1,385 matches
-
papa? Prostuțul mamii! Și-i șterge cu prosopul spuma de șampon de pe față și bărbie. -Acum, să dăm băiatul la spălat! spune tăticul. Începe să-i spele părul blond și bucălat, apoi urechiușele ascunse, parcă, de șuvițele aurii și tare jucăușe. Vine rândul spatelui, în timp ce mămica îi spală brațele și mânuțele... ‘A ‘pă-la’ ! zice Sorin. Apoi, râde cu mare poftă. Da, la spălat! repetă tăticul. După ce băița este gata, părinții-l înfășoară într-un prosop mare. Parcă l-ar înfășa, iarăși
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Și ce spune? Păi, ce să spună? Ascultă și tu! Zice: „Cotcodac, cotcodac! Un ou mare am să fac, Pe Sorina s-o împac!” De ce să mă împace, că eu nu mai plâng! zice fetița și ncearcă să ascundă lacrima jucăușă care poposise pe obrajii ei. Așa-i bine. Înseamnă că găinușa o să fie tare bucuroasă. Ea te-a văzut când plângeai și-a vrut să-ți facă un dar, ca să te îmbuneze. Și să te facă să zâmbești iarăși! Lacrimi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o compunere cu titlul Lupul. 3. Folosiți două puncte(:) într-un text despre animalele pădurii. 4. Scrieți câteva proverbe despre lup. Povestea cuiburilor de stuf Eugen Jianu Dis-de-dimineață, când am sosit pe lac, am dat de un rățoi. Ochii negri jucăuși ca doua mărgele, priveau în sus și-n jos pe ape. Mulțumit de liniștea din jur se sui pe un grind îndreptându-se către o moviliță. Moș Vuia ne făcu semn să ne uităm bine. Acolo e cuibul. Rățoiul dădu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de umbră“. Parasol? De unde știa Esmé un cuvânt atât de Învechit? În fine, important era că Esmé vorbise În sfârșit cu ea. Era greu de spus dacă mai era supărată, pentru că atitudinea ei alterna, fiind când obosită și nerăbdătoare, când jucăușă și copilăroasă cu cățelul. Cu toate astea, Marlena era Îngrijorată. De fapt, ce văzuse Esmé? Oare văzuse totul? Marlena simți o picătură În vârful capului. Din cauza umidității, crengile erau Încărcate de umezeală și transpirau cam la fel de tare ca și Bennie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asociau Myanmarul cu faimoasele glorii și frumuseți ale trecutului său, toate acestea fiind demne de vizitat, ocazie cu care se puteau cheltui sume nelimitate de bani. Își aminteau Însă de vechiul nume, Birmania. Pentru turiștii vestici, „Birmania“ avea o sonoritate jucăușă, prietenoasă și romantică. Unul dintre angajații din minister adăugă: — În felul acela teribil asociat cu colonialismul britanic. Cheltuiseră deja sume substanțiale pentru a promova ideea că „Myanmar“ fusese primul nume, unul mai echitabil, pe când „Burma“ făcea referire la clasa conducătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Loot a strigat că Fratele Alb Mai Mic nu se afla printre ei. Băiatul era un biet muritor, dar nu Îl Învinovățeau pentru asta. Nu Îi Învinovățeau nici pe Nați, care Îi influențaseră să creadă asta, pentru că ei erau doar jucăuși. Dar acum venise vremea să Îl caute pe adevăratul Frate Mai Mic În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“. Și Înainte de a mânca ultima cină a ciupercilor dătătoare de moarte, vor lovi tobele și vor suna din goarne. Vor pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era tocmai În șanț. Nu conducea niciodată când era amețit sau, mai degrabă, nu părea amețit atunci când conducea. Mai mult, era un bărbat respectat și plin de succes, iar ea era norocoasă să fie iubită de el. Era un amant jucăuș și inventiv, care se lansa de fiecare dată În noi aventuri, era deschis oricărui tip de intimitate. Îi iubea fiecare pistrui și aluniță, nu că ar fi avut ea prea multe. Dar el le dădea nume celor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
E un birou luminos și curat, fiecare avocat stă în camera lui și lucrează, câteva secretare tinere muncesc. După atmosferă, nu pare să facă parte din vreo elită. La fel și domnul Nakamura. Are patruzeci de ani și niște ochi jucăuși, care îl fac să pară mai tânăr. „Mă ocup de tot felul de cazuri: divorțuri, probleme legate de credite. Nu doar de o singură specializare“, spune el râzând. „Nu am ținuta unui avocat de primă clasă, care dă tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fie milă dacă mor...“ Cuvintele sunau straniu În gura ei rujată strident. Ghebul de cârpă pe care și-l agățase pe unul dintre omoplați aluneca pe burtă, conferindu-i un aer extrem de caraghios, astfel că trecerea de la Încrâncenatul Richard la jucăușul Puck se făcea cât ai fi bătut din palme: „Ai ghicit. Eu sunt un duh ce zboară o-ntreagă noapte prin văzduh. Pe Oberon Îl fac să râdă-ades, când ca o mânză tânără nechez, momind pe nărăvașul armăsar...“. Și ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
