1,011 matches
-
avea rubrici diverse, cu locuri bine statornicite și era agreabilă pentru citit: un foileton literar număr de număr la Foișoara originală a Patriei, informațiuni de tot felul - economice, din zona agricolă, culturală - cu o altă subliniere „Școala și biserica”, știri justițiare, de la cabinetele de lectură, editoriale ori articole de atitudine - „Limba românească la judecătorii”; „Desconsiderarea limbei române la dregătorii”; „Rusificarea completă a districtului Siret”; „Maghiarizări de nume”, „Prozelitism în Rădăuți” - reportaje de la adunările publice și mai cu seamă de la cele electorale
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
au săvîrșit acte de teroare sau violență, au supus oamenii la anchete de o inimaginabilă cruzime, au pronunțat sentințe distrugătoare pentru ființa umană. Nu soluția juridică ne lipsește, infracțiunea de omor fiind imprescriptibilă, ci voința politică ca justiția să devină justițiară, ca justiția să devină un instrument de realizare a dreptății" (L.H.L.). Deși, la sfîrșitul anului 2006, președintele Țării a condamnat crimele comunismului, totul rămîne literă moartă cît timp nici una din măsurile preconizate n-a fost pusă în aplicare. Legea lustrației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fiecare an, când uite, un fulger de nicăieri te poate reteza fără milă când ți-e lumea mai dragă. Căci viața nu are niciun discer- nământ, domnișorule Cristian, noi stabilim ce e bine și ce e rău și facem pe justițiarii. Însă viața, ea, pură, nu poate decât să fie și nimic mai mult. Nu cere dreptate vieții, în fața ei nu avem nume și nu contează cine suntem. Oricâți bani am avea, oricâte lucruri minunate sau groaznice am fi făcut. Viața
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
creatorii vii din arte și literatură, indică faptul că ne aflăm de fapt la antipodul acelei „mândrii de a fi Român”; sau disprețul multor tineri „inteligenți” care-și fac În pripă vreun doctorat prin Apus, arogându-și aere de mari justițiari ai literaturii ultimelor decenii - pe care adesea nu au citit-o sau n-au Înțeles-o. Nu, se pare că nu va apărea curând această „unitate” capabilă de a crea un alt val rezistent de entuziasm care să ne facă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
colțurile străzii. Orgolios, princiar, vroind un „alt noroc”, cel pentru care era născut - spre fericirea, spre Împlinirea sa și spre adevăratul nostru noroc al neamului În a cărui limbă a scris și a cărui mantie istorică, nu totdeauna clară și justițiară, a Îmbrăcat-o cu o frenezie și devoțiune rară. Demnă de unul dintre acei „sfinți laici” din care o nație mică și vitregită de istorie nu are niciodată prea mulți!... 6 (Destinulă Nu, nu putem Încheia această voluminoasă, insistentă exegeză
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
măcar din mesajul anticomunist al Convenției, ca și speranțele tinerilor, care nici nu se mai gândesc la comunism, dar nu se simt deloc bine Într-o Românie prost și egoist gestionată de moștenitorii comunismului. În plus, accentele sale autoritare și justițiare i-au atras și cele mai multe voturi ale celor care optaseră În primul tur pentru România Mare. Curios amalgam, dar ceea ce conta În primă urgență era rezultatul. Și incredibilul s-a petrecut: Băsescu 51%, Năstase 49%. Lui Năstase Îi va fi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
detașare, umor și uriașă vivacitate intelectuală, fapt ce ne permitea nouă, ascultătorilor săi, să ne „apropiem” și să înțelegem cu adevărat, dincolo de „clișeele” și „imprecațiile” pe care le exersau alți deținuți politici incapabili să-și depășească animozitatea firească și spiritul justițiar. Am găsit un remarcabil caz asemănător în cele cinci volume Închisoarea noastră cea de toate zilele ale de curând dispărutului Ion Ioanid, fost redactor la Europa liberă, la München, în care deținuții, dar și gardienii sau șefii penitenciarelor au dreptul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care le cântau în strună, nu au crezut la fel: au „absolutizat răul”, cum o spuneam mai sus, și, intrând într-o justă luptă contra camarilei ceaușiste, au „aruncat copilul cu apa din căldare”, nu au fost capabili de calm justițiar, au „condamnat” de-a valma impostorii, oportuniștii și creatorii care rezistau „acolo” și luptau pentru fiecare carte, pentru fiecare rând, în sărăcie și singurătate mediatică, părăsiți nu numai de lumea „din afară”, dar și de propria lor organizație - din ’85
