102,189 matches
-
nu din trufie ci din smerenie. Vesperală A hîrtie mucedă miroase zarea fîlfîitoare a ce altceva? din lună iese praf cum dintr-un covor bătut cu îrguință norul clocotește stins cum un borhot stelele intră pe furiș în sălile de joc îi adulmecă pe cîștigători îi lingușesc fără jenă aidoma unor prostituate. Subînțeles Subînțeles e interiorul obiectelor monoton aproape plicticos stînjenitor compromițător precum tot ce ține de spirit așadar căutăm cu patimă doar exteriorul lor imprevizibil cum o junglă amețitor cum
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
se face pe bază de lacrimi. Dacă ai ceva pe suflet, poți spune acum! Nu este deloc înțelept să pozezi în victimă, pentru că nu trăim în țara milei, ci într-un județ al disperării, unde cinismul e lider, bătaia de joc secretară pe probleme de apărare, iar metafora o reprezentantă vigilentă a publicului. Nu ne alegem nici cu suveniruri ieftine, turnuri Eiffel de cinci bucăți la un euro vândute de copiii Africii pe terasa de la Trocadero. Însă nici cu lucruri care
Județul disperării by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/5052_a_6377]
-
îndepărtatul fruct deasupra abisului vibrează toată viața probabilităților la dispoziția cărora trebuie să te ții bine pregătit deși orice pas în plus ar fi o cădere sigură soarta va fi totdeauna mai tare ca tine însă numai tu inventezi „sacrele jocuri” ale forței tale vitale ele te mențin vibrând în suspensia ce amână și coacerea fructului râvnit dar și putrezirea lui iar dacă într-un răstimp nu mai recunoști labirintul prin interiorul copacului spre acel luminos fruct și nici din afară
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
și merele de aur? De ce nora a treia din Soacra cu trei nurori are inițiativa pedepsirii babei și nu nurorile mai mari? Ce mister psihologic se va fi ascunzând în această preferință care încalcă vădit și grav o regulă a jocului genealogic, temeinic stabilită în viața societăților din toate timpurile? Toate femeile stau într-o garderobă și se lasă îmbrăcate abia după ce milioane de ochi se fac cheutori care se închid odată cu buricele degetelor care au călătorit peste oceanele în care
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
Ion Mircea Zarurile au fost aruncate și ele părăsesc suprafața de joc și se rostogolesc în spațiu și a fost seară și a fost dimineață. sunt zile în care ea se sufocă în propriul corp și-atunci e o țară în foetaj o țară ca un lift mutat de la etaj la etaj
Invazia cifrelor by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/6105_a_7430]
-
seninătate și ataraxie, fără vreo urmă de protest sau de nemulțumire din partea siluetelor acelea eterice. Eu - scormonind acum prin această anamneză, (care mă obsedează tot mai mult de un timp) - îmi dau seama că n-am înțeles nimic, atunci, din jocul acela, totuși, atât de grav și ciudat și așteptam stingherit un îndemn, o chemare, care veni, de parcă mi-aș fi exprimat cu glas tare dorința - semn că cineva mă sesizase acolo și-atât mi-a fost transmis (telepatic, se pare
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
bănuiești în care parte Se mută-ncet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! O nălucire-i. Caravane, Nu bănuiești ce urme vane Se sting încet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! O unduire-i. Înainte Nu bănuiești ce joc te minte Cum piere-ncet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! Psalm Sub un amnar ce-aprinde-un fir de iască O cremene mi-e gândul așteptând Scânteile ivindu-se pe rând Făptura ta de flacără s-o nască. Sunt eu
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
nimeni lama unui cuțit trece prin flacăra așezărilor sacre împărțind în două lumina dar cîte nu se-ntîmplă în aceeași secundă. cerc în jurul tăcerii fericiri scrise pe corp le vom descifra doar sub presiunea evenimentelor gramatică pe un suport friabil un joc în plină nimicire în vechiul egipt alții aveau grijă de noi verbele în care și-au făcut loc nelegiuirile împăraților vor rezista mi se pare că nu aceasta e problema vieții noastre traăiesc în eroare fără a imagina un cerc
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
