1,395 matches
-
Rusch se uita la televizor, Felix, familia Saner, tante Doro, care rămânea tot mai des singură cu copiii. Domnul Hackler și soția sa, Gerda, frații tatei, toți ședeau - la fel ca noi - singuri sau în semicerc în fața aparatului, încă puțin jenați că priveam la ce se întâmpla pe ecran. Ne asiguram oaspeții că nu ne vom uita decât la știri și la emisiunile culturale. Distracția era, firește, sub orice critică, dar ca să-ți poți face totuși o idee personală, se vizionau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
puteam să vorbesc cu el despre Harry și Lynn cu Lynn dându-ne târcoale. În plus, Maria și Lisa se așezaseră amândouă pe canapea, gata să guste orice spectacol ne-am fi hotărât noi să le oferim. Mark se legăna jenat de pe un picior pe altul. —Și eu aș vrea să vorbesc cu tine între patru ochi. Am așteptat ca persoanele în plus să se retragă cu discreție. Am fi putut aștepta până la Crăciun. —De ce nu mergem în grădină? am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o zărisem pe când se lăsa dezmierdat de o femeie întreținută de altcineva. Părea născut pentru asta. Se lăsa mângâiat, păstrând o atitudine calmă și mereu pasivă. Mă preocupa faptul că se plimbase cu Albertina prin oraș. Contrastul dintre ei mă jena din punct de vedere estetic. Căci Vladimir Beral, cu alura lui de domnișoară de pension, semăna oarecum cu timidul prințișor din basmele copilăriei mele, pe când Albertina părea lângă el o statuie fără greș, în dimensiuni cu adevărat impresionante, dar lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
merge greu. Fenimore publicase un roman după Îngerii răsăritului, intitulat Luminile lui Jupiter, În 1889. Nu fusese pasul Înainte calitativ pe care Henry Îl anticipase În articolul despre Domnișoara Woolson. Amândoi știau aceasta, iar gândul nerostit dădea naștere unei tăceri jenate Între ei. — Deci te-ai lansat serios și cu bine Într-o nouă carieră. — Știu și eu, nu trebuie, așa cum mă Îndeamnă admirabilul Compton, să zic hop până n-am sărit, dar sper, sper sincer. Am scris deja o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
umblăm toți dezbrăcați, așa cum susții, ar trebui să ne obișnuim cu această trăsătură a anatomiei umane. Da, dar dacă tot n-o facem, mi se pare dizgrațios. Artiștii plastici nu reproduc părul pubian... artiștii adevărați, vreau să zic. Era, evident, jenat de aluzia la inconstanță, căci adăugă meditativ: — În fine, femeile ar putea Învăța să se radă, la fel ca bărbații, dar În alt loc. Henry izbucni În râs și Du Maurier, care nu intenționase să facă o glumă, surâse bleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pantalonii să se întindă. Nici măcar printr-o evadare intensă, în gând nu se lăsa adormit. Sătul de supa matinală de griș cu lapte, simțeam cum începea să roadă acum, violent, cealaltă foame. Și asta zi de zi. Tot mereu eram jenat și stăpânit de teamă că chestia aia țeapănă ar putea fi observată, simțită ca necuviincios-stânjenitoare, mai mult chiar, certată în gura mare ca supărătoare. Dar nici un călător în fustă și bluză de care am stat prea aproape nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă admonestez, așa cum mamele își admonestează copiii neascultători: „Nu mai vorbi cu femeia aia îngrozitoare“. După care am vrut să pun mâna pe Denise și s-o bat până-i sună apa-n cap. Eram teribil de umilită și de jenată la gândul că toată lumea știuse de James și de Denise în vreme ce eu trăisem într-o sublimă ignoranță. Nu voiam să fiu considerată o victimă. Dar mă simțeam așa de jalnică. Așa de proastă. Așa de profund, profund umilită. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rușinată. —Ei, nu-i nevoie să-ți faci griji. Am eu câteva aici. A! Nu știam ce altceva aș fi putut spune. Exprimarea lui directă îmi cam tăiase elanul. Sigur că avea dreptate. De ce-ar fi trebuit să mă jenez? Acum nu mai trebuia să-mi fac griji decât dacă aveam să fiu bună de ceva. Adam m-a sărutat din nou. Și situația a devenit cu mult mai serioasă. Sărutul ăla a încheiat indubitabil orice fel de discuție jucăușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ieșirea din conversația cu George. —Cum de-ai devenit dintr-odată așa un expert în relații? l-am întrebat ce să-l tachinez. Ai