degetul care o frigea În gură. - După Napoleon și Nabucodonosor, trebuia să urmeze și Iosif Vissarionovici... Sau doriți cumva să-l scot la Înaintare și pe micuțul caporal? Nu-i simțiți izul? Oaspetele suflă peste hrisov, stingând flăcările mici și jucăușe ce căutau să se Întindă peste coloanele de cifre Înșirate În vechiul document și, făcându-l sul, Îl băgă În buzunar. Cuvintele vizitatorului Îi picurară otravă În suflet. Mașa se simțea neliniștită, nu cumva semnase pactul cu Anticristul? Norii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Connolly. Înăuntru, se înghesuiau unul în altul într-un colț și se prefăceau că șoferul nu-i vede în timp ce se pipăiau și gâfâiau tot drumul până la destinație. Mi-am dat seama din cele povestite de Sheba că, dedesubtul suprafeței lor jucăușe, aceste întâlniri erau de fapt foarte angoasante pentru ea. În atelier sau în parc cu Connolly își putea imagina că între ei era o frumoasă dragoste interzisă - ceva dulce și sănătos, și că dacă circumstanțele ar fi fost un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Zach rostise cuvintele astea sigur pe el. 6 În noaptea nunții, Naji i-a povestit lui Irene cum stătea treaba cu jinn-ii. Aceștia nu sunt niște îngeri izgoniți din rai, așa cum cred mulți vestici, și nici nu seamănă cu duhurile jucăușe din filmele Disney și de la televizor. Jinn-ii sunt născuți dintr-un flacără care nu scoate fum. Unii dintre ei au aripi, alții iau formă de șerpi sau de câini. Trăiesc într-o lume paralelă cu cea a oamenilor și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un oftat. Era un băiat tare cuminte, săritor și la locul lui. Îi păsa de toți cei din jur și râdea încontinuu. Vara îi apăreau pistrui și Badea Vasile îl necăjea zicându-i să nu mai mănânce vrăbii. Ochii lui jucăuși se umpleau cât ai clipi de o mulțime de lacrimi. Pe semne că-l durea fiindcă el iubea animalele și n-ar fi putut să facă una ca asta... da’ badea Vasile râdea de se prăpădea. Era curajos ca și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
celor două bulevarde - bulevardul mare, circular, ce începea și sfârșea la fluvii iar al doilea, mic, perpendicular pe acesta, spre partea de răsărit a orașului. Clădirea avea ușa de intrare în curte - deasupra ei o semiboltă pe care stăteau, părând jucăuși, gata să cadă, trei cupidoni uitați în bătaia ploilor și a zăpezilor; o a doua intrare era numai prin bucătăria din fundul curții. Deasupra ferestrelor dominau ornamente triunghiulare din ghips, ieșind în afară, obișnuite la casele mai acătării de la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe malul unui lac asemeni, până ce în dreptul unei lumini subțiri venite de sus, ea se opri și mă-nlănțui din nou cu mâinile după gât. „Nu vreau să mai plec” rosti, și în clipa aceea, deasupra mormântului ei, pâlpâi o jucăușă, disperată flacără albăstruie. 23. Începură ploile de toamnă, morocănoase, subțiri, lungi, se auzeau lovind în burlanul de lângă fereastră, zilele treceau apăsătoare. În asemenea zile proprietarii mei își treceau vremea la bucătărie, unde-și făceau focul la soba mare cu plită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mi făcu semn: — Vino mai aproape! Neîncrezător, nu m-am clintit din loc. — Vino, nu te teme! Mama mă liniști cu privirea. M-am apropiat cu pas temător. — Apleacă-te peste masă! Spectacolul, trebuie să recunosc, era destul de uimitor. Reflexele jucăușe ale picăturilor de ulei pe fața netedă a vasului dădeau iluzia unei mișcări neîntrerupte. Dacă priveai atent preț de câteva clipe și îți lăsai imaginația să zburde, puteai observa tot soiul de ființe și de obiecte. — I-ai văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