de noi verbele în care și-au făcut loc nelegiuirile împăraților vor rezista mi se pare că nu aceasta e problema vieții noastre traăiesc în eroare fără a imagina un cerc în jurul tăcerii cînd vine arșița se adîncește muntele în jocul celor apropiați gesturile dispar spre izvorul din piatră haina ta are textura unui denunț inovația își propagă sensul prin ce s-a întîmplat cîndva simpla transcriere e sprijinirea unui trandafir de un obiect artistic prin care suflă vîntul am ales
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
e Nichita, l-ai văzut și tu!’’, ,, Ce vrea ploieșteanu ăsta-n Maramu’’ ? ,, Ce caută Flora, spune-mi, la Vișeu? ’’ ,, Frigul și iubirea, păgubind mereu’’. Caută mărgeaua de la o zgărdiță, Cum o poart-aicea fetele de viță, Ce rotesc,o, aprig jocul vieții, gureș, Cum e obiceiul de prin Maramureș. Liguriei II Ce aș putea să-ți scriu ce nu s-a scris, Pământ puțin și stâncă peste goluri, De unde-și iau puterea, tragic vis, Crestatul golf și asprele decoruri? Liguric țărm
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
înțelege ce am pierdut prin naștere cândva ne vom regăsi la picioarele gigantului neputincioși și fără scăpare mai fă un efort mână sălbăticită și atinge stâncile arse de soare tu și cu mine am crezut că extincția-i doar un joc înainte de a pierde totul gravează-ți numele în craniul acestui miel rătăcit și arzi în tăcere Avea ochii roșii, ieșiți din orbite. Ochii unui halucinat. Era în pragul divorțului. Serpuirea ilizibilă a șoselei prin întunericul zdrențuit. Si vorbele lui, rătăcind
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
tine la capătul rândului decât ca un ciob găsit din întâmplare în timp ce ăilalți te căutau după numele scris pe oase la judecata de apoi unde ești strigat ca la catalog după seria din certificat ca și cum judecata de apoi e un joc cu numere eroii revoluției Atunci când vine Crăciunul oamenii râd eliberați și așează cadouri cuminți pe asfaltul înmuiat de zăpadă de la intercontinental unde crucile mici se trezesc când începe ziua pe magheru și se duc la serviciu cu părinții lor ridicarea
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
noaptea aceasta gospodinele din România că ar putea să nu li să prindă răciturile de Bobotează!... 5 ianuarie 2009 CURRICULUM POEMATIS ...m-am născut pe 05. 01. 1949... - în autobiografii precum în logica obligatoriu formală a poeziei și cifrele sunt jocuri de cuvinte... NU ticăitul, obișnuitul tic-tac - îndărătnicul efort al ceasului care nu vrea să ajungă natură moartă TU, EU... oricum e ceva, totuși, să ai ocazia în două secole la rând să spui în secolul trecut... (- și să ai tristă
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
Cum o găsești De greu! - de-un tainic dor să ardă, lin. Și toate se vor fi plinit, firești. Se poate da-n primire, veterani, Prag de-un alt avatar, pe iarbă un de Amenți covor, în ăst de iele joc! Vom scrie cărți, visa, ci nu pe bani, Și marilor, mereu, de timp și loc, Probleme, temeri, li se va răspunde. Mormântul lui Constantin Noica "din nou istoria ne-a aruncat pe poteci și cărări o clipă" C. N. Îl
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
își neglija nevasta ținîndu-se cu bărbați. Interesat, președintele de complet ceru amănunte, gîndindu-se să-l achite și-apoi să-i cea-ră recunoștință. Dar nu aceasta era vina principală. Nenorocitul băgase toate economiile familiei, schimbate în sesterți, într-un fel de joc în care oricine punea o sumă, o lua înzecit peste o lună. La acest punct, Hunarus argumentă repezit în favoarea corectitudinii acelui joc. Tiberius Agillus se scîrbi de atîta înapoiere. Era vădit că, dacă dai un sestert, nu poți lua zece
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Dar nu aceasta era vina principală. Nenorocitul băgase toate economiile familiei, schimbate în sesterți, într-un fel de joc în care oricine punea o sumă, o lua înzecit peste o lună. La acest punct, Hunarus argumentă repezit în favoarea corectitudinii acelui joc. Tiberius Agillus se scîrbi de atîta înapoiere. Era vădit că, dacă dai un sestert, nu poți lua zece în afară de cazul că restul de nouă ar fi fost furați de la alții. Ceru să i se explice în detaliu mecanismul și hotărî
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
stăpînul său. Cu un șut de care urmașii săi de la A.S.Roma ar fi fost mîndri, voinicul prefect îl azvîrli mai încolo pe șeful de cabinet, lăsînd-o pe tînără înăuntru. Pentru că rămăsese fără agoniseala băgată de fostul ei soț în jocul blestemat, Tiberius Agillus o găzdui la curtea lui pe harnica femeie care se făcea mereu mai utilă și despre care aflase că purta numele imposibil de Dochia. Neputînd pronunța asemenea sunete, prefectul o striga Iulia și ea se obișnuise. Învățase