început să fii foarte sensibil. Ești un bărbat modern. — A, ăăă, a zis el părând și jenat și mulțumit. Aisling mi-a cumpărat o carte pe tema asta. Am înțeles, am râs eu. Ei, mulțumesc foarte mult, George, mi-ai fost de mare ajutor. Foarte bine, a spus el. Mă bucur. O să vezi, totul o să fie bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cînd Dudley Smith te-a adus undeva, ești al lui - și e mult mai deștept decît oricare altul, așa că nu știi niciodată ce vrea de la tine și În ce măsură te folosește. Te pierzi dracului În limbajul lui de filfizon. Nu te jenează prea tare, dar parcă o simți. Te Îngrozește să vezi cum și-au vîndut sufletul acestui om Mike Breuning și Dick Carlisle. Dudley te poate influența, te poate modela, te poate răsuci, te poate Întoarce pe toate părțile - și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un scriitor. A fost primul lucru pe care l-am remarcat la tine. — Mulțumesc, am spus, în lipsă de ceva mai inteligent. Dacă descoperi că mâna mea se rătăcește în direcția lor la un moment dat pe parcursul serii, nu te jena să-mi atragi atenția. Mă tem că în ultimul timp am o tendință incorijibilă de a face avansuri. Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât mai puțin reușesc să-mi controlez acest libidou nenorocit. Nu-i purta pică unui biet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-i găsim unul acum și am trimis asistenta să verifice, dar era deja ocupat. Oricum, nu mai durează mult. — E-n regulă, am spus eu, cam dur. — Dar e o problemă... — Da...? Se lăsă tăcerea. Îmi dădeam seama că se jena de ceva. — Avem nevoie de cămăruța asta. Mă tem că va trebui să vă mutăm de aici. — Să ne mutați? Dar am crezut că nu aveți unde să ne mutați. S-a dovedit că aveau. Au scos targa Fionei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care a studiat franceza la seral, a obținut un post de redactor Începător la revista franțuzească Chic din Paris. La acel moment, păstra prea puține legături cu familia: ei nu-i Înțelegeau modul de viață sau ambițiile, iar ea era jenată de religiozitatea lor demodată și de cumplita lor lipsă de rafinament. Totala Înstrăinare de familie a intervenit la scurt timp după ce a Început să lucreze pentru Chic, când, la vârsta de douăzeci și patru de ani, Miriam Princhek a devenit Miranda Priestly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prietenul tău. Trebuie să fie un tip ca lumea, mi-ar plăcea foarte mult să-l cunosc. — Nu! aproape am țipat eu, Îngrozită la ideea ca ei doi să se cunoască, fiecare fiind atât de diferit de celălalt. M-aș jena să-l văd pe Christian studiind integritatea morală a lui Alex, profilul lui de „bun samaritean“. Lui Christian, Alex i s-ar părea un tocilar naiv. Și m-aș simți Încă și mai jenată să-l văd pe Alex observând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
patruzeci și cinci de minute, și aproape jumate din tipi au ieșit să fumeze. M-am uitat pe jos, și erau acolo. Mi-am zis... ei, m-au făcut să mă gîndesc la tine. Ea Își dădu seama cît de jenat se simțea. Și-l imagină aplecîndu-se și culegînd florile, apoi punîndu-le În pachetul de țigări... procedînd repede astfel Încît prietenii lui să nu vadă. I se păru că inima Îi explodează În piept. Se temu din nou să nu plîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fu proptită În grabă la loc. Era cineva cu spatele la ea, un soldat În kaki - Îl zări fugar În oglinda de deasupra chiuvetei, cînd Își Întoarse capul. Îi surprinse privirea alarmată cînd ușa se deschise; crezu că făcea pipi și se jena. Se duse la tamponul dintre vagoane și așteptă. Ușa băii rămase Închisă Încă un minut. Apoi văzu cum mînerul se Învîrte Încet și ușa e trasă cu prudență. Soldatul scoase capul lent, ca un om care așteaptă declanșarea unei puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
comport matur și să fiu sinceră în legătură cu totul. Acum, că mi se ivise ocazia asta, nu-mi era deloc pe plac. Pentru prima oară, Charlie era mut ca un pește. Mai mult decât atât, am observat o expresie ușor timidă, jenată pe fața lui. Dumnezeule, nu-mi venea să cred, Charlie roșise. Se lăsă o tăcere penibilă. Credeam că ai plecat la LA, am spus în cele din urmă. Ce cauți aici? —Hmm... păru Charlie din ce în ce mai stânjenit. —Poftim? —Sincer, nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
