28,495 matches
-
a unui sistem judiciar. Acestea sunt, de asemenea, garanții importante împotriva fenomenului corupției în interiorul sistemului judiciar. “ ... 84. Referitor la critica privind încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia cetățenii au dreptul la pensie, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale cu privire la sfera de cuprindere a acestui drept, a statuat că este „un drept preconstituit încă din perioada activă a vieții individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la
DECIZIA nr. 713 din 2 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251747]
-
47 alin. (2) din Constituție garantează dreptul la pensia bazată pe contributivitate, iar nu dreptul la o pensie de serviciu acordată după minimum 20 de ani vechime. Astfel, cu privire la regimul juridic al pensiilor reglementate prin legi speciale, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat, de principiu, că acestea se acordă unor categorii socioprofesionale supuse unui statut special, respectiv persoanelor care în virtutea profesiei, meseriei, ocupației sau calificării își formează o carieră profesională în acel domeniu de activitate și sunt
DECIZIA nr. 713 din 2 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251747]
-
condiției de vârstă de 60 de ani, nu are ca efect încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituție, care protejează doar pensia contributivă. ... 87. Referitor la pretinsa încălcare a art. 124 din Constituție privind independența justiției, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a fixat reperele de natură constituțională în materia pensiei de serviciu a magistraților, limitând marja de apreciere a legiuitorului în procesul de legiferare: principiul independenței justiției, corolar al principiului statului de drept, este garantat, la nivel constituțional, de statutul
DECIZIA nr. 713 din 2 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251747]
-
beneficieze de pensie de serviciu, fără a mai fi necesară îndeplinirea condiției de a avea minimum 60 de ani. ... 91. Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că nu este încălcat nici art. 115 alin. (6) din Constituție. În jurisprudența sa privind interpretarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, care prevăd că „Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile
DECIZIA nr. 713 din 2 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251747]
-
Decizia nr. 150 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 17 martie 2020, paragraful 59, Curtea a constatat că această normă constituțională instituie veritabile limitări ale competenței atribuite Guvernului. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că „se poate deduce că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că «nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale» și că «nu pot viza măsuri de trecere silită
DECIZIA nr. 713 din 2 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251747]
-
a aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, în componenta sa referitoare la dreptate ca valoare supremă, întrucât despăgubirile acordate persoanelor îndreptățite trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale. ... 21. În fine, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că, dacă prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (Decizia nr.
DECIZIA nr. 782 din 23 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252488]
-
este mai presus de lege“ și cu art. 124 alin. (3) din Constituție, care prevede alte două principii constituționale: independența judecătorului și supunerea lui numai legii. Aceste dispoziții guvernează activitatea instanțelor judecătorești și fixează poziția lor față de lege. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că „este unanim acceptat că atribuțiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel încât legiuitorul aflat în imposibilitate de a
DECIZIA nr. 787 din 23 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252435]
-
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanța supremă, verificând jurisprudența la nivelul întregii țări, a constatat că instanțele nu au un punct de vedere unitar cu privire la calcularea termenului de 30 de zile în care trebuia aplicată sancțiunea disciplinară potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii, statuând
DECIZIA nr. 787 din 23 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252435]
-
de muncă și al egalității armelor“, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în Decizia nr. 71 din 11 mai 1999, „ale cărei considerente sunt valabile și în cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea acestei jurisprudențe“. În fine, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că „acest punct de vedere a fost împărtășit și de doctrina relevantă în materie“. ... 24. Raportând criticile de neconstituționalitate formulate în cauza dedusă judecății, potrivit cărora „Înalta Curte de Casație
DECIZIA nr. 787 din 23 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252435]
-
modifică, nici nu o completează, ci este rezultatul procesului de interpretare a dispozițiilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii, ca urmare a utilizării metodelor de interpretare gramaticală, logică, prin analogie și teleologică. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în activitatea de interpretare a legii, instanța supremă a realizat „un echilibru între spiritul și litera legii, între exigențele de redactare și scopul urmărit de legiuitor“. Curtea constată că instanța a acționat intra vires, în interiorul marjei sale de
DECIZIA nr. 787 din 23 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252435]
-
de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 19 din 5 octombrie 2015, nu încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2). În acest sens a subliniat faptul că, potrivit jurisprudenței sale referitoare la principiul neretroactivității legilor, o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea rămânând în vigoare până la apariția unei alte legi care o abrogă, în mod explicit sau implicit. Potrivit
DECIZIA nr. 784 din 23 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252489]
-
art. 5 alin. (3) și ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, Curtea a constatat conformitatea lor cu art. 44 și art. 147 alin. (4) din Constituție, reținând că acestea reiterează critici care au fost deja soluționate în jurisprudența sa. Curtea a observat că Legea nr. 52/2020 nu a operat nicio modificare asupra art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016, iar modificarea operată asupra art. 7 alin. (4) a vizat introducerea unei teze finale, potrivit căreia „De la
DECIZIA nr. 829 din 9 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252330]
-
legală/judiciară) nu denotă o aplicare retroactivă a instituției în sine. De altfel, nici consecințele intervenirii sale nu sunt novatoare față de regulile generale existente în materie (adaptarea/încetarea contractului). “ ... 32. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile și în prezenta cauză. ... 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art.
