abia vizibile. Urcă apoi treptele de cărămidă roasă și auzi, dincolo de jaluzelele trase, un cântec la modă. Big girls don’t cry. Big girls don’t cry. Big girls, they don’t cry-yi-yi. They don’t cry. Big girls, they don’t cry...yi Așteptând să răspundă cineva la sonerie, citi anunțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
vânt poate să scufunde un vapor.“ Dedesubt era desenată o față, cu un deget lipit de buzele arse de soare. În lungul străzii, erau câțiva oameni care stăteau afară pe verandele din fața caselor, uitându-se la el și la motocicletă. Jaluzelele de pe partea cealaltă a străzii se mișcau încet în sus și în jos ca să regleze unghiul optim de vizibilitate, arătându-i că are și un public nevăzut de proporții considerabile, căci apariția unei motociclete a poliției în cartier era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
o asemenea apariție să viziteze casa în miniatură de lângă ei. Fetițele mari nu plâng. Fetițele mari nu plâng. Agentul Mancuso bătu violent în obloane. Fetițele mari nu plâng. Fetițele mari nu plâng. — S’ acasă, strigă o voce de femeie printre jaluzelele clădirii de alături, care era o viziune arhitectonică a lui Jay Gould asupra caselor de locuit. Doamna Reilly-i pro’abil în bucătărie. Du-te prin fund. Tu cine ești? Vr’un sticlete? — Agentul de stradă Mancuso, în civil, răspunse el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
urmă și după câteva momente trase zăvorul, deschizând. — Ignatius, ce-i cu gunoiul ăsta de pe jos? Ceea ce vezi este viziunea mea despre lume. Va trebui să fie încorporată într-un tot, așa că ai grijă pe unde calci. — Și cu toate jaluzelele trase? Ignatius, afară-i încă lumină. — Existența mea nu-i lipsită de elemente proustiene, spuse Ignatius din patul în care se reîntorsese în grabă. Vai, stomacul meu! — Și miroase aici, de te trăsnește. — Păi la ce altceva poți să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să definești cuvântul fleacuri? se răsti Ignatius. — Toate cărțile alea. Gramofonu’. Trompeta pe care ți-am cumpărat-o luna trecută. — Eu consider trompeta o investiție bună, deși vecina noastră, domnișoara Annie, nu este de acord. Dacă îmi mai bate în jaluzele, am să arunc cu apă în ea. — Mâni ne uităm în ziar, la anunțurile cu angajări. Te-mbraci bine și te duci să-ți găsești de lucru. — Mi-e și teamă să întreb ce înțelegi tu prin „a te îmbrăca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
lăuta, hotărî să se relaxeze deocamdată printr-un cântec. Se pregăti, trecându-și limba masivă peste mustață și apoi, zdrăngănind, începu să cânte „Nu zăbovi, mergi în calea ursitei/ Pășește grăbit, cu voia bună alături“. — Isprăvește! țipă domnișoara Annie de după jaluzelele trase. — Cum îndrăznești? îi răspunse Ignatius, îndepărtând cu violență propriile lui jaluzele și privind afară spre aleea întunecoasă și rece. Cum îndrăznești să te ascunzi după jaluzelele acelea? Ridică-le imediat! Alergă înfuriat la bucătărie, umplu o oală cu apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-și limba masivă peste mustață și apoi, zdrăngănind, începu să cânte „Nu zăbovi, mergi în calea ursitei/ Pășește grăbit, cu voia bună alături“. — Isprăvește! țipă domnișoara Annie de după jaluzelele trase. — Cum îndrăznești? îi răspunse Ignatius, îndepărtând cu violență propriile lui jaluzele și privind afară spre aleea întunecoasă și rece. Cum îndrăznești să te ascunzi după jaluzelele acelea? Ridică-le imediat! Alergă înfuriat la bucătărie, umplu o oală cu apă și se întoarse iute în cameră. Tocmai când era gata să arunce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
calea ursitei/ Pășește grăbit, cu voia bună alături“. — Isprăvește! țipă domnișoara Annie de după jaluzelele trase. — Cum îndrăznești? îi răspunse Ignatius, îndepărtând cu violență propriile lui jaluzele și privind afară spre aleea întunecoasă și rece. Cum îndrăznești să te ascunzi după jaluzelele acelea? Ridică-le imediat! Alergă înfuriat la bucătărie, umplu o oală cu apă și se întoarse iute în cameră. Tocmai când era gata să arunce apa în jaluzelele, tot coborâte, ale domnișoarei Annie, auzi portiera unei mașini trântindu-se, afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