În patul lor, iar eu mă băgasem nepoftit printre perne și printre fantomele lor. Nu se poate să-i urăști În halul ăsta pe localnici. La urma urmei, Frank Îi simpatiza. — Cred și eu. (Se Înfrînă și Își mușcă buza, jenată de propria-i limbă ascuțită.) A iubit Clubul Nautico și l-a transformat Într-o afacere de mare succes. Practic, e centrul nervos al Estrellei de Mar. Ai văzut pueblele de pe coastă? Zombieland. Cinzeci de mii de englezoi, un ficat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și că-i plîngea moartea În felul său ambiguu, o dată Înfruntînd hoardele ostile de la Înmormîntare, altădată roșind stingherit, cînd l-am surprins singur lîngă piatra de mormînt. Orgoliul și auto-Învinovățirea Împărțeau haina rafinată a personalității sale, și m-am Întrebat, jenat de-un asemenea gînd, dacă nu cumva alesese marmura care să se potrivească perfect cu nuanța părului și a costumului său. M-am uitat după un telefon, fiindcă eram nerăbdător să chem un taxi. După agitația urmăririi lui Crawford prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
următoarea comandă.) Wolfgang și Helmut - cred că i-ai cunoscut deja, Charles. Vreau să te-ajute aici. Ar putea să se mute În apartamentul de la etaj. De acum Înainte vor lucra pentru tine. Am dat mîna cu cei doi. Parcă jenați de propria lor musculatură, se bîțÎiau ușurel de-a-n picioarelea, mișcîndu-și genunchii uriași ca pe niște capete de pistoane din bronz, Într-o veșnică Încercare de a-și repoziționa trupurile Într-o configurație mai puțin stînjenitoare. — Bun... dar, Elizabeth, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să Înceapă În ziua următoare - explozia de Îndeletniciri cu caracter civic Îl uluise pînă și pe Bobby Crawford. La cina cu Elizabeth Shand din seara anterioară, rîsese și scuturase din cap cînd numisem toate astea „o renaștere pe repede-Înainte“, extrem de jenat de spiritul care țîșnise din lampă. Așezarea somnolentă, cu mallul ei fără clienți și clubul sportiv fără membri, se transformase Într-o a doua Estrella de Mar, de parcă un virus foarte contagios, dar benefic, s-ar fi răspîndit de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și dărîmă mesele care-i blocau Înaintarea. Fără să-și mai scoată pantofii, sări În capătul puțin adînc al piscinei și Înaintă cu dîrzenie prin apa ce-i ajungea pînă la mijloc. Îl trase din spate pe Mirikov, care arăta jenat pînă-n vîrful unghiilor, udîndu-i părul blond. În vreme ce Laurie Fox țipa ca o dementă și tot scuipa sîngele care-i intrase În gură, Sanger o apucă de talie. În apa adîncă Îi scăpară pantofii din picioare și amîndoi se rostogoliră laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ce se uita cînd a murit. Într-adevăr... Îmi pare rău că trebuie să spun asta. Și punguța cu cocaină din biroul lui Frank? Oamenii lui Cabrera ar fi găsit-o din prima clipă. Paula se Întoarse cu spatele la mine, Încă jenată de amintirea casetei video. — Eu am pus-o acolo cînd mi-a spus David Hennessy că vii Încoace de la Londra. Am vrut să te ghidez spre Crawford și să te fac să-ți dai seama că treaba cu Frank e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Nici grasă, nici slabă. Cum e mai rău! Rochia mea e de o lungime nici prea-prea, nici foarte-foarte, e evazată, are mâneci largi strân se cu elastic la încheietură (un elastic destul de incomod) și decolteul potrivit. Ciorapii de mătase mă jenează, cred că i-am răsucit aiurea în sus, pe pulpe - mult mai bine e cu ciorapii albi trei sferturi, din bumbac, pe care îi port de obicei! Pantofii negri, cu toc lat potrivit, mă cam bat, îi port foarte rar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
grasă și frumoasă, ca nevastă-mea. Trandafira se aținea în urma musafirilor, frecându-și mâinile, cum își freacă musca labele din față și măcar că, în carnația sa abundentă, n-ai fi depistat-o pe emotiva, care se adeverea astfel, protestă moale, jenată de exagerarea prețuirii, făcută de față cu atâția oameni străini: Da' nu ți-e oarecum, să te lauzi atâta, bărbate?... Pe urmă, când Vartolomei i-a poftit să se apropie de țarcul cu miros înțepător, unde se foiau porcii rotunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]