2,192 matches
-
la fel ca la-nceput și gură ta se lasă furată de miracol și darnică-mi oferă sărut după sărut... În sobă arde focul stârnit de-un pui de vânt, noi doi stârniți de pătimi ne răzvrătim pe rând, din jarul ce-a mocnit, se-aprinde focul iară și ardem că pe vremuri, iubire "foc și pară". Te simt, mă simți, plăcută reverie, ești că o ploaie caldă căzută pe câmpie, eu sunt ca și pământul care uscat de dor te-absoarbe-n
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
Naționale nu a vrut să grațieze condamnarea la moarte a unui țăran care nu a dorit să se înscrie în CAP), cu prozele: „Fantezii răsăritene” (1946), „Păuna Mică” (1948) și „Mitrea Cocor” (1950). A urmat Zaharia Stancu cu „Desculț”, Alexandru Jar cu „Sfârșitul jalbelor” (1950), Petru Dumitriu cu „Drum fără pulbere” și „Pasărea furtunii”, Eusebiu Camilar cu romanul „Negura” (1949), Eugen Barbu cu „Groapa” și „Șoseaua Nordului”, Aurel Baranga, Mihai Davidoglu, Lucia Demetrius, Alexandru Mirodan, ș.a. Mai târziu, după 1960, au
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
Și îți voi dărui noi aripi să te poarte În moartea de o clipă, în clipa nesfîrșitei vieți... Dă-mi numai gura ta, dă-mi numai carnea, Cu sângele în carnea ta ce fierbe, Și nu fii rugul ce în jar ne-a Ars, ne-a-mprăștiat cenușa printre jerbe... Am semne albe de la tine, am urme fără urme Și-un vechi parfum de zodii ce-l aștept Să te am coaptă, gata să mă curme, Ca pe-un salcâm bătrân salcâmul tânăr
GRUPAJ LIRIC PSEUDOAUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357476_a_358805]
-
delict. Necunoscând însă anatomia necuvântătoarelor, Mihuț al părintelui a asociat obiectul ciudat cu ghidonul unei motociclete ... Și mare i-a fost descumpănirea tatălui când își văzut feciorul angajat într-o zgomotoasă probă de motocros prin ogradă. Deși aflat ca pe jar, toată grija părintelui de până acum se risipi însă într-o clipă. Fiul său cel pornit să investigheze legendele nu se răsti la tatăl său, cum era de așteptat, că a dezgropat căpățâna bourului în absența martorului care se voia
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
-o inimă mă pune,/ Și mă poartă, și mă lasă/ Într-o inimă aleasă.” (Fă-mă, Doamne...) „Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc” - scrie Liviu Rebreanu, în „Jar” , iar Mahatma Gandhi afirma că „Iubirea este cea mai mare forță a omenirii și totuși este cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui”. Pe de altă parte, „Spiritualizarea senzualității este numită iubire: aceasta este un mare triumf
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
care o văzuseră. După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creștinii au împrăștiat cărbunii și cenușa și au găsit trupul sfântului întreg; nu pățise nimic, era tot mlădios și înmiresmat ca și mai înainte. I-a rămas numai o negreală de la jar și de la fum, negreală ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci. După conflictul dintre Turcia și Grecia din anul 1922, când Asia Mică a intrat sub stăpânirea turcilor, grecii din această regiune au fost nevoiți
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
Divine muzici împletind Din lacrima pură de gand. Preaplinul lor l-ai revărsat, Peste un univers curat, Peste un suflet de iubita De seva lor, îndrăgostită! La templu a venit sfioasa, Aducând inima-i voioasa Legată de-un cuvânt de jar, Să ardă calm lângă altar. Referință Bibliografica: Pe altarul poeziei / Ioana Voicilă Dobre : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 529, Anul ÎI, 12 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PE ALTARUL POEZIEI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358298_a_359627]
-
beau sânge de înger Suflete cad străpunse de fulger Oceanele ard în scântei de foc Inima-i scoasă, nu mai are loc. Că viața e stoarsa de vlaga și piere Un mut chinuit încearcă să zbiere Credință se-mbata cu jar de minciună Speranța se pierde printre pași de arsură. Luminile cad în dizgrația lunii Si-ntuneca toate privirile lumii Spinii-n coroană țin loc de lauri Trupuri de prunci stau în colți de balauri. Referință Bibliografica: Întunericul luminii / Angheluță Lupu
INTUNERICUL LUMINII de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358337_a_359666]
-