afară spre aleea întunecoasă și rece. Cum îndrăznești să te ascunzi după jaluzelele acelea? Ridică-le imediat! Alergă înfuriat la bucătărie, umplu o oală cu apă și se întoarse iute în cameră. Tocmai când era gata să arunce apa în jaluzelele, tot coborâte, ale domnișoarei Annie, auzi portiera unei mașini trântindu-se, afară în stradă. Câțiva oameni veneau spre casă pe alee. Ignatius trase jaluzelele și stinse lumina, ascultând cum vorbește mama lui cu cineva. Agentul de stradă Mancuso tocmai spunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cu apă și se întoarse iute în cameră. Tocmai când era gata să arunce apa în jaluzelele, tot coborâte, ale domnișoarei Annie, auzi portiera unei mașini trântindu-se, afară în stradă. Câțiva oameni veneau spre casă pe alee. Ignatius trase jaluzelele și stinse lumina, ascultând cum vorbește mama lui cu cineva. Agentul de stradă Mancuso tocmai spunea ceva când trecură pe sub fereastra lui și o voce răgușită de femeie adăugă: — După mine, suntem în siguranță, Irene. Luminile nu-s aprinse. Trebe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ar fi dacă Ignatius s-ar întoarce acasă și ar vedea asta! — Mai dă-l în mă-sa pe Ignatius! — Santa! exclamă doamna Reilly, șocată, dar Ignatius observă că era și puțin amuzată. — Terminați o dată, strigă domnișoara Annie de dincolo de jaluzele. — Cine-i asta? o întrebă Santa pe doamna Reilly. — Terminați până nu sun să vină poliția, strigă vocea înăbușită a domnișoarei Annie. — Te rog, oprește-te, o imploră nervos agentul Mancuso. Cinci În spatele barului, Darlene turna apă în sticlele doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cât este de înapoiat. — Am să mă-ntorc devreme, puiule, spuse doamna Reilly, închizând ușa de la intrare. — Voi fi probabil maltratat de vreun intrus, țipă Ignatius. Zăvorându-se la el în cameră, luă o sticlă goală de cerneală, apoi deschise jaluzelele. Scoase capul pe fereastră și privi în lungul aleii spre micul Rambler alb care se vedea în întuneric, la marginea trotuarului. Aruncă sticla cu toată puterea și o auzi lovind acoperișul mașinii, cu un efect sonor mai mare decât cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Rambler alb care se vedea în întuneric, la marginea trotuarului. Aruncă sticla cu toată puterea și o auzi lovind acoperișul mașinii, cu un efect sonor mai mare decât cel scontat. — Hei! o auzi pe Santa strigând, în timp ce lăsa în tăcere jaluzelele jos. Radios, deschise din nou mapa cu foi volante și luă pixul cu Venus Medalist. Dragă cititorule, Un scriitor mare este prietenul și binefăcătorul cititorilor săi. - Macaulay O altă zi de lucru a luat sfârșit, bunule cititor. Cum ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
fi să-l întâlnești? — Am destule probleme cu Ignatius. Ce nenorocire, Santa! Dacă-l vede domnișoara Annie, vecina de alături, cu unu dintre cărucioarele alea? Ș-așa vrea să ne reclame că tulburăm liniștea oamenilor. Tot timpu’ ne spionează de după jaluzelele dinspre alee. — Nu trebe să te necăjești de ce zice lumea, Irene, o sfătui Santa. Oamenii din blocu’ meu au gură spurcată. Cine poate trăi pe St. Ode în parohia Cluny, poate trăi oriunde. Lumea-i rea, ascultă-mă ce-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Mă duc în salon să privesc la televizor ursul Yogi. În pauzele dintre paharele cu vin, să-mi aduci o gustare. Valva mea plânge după o consolare. — Voi de colo, ia mai tăceți din gură! țipă domnișoara Annie de dincolo de jaluzele, pe când Ignatius își adună în jurul trupului halatul și trecu în hol, preocupat de problema lui cea mai importantă: să organizeze un nou atac cu care să răspundă afrontului pe care i-l făcuse fufa. Asaltu prin drepturile civile eșuase, deoarece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
noaptea precedentă. Mulți aveau probabil nevoie de asistența unui medic: o cusătură, două ici și colo într-un orificiu sfâșiat sau un organ genital zdrobit. Puteam doar să-mi imaginez câți ochi sălbatici și depravați mă priveau lacom de dincolo de jaluzelele trase. Încercam să nu mă gândesc la asta. Începusem deja să mă simt ca o halcă de carne deosebit de savuroasă dintr-o măcelărie. Totuși nimeni nu m-a strigat ademenitor de după ferestrele oblonite. Seducători subtili, ale căror minți șirete palpitau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