DECIZIA nr. 829 din 9 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252330]
-
dispozițiile art. 860 din Codul civil coroborat cu art. 292 alin. (1) din Codul administrativ, legea criticată a fost adoptată cu încălcarea principiului legalității statuat în art. 1 alin. (5) din Constituție. ... 7. În continuare, arată că, printr-o bogată jurisprudență, instanța constituțională a reținut că legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relații sociale generale, fiind, prin esența și finalitatea ei constituțională, un act cu aplicabilitate generală. Prin definiție, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie
DECIZIA nr. 58 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252398]
-
acestei autorități, consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituție, și transformarea acesteia în autoritate publică executivă, aspect care contravine și prevederilor art. 102 alin. (1) din Constituție ce consacră rolul Guvernului. ... 9. De asemenea, subliniază că există și o jurisprudență constantă prin care s-a statuat interdicția reglementării transferului interdomenial al bunurilor proprietate publică prin lege cu caracter individual, invocând în acest sens Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, Decizia nr. 970 din 31 octombrie 2007, Decizia nr. 494
DECIZIA nr. 58 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252398]
-
15 iunie 2016, Decizia nr. 118 din 19 martie 2018, Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, Decizia nr. 537 din 25 septembrie 2019 și Decizia nr. 538 din 25 septembrie 2019. ... 10. În continuare, arată că, în acord cu jurisprudența constituțională, arhitectura proprietății publice neexclusive se întemeiază pe dispozițiile art. 102 alin. (1) teza finală și ale art. 120 alin. (1) din Constituție, astfel că nerespectarea procedurii legale și lipsa manifestării de voință a unităților administrativ-teritoriale atrag și încălcarea principiului
DECIZIA nr. 58 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252398]
-
Vălișoara și Băița, după caz. Pentru aceste motive, soluția legislativă adoptată de Parlament contravine dispozițiilor art. 136 alin. (4) din Legea fundamentală, ce consacră la nivel constituțional modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică. ... 14. În concluzie, față de jurisprudența constantă a Curții Constituționale, Președintele României susține că Legea privind transmiterea unor bunuri imobile din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și concesiunea Companiei Naționale de Căi Ferate C.F.R. - S.A. în domeniul public al municipiului
DECIZIA nr. 58 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252398]
-
vedere. ... 16. Guvernul prin Adresa nr. 5/114/2022, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 1.100 din 1 februarie 2022, apreciază că obiecția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, prin raportare la reglementările legale în vigoare privind transferul interdomenial al bunurilor și la jurisprudența Curții Constituționale, consideră că trecerea imobilelor prevăzute în legea criticată din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și concesiunea Companiei Naționale de Căi Ferate C.F.R. - S.A. în domeniul public al municipiului Brad și al comunelor
DECIZIA nr. 58 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252398]
-
a) teza întâi din Constituție și de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanța constituțională, precum și al obiectului controlului de constituționalitate. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că primele două condiții se referă la regularitatea sesizării instanței constituționale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea dea treia vizează stabilirea sferei sale de competență, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea menționată, constatarea
DECIZIA nr. 58 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252398]
-
și ale art. 1, 10, 15, 16 și 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor legale criticate. ... 23. Analizând conținutul normativ al dispozițiilor criticate, precum și criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea constată că are o bogată jurisprudență în materia transferului interdomenial al bunurilor proprietate publică (a statului sau a unităților administrativ-teritoriale), precum și cu privire la interdicția reglementării prin legi cu caracter individual, considerentele pe care s-au întemeiat deciziile de admitere a obiecțiilor de neconstituționalitate în
DECIZIA nr. 58 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252398]
-
unităților administrativ-teritoriale este aceea ut singuli (în acel caz, prin legea organică de modificare a legii organice prin care terenul a fost declarat obiect exclusiv al proprietății publice). De aceea, în această ipoteză, nu își găsesc aplicabilitate considerentele reținute în jurisprudența Curții, potrivit cărora legile astfel adoptate ar fi neconstituționale, întrucât ar avea caracter individual. Această situație particulară vizează însă numai bunurile care fac obiect exclusiv al proprietății publice a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, întemeindu-se pe prevederile art. 136
DECIZIA nr. 58 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252398]
-
vizat exclusiv bunuri supuse regimului juridic al proprietății private a statului sau unităților administrativ-teritoriale. ... 26. Așadar, Curtea reține că, fiind nominalizate generic în categoria bunurilor proprietate publică, bunurile imobile vizate de legea criticată nu reprezintă bunuri proprietate publică exclusivă. Potrivit jurisprudenței Curții în materie, nominalizarea bunurilor în anexa la Legea nr. 213/1998, respectiv la Codul administrativ, nu are semnificația declarării lor ca bunuri ce fac obiect exclusiv al proprietății publice. Enumerarea din anexă are caracter exemplificativ, iar prin aceasta s-a
DECIZIA nr. 58 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252398]
-
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, și nr. 574 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, paragraful 21, Curtea a reiterat jurisprudența sa unitară potrivit căreia legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relații sociale generale, fiind, prin esența și finalitatea ei constituțională, un act cu aplicabilitate generală. Prin definiție, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv
DECIZIA nr. 58 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252398]
-
legi aplicabile unui număr nedeterminat de cazuri concrete, își arogă competența de legiferare cu caracter individual pentru bunuri determinate ut singuli, în mod discreționar, oricând și în orice condiții. Folosind în mod nediferențiat termenul „lege“, în condițiile în care, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, numai bunurile care fac obiect exclusiv al proprietății publice pot fi transferate dintr-un domeniu în altul prin lege organică, textul de lege supus controlului încalcă principiile statuate de Curte în jurisprudența sa și extinde în mod nepermis
DECIZIA nr. 58 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252398]
-
lege“, în condițiile în care, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, numai bunurile care fac obiect exclusiv al proprietății publice pot fi transferate dintr-un domeniu în altul prin lege organică, textul de lege supus controlului încalcă principiile statuate de Curte în jurisprudența sa și extinde în mod nepermis posibilitatea de a realiza prin lege transferul unor bunuri într-un domeniu în care ar trebui în exclusivitate emise doar hotărâri ale Guvernului. ... 31. Cu privire la modalitatea de constituire a dreptului de administrare
DECIZIA nr. 58 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/252398]