Lucirea din cuvânt împărățește Când setea clipei ostoiește-n har Cu lama ruginită-ntr-un hambar Cuțitul temei în zadar tintește Stârnind furtuni în taincul pahar Din care sorbi, tăcut, nădejdi târzii. Când se-nfioară melcii-cochilii Vrăjiți de valsul macilor de jar Găsești dreptate-n picuri mici și strâmbi Ce se preling, târâș, printre ruine Și în cuvânt sau zborul de porumbi. Căci lumea-i năpădită de suspine Iar libertatea-i smulsă de tălâmbi Ce-ncarcerează-ngenunchind destine. Limassol, Cipru, 16 mai 2012 Referință
LUCIREA DIN CUVÂNT de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358448_a_359777]
-
să se răspândească pe mai mulți kilometri. Într-o jumătate de oră focul mistuise totul. Când au venit peste doua ore pompierii din Pitești au găsit un morman de corpuri încolăcite unele peste altele, care încă mai fierbeau în mistuirea jarului. Un singur tânăr a putut pătrunde înăuntru și a povestit apoi grozăvia pe care a văzut-o, dar după două luni a murit și el din cauza arsurilor. A descris imagini terifiante, copiii în chinurile flăcărilor, preotul încă viu, în picioare
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
care mai “tăcea” la cîte o bere, luminată numai de bucuria prezenței prietenului ce îi înțelegea sufletul, uneori mai venea pe la mine, se așeza oftînd pe treptele de la intrare și îmi cerea o țigară, o fuma tacticos, privindu-i pierdut jarul incandescent, îi spunea cîte o poveste cu pirați Carinei sau îi desfăta curiozitatea de copil cu Priam și cu Agamemnon, cel care a răvășit Asia Mică, apoi se scula, îmi mulțumea pentru că l-am suportat și pleca cocîrjat de spinare
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Jeratec lasă, căldură mai mult decât suficientă, dar au mândria lor! Nu sunt... orice lemn! Nu trebuie să înalțe a lor trăire. Și arderea lor este înceată, pierdută între meditații, sfârâind din când în când într-o cădere sub propriul jar. Așa și noi, cu cât suntem mai puternici, mai uriași în simț, cu atât ne ascundem trăiri și sentimente. Dar, ca o aprindere a tăcerii izbucnește o violacee trăire, înfăcărare într-o clipă sprințară. Ne uimește și pe noi. Deci
GORUN de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358532_a_359861]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎN CASA ÎNGERILOR NU SE FUMEAZĂ Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 521 din 04 iunie 2012 Toate Articolele Autorului târfă viața asta și cea dintre noi cu ochii migdalat făcuți din cărbune jarul nu-i stins nici în țigara ținută de mai bine de-o-ncredere între degetul mare și arătătorul înmuiat în păcate târfele toate fumează cum de nu-i ajunge arsura la deșt' gura-i murmură or fi având și târfele
ÎN CASA ÎNGERILOR NU SE FUMEAZĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358183_a_359512]
-
vioară Și viața se scurgea din noi, banală. Dintre ruine-ntr-un amurg de seară Fiori apuși pe-un catafalc de ceară Se-nverșunau în pieptu-i de vestală Să tălmăcească sensul din cuvinte: Simțea atunci cum foc din maci de jar Pătrunde-n universul ei cuminte Născut în munți, la umbră de stejar. Iar de visezi, poate-ți aduci aminte Când arzi tăcerea-n taincu-ți altar... Tu, vis pribeag... S-a rezemat pe umăr, o clipită, Nădejdea zilei prefăcută-n scrum
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
se pricepea al naibii de bine, să incite. Într-o noapte feerică, simțămintele erau pe măsura ... Mister, îi înclină ușor capul pe spate, să-și ușureze accesul. O amețea sărutul, buzele lui netede, puternice, cu gust de scorțișoară ... buze de turtă dulce.. Jarul fierbinte nu ardea doar în șemineu, s-a născut și-n trupurile îmbrătișate, dornice să se exploreze. -Shan ... a vorbit cu gura lipită de a ei, privind-o cu ochi pierduți ... Nu era nevoie de cuvinte ... cu Frank nu trăise
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
nr. 529 din 12 iunie 2012 Toate Articolele Autorului să nu-ți mai aud tânguitul plânset blajin rostogolindu-mi lacrimile pe stânci doar pe orizontală doar acolo unde cordul își pierde bătăile fără ecou o să te sun să-ți trimit jarul învelind mâinile în pecetea iubirii veșnice iar tu să recunoști măcar ca în noi a înviat somnul albului pentru prima dată lin să ne așezăm pe divanu-i fulg am ieșit din mine cea oarbă și orfană -alo bună dimineața seară
O SĂ TE SUN de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358240_a_359569]
-