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
să se treacă așa ca nisipul risipit de vânt, ca fulgii spulberați pe apă? Urmărindu-și zilele până la cea din urmă în care se afla, cu o strălucire mută întipărită pe față, cum se urzeau și se ștergeau așijderea unui joc nesigur de lumini și umbre ușoare înaintea sa, avea sentimentul dureros și neobișnuit, că ele aproape nici nu se întâmplaseră aievea, pe cât de repezi și de pieritoare se dovediseră a fi fost... Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcilă
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
care ți l-a dat mă-ta când te-a fătat, Doamne iartă-mă, în grajdurile din Moldova, și mie și nu ție îmi va fi ursit să plâng în pumni cu bobocelul ăsta nevinovat de care ți-ai bătut joc! Rumega Adina mereu cuvinte dure la adresa Violetei, că altceva tot nu putea să facă decât să reziste la remarcile răutăcioase ale celorlalte mame care n-o judecau pe ea sau pe Violeta care nu călcase niciodată la școala fetei, ci
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
sexagenarele asexuate suple, bronzate ce par efebi sau statui ciobite cum vezi la muzeul din apropiere, prietene de o viață cu valurile care le scaldă picioarele răzbind lin printre stâncile unde matroanele și-au instalat mesele pe care joacă un joc de cărți de demult. Apa are culoarea cutiei de Dunhill. Valuri mici vin tiptil să le mângîie tălpile. Da, hotărât lucru, e mai blând apusul nostru spre Nervi decât spre Camogli, acolo casele cu fațade pictate ne-ar fi întristat
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
aiurea, să faci fotografii de care nu are nimeni nevoie... și să vorbești. Să vorbești, vorbești, vorbești... până simți că-ți zbârnâie creierii-n cap. Mobilul a fost inventat ca să ai all in one: cameră video, reportofon, ceas deșteptător, teletext, jocuri, agendă electronică, mp3 player, e-mail, internet... Să-ți rezolvi toate problemele. Să nu mai depinzi de nimeni. Să ajungi să te simți cât mai singur și mai de căcat cu putință. Tatîl Tuturor Cîinilor Pe-un cîmp de la marginea cartierului
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
-că dacă vine hindusul aici la mine înseamnă că l-a trimis ea, altfel n-are el treabă cu mine - deci, dacă continui să fiu al dracului și arțăgos, mă scapi Doamne, întreg din furtuna asta? Te scap, zice Dumnezeu. Jocul de-a tocmeala cu Dumnezeu l-am inventat cu fratele meu, când eram copii. Hindusul și-a scos ochelarii de soare, și i-a pus în buzunarul de la piept al hainei: Vino cu mine. Dorește să vorbească cu dumneata. Du
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
de lângă ea e o tava cu o gustare de avion. Pare neatinsă. Lumina de citit e aprinsă; a citit un ziar. Discul cu Led Zeppelin e în buzunarul scaunului dinainte; mai văd în buzunarul scaunului o cutie mică, cadrilată: un joc de șah portativ. Ca pentru o fată isteață și singuratică. Și-a scos pantofii, îi văd sub scaun. Simt intimitatea locului pe care îl ocupă această femeie. In lumina de citit, cu furtuna vuind dincolo de fuselaj, e atrăgătoare. Mă vede
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
de perne, bătând la o mașină de scris ținută pe genunchi. Acum râde mai larg. I se colorează buzele subțiri, îi sclipesc dinții. Poate-i o fată de treabă. Arată spre cutia de șah: Joci șah? Eu? Doamne ferește. A fost jocul preferat al lui Lenin. Acum râde de-a binelea. I se îngustează ochii, dar lumina răsfrântă din ei e caldă, amicală, atât de amicală încât încep să mă simt nesigur (butonul, butonul! La loc furia! Numai că... nu găsesc butonul
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ceva, că era om cu școală, era VIP, ce naiba. Că doar nu era să-i spună ce-i trecea prin minte, adică de ce mama dracului sîntem noi aici, ce facem noi aici, mîncarea e scumpă și proastă, ăștia își bat joc de noi. Știu că venim aici pentru fițe și ne bagă pe gît toate porcăriile lor. Dar nevastă-sa îl obligase: idiotule, îi zicea, îți închipui că dacă mergi cu mine într-o insulă din Grecia o să scrie cineva despre
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]