veverițe zburdalnice, pentru că vântul se odih nește. Chemată de splendoarea acestei zile de vară, am ieșit pe afară, într-o plimbare, pentru a admira și pentru a afla, cumva, cum se naște basmul verii. În plimbarea mea am întâlnit veverițe jucăușe, care își căutau neobosite hrana, făcând față cu brio căldurii insuportabile de afară pro vocate de de nemilosul și arzătorul rege al cerului soarele. Tot mergând așa, în mijlocul unui câmp înflorit am dat de un cireș mare, mare, sub care
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
și pâlpâitoare, pârjolind cu răsuflarea ei dogorâtă, căzând din când în când peste Sampath, pe care nu-l trata ca și cum ar fi fost o ființă omenească, așa cum era, împrăștiindu-l ca pe apă... Se simțea imponderabil aici, legănat de lumina jucăușă, mângâiat de puzderia de flori și iarbă, de frunze la fel de bogate ca fructele, încălzit de aromele lor diferite. Peste tot în jurul său, dealurile de ridicau întunecate către un cer care se întindea precum marea, pătat cu alb și cald, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Copiii erau porniți pe șampanie și curând am strigat după altă sticlă. Butch era o fată de milioane - și o pofticioasă pe față: s-o fi văzut cum m-a ajutat să-i tamponez poala cu șervetul și cum recupera jucăușă cuburile de gheață care continuau să-mi scape în decolteul ei. Fiu! Ce scotea bucățica asta din ea, totul rimând de la sine cu pornografia care îmi rămăsese proaspătă în cap. Patos, bani, sex, agitație - asta e, ăsta e New York-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de speranță au văzut atâtea lucruri și sunt curioși să vadă și mai multe. Încă de fată, iubiții ei erau aleși pe sprânceană, o elită cu mult deasupra gloatei de aventurieri, mercenari, de oameni încolțiți Zâmbetul ei e șiret, ațâțător, jucăuș, dar și inocent, pentru că banii te fac inocent atunci când i-ai avut dintotdeauna. Cum altfel te-ai putea învârti preț de treizeci de ani pe această planetă, rămânând liber? Martina nu e o femeie de lume. Ea e o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
meu. „Vezi, John“, spuse Vron, „dacă ai creativitatea...“. „Harul“ spuse tatăl meu, „harul creator, John, atunci cred că trebuie să - să oferi din harul tău, John. Privește“. A dat pagina. Vron era întinsă pe un covoraș alb ca un pisoi jucăuș, cu un picior atârnându-i pe brațul cuiva, cu una din mâini care își găsise de lucru în sectorul central, cu o privire în care se citea o groază extatică pe fața ținută într-o parte. „Îți dai seama cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îngenunche și pipăi cu degetul sticla murdară a acvariu-lui. M-am uitat și eu în acvariul ăla și tot ce am văzut a fost o mobilă nouă de o cu totul altă factură, paiete și mărgele și dungi strălucitoare, volănașe jucăușe și franjuri cu mărgele, fotoliul lui Barry, budoarul lui Vron. — Toți peștii răspund la mișcările peștelui alfa, spuse Fielding, cu fața-i valvară reflectată de geam. Acela e peștele alfa, cel cu coada neagră. Își privi ceasul și se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
intrat bine pe ușa apartamentului ei, că a și pescuit o sticlă de șampanie din frapiera cu gheață, mi-a dat o doză de cocaină mare cât funia spânzuratului, după care m-a luat de mână și m-a condus jucăușă în dormitorul ei, sala oglinzilor, cum îi spune ea. Cred că s-a strecurat o greșeală. Probabil că mă confundă cu un alt tip. În clipa următoare era goală și trăgea la catarama nădragilor mei uimiți. În clipa asta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lumii, ceea ce nu e cazul tău. — În final, oricine ajunge de râsul lumii. Da, mi-am spus și mi-am sprijinit capul în palmă. Gestul ăsta a fost o mare greșeală. Ar fi trebuit să-mi continui atacul, pentru că zâmbetul jucăuș al Martinei devenise sălbatic. Adesea, în timpul reveriilor mele nocturne îi văd chipul ca o lanternă magică, umană, plină de lumină. — Doamne, spuse ea, ce ți-e și cu suferința asta a ta. — Știu. Te face să te tăvălești de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deoarece Virgil nu mai adăugă nimic altceva. — Generalii ruși, răspunse Virgil, se numesc Pișov, Sodov, Pederastrov și Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână privea melancolică într-un album de fotografii, cufundată în trecut. Iată condiția de bază a exilului - să prinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]