dragi, cât adevar ați plâns Și cât regret că vremuri au apus, Iar sărutul ce nu a fost de-ajuns Pe alte tainice cărări s-a dus. Voi învăța să te aștept să vii Să-ți mângâi ochii aprinși de jar, Durerea să ți-o iau fără să știi Că eu te apăr, de rău și de amar. Demult, un vas a poposit la mal Ce dragi îmi sunt aceste amintiri, Pe-atunci, chiar nu aveam habar Că sunt pe lume
AMINTIRI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358238_a_359567]
-
pe unii-i prinde plânsul. Alții se feresc și-l minte, Să-i lovească pe sărite: Si începe Ești curată secătură! -Măfrate măgar, îți zic: Îmi mușc degetul cel mic; Mâna duc ușor la gură, Un ceaun ce stă pe jar. Clasa dă și-n clocotit - Ați văzut ce-a suferit?... -Ce-i de râs, frate măgar?!... Când aud popa, strigând: Nu pot râde, dar mă mir, Clasa este într-un delir; Zice unul, hohotind: -Dar a luat-o pe spinare, De
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
le ascultau cu capetele plecate sau își ridicau privirea din când în când către vreo stea știută de fiecare, oftând ... XV. ROSTIRI, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 416 din 20 februarie 2012. Cuvinte... zidiri înghețate topite de pecetea jarului pătrunsă în inimă prin lacrima primului Botez. Cuvinte care ne-au zămislit din Ființa Lui, înviază din mormântul patimilor pecete de mir adunată -n cerul minții. Cuvântul e taină și icoană, inimă și ruga ei. Sunet nerostit în materie. Duh
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
lasă, Șoptindu-ți mai rar: ,,Unde ești?” Dar iată, azi Babă iubită, Îți râde un soare cu dinți, Eu, merg cu aleasa-mi sortită, Cu trenul la Dorna, cuminți, Cuminți, fiindcă stinsă-i văpaia Din anii ce stam ca pe jar Și nu ascultam, vorba aia, De dulce și ... de amar ... Atunci, tinerețea-mi cuminte, Zburda nesătulă, visând, Acum, greu topesc în cuvinte Senzații, ce-mi pleacă ... oftând! Atunci, cu rucsacul în spate, Pe schiuri zburând fericit ... Acum, cu valiza pe
BABĂ IARNĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357656_a_358985]
-
dintr-o urmă De lujer smuls din rădăcini și rupt Când gândurile-n tâmpla clipei scurmă Și-nnoadă-n franjuri visul întrerupt De-ar fi ca să mă nasc din nou, din doruri De tânără fecioară-n miez de vară Cu jar de maci în suflet, cu onoruri De lied-uri lin șoptite de-o vioară Aș ști s-adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat
DE-AR FI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357660_a_358989]
-
tăcut Al brațelor care așteaptă-ntinse Și buzele ce-așteaptă un sărut Și, fremătând, se lasă-apoi învinse. Nu tu-mi lipsești, ci glasul care cheamă Și mângâierile, cerescul har, Cu-amestecul de dragoste și teamă Și-mbrățișările de foc și jar. Mi-s clipele sărace și puține, Doar glasul amintirii îl ascult Și înțeleg din ce în ce mai bine Că tu-mi lipsești, iubito, cel mai mult. Referință Bibliografică: ÎN LIPSA TA / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1567, Anul V, 16 aprilie
ÎN LIPSA TA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357722_a_359051]
-
iubi” o definește și o onorează, are muza ascunsă între cuvinte și iubește “De dor prea mult” o ființă pe care n-a uitat-o. Poezia ei îi ține iubirea în foc: “Mi-mbracă noaptea în suspine/ Mă arde-n jar mă strange-n lacrimi,/ Topindu-mă în nopți de patimi”. 5.Ion Ionescu-Bucovu, născut pe meleaguri moromețene, în comuna Râca, Argeș, de profesie profesor, cu multe colaborări în antologii și reviste de cultură, scrie o poezie plină de regrete, în
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
Doina, absolvent al Institutului Politehnic din Galați, scrie o poezie a dorului de casă, de copilărie, de natura atât de frumoasă a locurilr natale. În „Casa părintească” „așteptările stelare/ prind în promoroacă vechile obloane/ și ograda doarme în oftat străin/ jarul nu-i pe vatră nici în iesle fânul/ din roșcate hornuri din vecini se urcă/ umbrele de fum/ cum așterne cerul/ spuzele albastre/ pe povești uitate”. „La lumina lămpii” autorului îi este dor de-o „poală de cuvinte” pe care
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > POEZIE, SCUMPĂ DOAMNĂ Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 490 din 04 mai 2012 Toate Articolele Autorului Să stingem jarul tristeții de azi Cu lacrima ta, prinos al iubirii! Mă poartă, iubito, spre vârfuri de brazi, Mă strânge la piept și mă dă fericirii! Dă-mi mâna, iubito, și urcă în mine Și uita de toate, de păreri de rău
POEZIE, SCUMPĂ DOAMNĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358593_a_359922]