i-am vândut unul, constatând pentru a nu știu câta oară ca munca te întrerupe întotdeauna în momentele cruciale. Firește că între timp fereastra de la care se aruncase cutia fusese închisă. Am mers mai departe pe stradă, privind lung spre jaluzelele lăsate și așteptând vreun semn oarecare. Pe când treceam, din mai multe clădiri se auziră râsete dezlănțuite. Se vede că locatarii lor își petreceau timpul cu cine știe ce amuzament obscen. Am încercat să-mi astup urechile mele virginale ca să nu aud hohotele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
gândea la anunțul pe care scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE, pe care îl prinsese Ignatius cu pioneze în fața casei, când se întorsese de la lucru. Domnișoara Annie, de îndată ce-l văzuse apărând, începuse să se intereseze de el, strigându-și întrebările printre jaluzelele ferestrei. Ce crezi despre unu’ care vrea pace, Claude? — Mie-mi miroase a comunis’. Temerile doamnei Reilly se adeveriră. — Cine vrea pace? se interesă Santa. — Ignatius a pus în fața casei un anunț despre pace. — Trebuia să-mi închipui, spuse Santa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
păzească căruciorul în timp ce el petrecuse după-amiaza la cinematograf, văzând un film despre adolescenți în goană după droguri. Haimanaua aceea fusese o mare descoperire, un dar trimis de Fortuna drept compensație pentru toate urzelile ei nefaste. Du-te și privește printre jaluzele. Ușa se deschise și Ignatius apăru în costumul lui de pirat. — Ignatius! — M-am gândit că vei reacționa astfel. De aceea am ținut toate accesoriile acestea la Paradisul Vânzătorilor. — Angelo avea dreptate, strigă doamna Reilly. Te-ai plimbat pe străzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
vii afară după mine în cămașa aceea zdrențuită de noapte și să mă prinzi, răspunse sfidător Ignatius, scoțând limba lui roșie și mare spre ea. — Întoarce-te-năuntru chiar acu’, Ignatius. Hei, voi doi, potoliți-vă! strigă domnișoara Annie, dindărătul jaluzelelor. Nervii mei s-au dus dracului. — Uită-te la Ignatius, îi strigă doamna Reilly. Nu-i așa că-i groaznic? Ignatius, de pe trotuarul de cărămidă, flutura din mână spre mama lui, în timp ce în cercel se reflectau luminile străzii. — Ignatius, fii băiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
în pioneze pe unul dintre stâlpii verandei: „Pace cu orice preț“ și cel din fața casei care spunea: „Pace între Oamenii de Omenie“. Aceasta era casa, precis. În interior se auzea sunând un telefon. Nu-s acasă, strigă o femeie din spatele jaluzelelor casei vecine. Telefonul lor a sunat toată dimineața. Obloanele din față ale casei alăturate se deschiseră și o femeie care părea grăbită ieși pe verandă și se sprijini cu coatele de marginea ei. — Nu știți unde se află domnul Reilly

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
furie. Își duse mâinile la urechi ca să nu mai audă nimic. — Cerul știe ce dorințe nerușinate are omul acesta! Te rog nu-mi spune întregul adevăr. Mi-ar produce o prăbușire nervoasă totală. — Tăceți din gură, strigă domnișoara Annie din spatele jaluzelelor. Nu mai aveți multe zile de stat pe strada asta. — Claude nu-i foarte deștept, dar e un om cumsecade. E bun cu familia lui, și asta contează. Santa spune că îi plac comuniștii pentru că-i singur. N-are altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
miros de ceai stătut care îi amintea de ceainicul pe care Leon Levy îl avea mereu lângă cotul său, un ceainic de porțelan, puțin crăpat, în fundul căruia era întotdeauna o rămășiță de frunze fierte. Se duse la fereastră și trase jaluzelele, dar când se uită afară ochii lui îi întâlniră pe cei ai domnișoarei Annie care se uita spre el prin golul dintre jaluzele. Întoarse spatele ferestrei și îl privi pe domnul Reilly căutând într-un dosar cu foi volante. — Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
puțin crăpat, în fundul căruia era întotdeauna o rămășiță de frunze fierte. Se duse la fereastră și trase jaluzelele, dar când se uită afară ochii lui îi întâlniră pe cei ai domnișoarei Annie care se uita spre el prin golul dintre jaluzele. Întoarse spatele ferestrei și îl privi pe domnul Reilly căutând într-un dosar cu foi volante. — Uite aici, spuse Ignatius. Sunt câteva însemnări pe care le-am scris în grabă pe când lucram la întreprinderea dumneavoastră. Vă vor dovedi că iubeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]