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și cu istoria lor le dă dreptul de a fi reprezentativi și surse ale istoriei, așa cum ne referim la un Blazac, Victor Hugo sau Rebreanu (vezi Pădurea spânzurațiloră. Dar, încă o dată, ne ridicăm contra „amalgamului” pe care îl comit unii „justițiari literari” ai vremurilor actuale care neagă orice calitate maeștrilor literaturii sub comunism, doar pentru că „au publicat în editurile comuniste” (am auzit acest reproș în emigrația pariziană; de parcă, 50 de ani, în România ar fi existat edituri libere!Ă sau pentru că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Dar o asemenea optică nu-i decât o resurgență a Luminilor și a Tenebrelor, o logică infantilă ca cea a westernului cu gust de melodramă. Ideea că ambele părți ar putea fi la fel de rele l-ar aduce la disperare pe justițiarul occidental. Poate că maniheismul nostru nu-i decât o viclenie a ego-ului, o atitudine inspirată din vanitate. În loc să lase lucrurile să curgă, să se facă și să se desfacă, așa ca la asiatici, fanfaronul intervenționist simplifică lucrurile ca să-și poată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui. În orice caz, dacă nu cumva este tentat de genul cucernic îndoielnic ori de cel naiv-ridicol (pozând, așa cum am văzut într-o revistă, în postură de Fecioară Maria, cu brațele larg deschise în fața Mării Moarte), e mai bine ca justițiarul să ocolească această mlaștină etică pe care numai cei direct interesați o pot vedea în alb și negru ("de nerezolvat", "poate doar peste cincizeci de ani"). Într-adevăr, trebuie să-ți placă griurile, o gamă mereu în schimbare și cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a-l purta pe flăcău până în spațiul sacru cel mai înalt pare naturală în acest context: „Sări ici, sări colea,/ Sări-n poarta soarelui” (Jugur - Argeș). Basmele păstrează tiparul calului solar, feciorul având în el un mystagog și uneori un justițiar, ca în basmul Roșu-Impărat și Verde-Impărat cules de Constantin Mohanu. Revelarea naturii năzdrăvane vine odată cu numele care are o puternică încărcătură magică, deja cunoscută nouă din colinde: „ - Stăpâne - zâce - pune-mi frâu-n cap și-ncalică pă mine - și zâce - să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
carn’ea d’i pi uosă. Ș-apoi o rămas iel moștenitor” (Rașca - Oaș). Nașterea întru mit prin baia în lapte este o formă a consacrării, insolența împăratului pasiv a fost pedepsită de calul năzdrăvan, funcția acestor animale fiind adeseori justițiară în basme, unde femeile rele sunt cel mai frecvent ucise prin schingiuirea de către un cal htonian, care nu a văzut lumina soarelui până în momentul execuției. Pe de altă parte, calul năzdrăvan revine la forma sa miraculoasă printr-o abluțiune în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
umană regală întoarce traseul transformării și lasă să se întrevadă originea nobilă, parentală, a bidiviului cu puteri psihopompe, atestate în formă artistică de secole: „În Europa medievală, sufletele defuncților se metamorfozează în cai”. Calul teriomorf primește în plus o funcție justițiară, de anihilare a răului social și restabilire a ordinii. Femeia rea este adeseori ucisă de un cal sau doi, „ce nu văzusă lumina zâlei” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Interdicția luminii nu mai are aici rolul ritual întâlnit în inițierea fetei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
păsării vine numai odată cu ajun¬gerea eroului în spațiul căutat, „maurul” poate să plece de pe scena rituală și dispariția lui este îngrijită de fecior după datină. Un basm din Vizureni, Galați, dă spiritului cabalin rolul punitiv, amintind de ipostaza lui justițiară, asociată forțelor sepulcrale: „Strigi păsăr’le, nici păsăr’le n-o știut. Un ciocârlan nu vine. Vini ciocârlanu ceala șchiop. - Da’ di ci-ai vinit așa târzâu, vii șchiop? ’Ci: - Am fost acolo la boieri, la Curtea di Argeș, m-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
recente, "Pentru Marin Preda" și "Timpul asasinilor", păreți a intra în război cu toată lumea, readucând în atenție evenimente considerate clasate, momente de istorie literară care îi pot face pe mulți să roșească. Sau măcar să roșească... Este Cezar Ivănescu un spirit justițiar? Cât de mare e neputința unui spirit justițiar în aceste vremuri imorale? Cât de mare ? E absolută, ca să mă exprim astfel... Într-un poem mai vechi ziceți: "Zilnic iau și beau otravă,/ zilnic beau otrava lor,/ mă omoară, știu, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a intra în război cu toată lumea, readucând în atenție evenimente considerate clasate, momente de istorie literară care îi pot face pe mulți să roșească. Sau măcar să roșească... Este Cezar Ivănescu un spirit justițiar? Cât de mare e neputința unui spirit justițiar în aceste vremuri imorale? Cât de mare ? E absolută, ca să mă exprim astfel... Într-un poem mai vechi ziceți: "Zilnic iau și beau otravă,/ zilnic beau otrava lor,/ mă omoară, știu, dar cu zăbavă,/ doamnelor și domnilor!". Cine vă mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Deosebirea fundamentală, ni se atrage atenția, este "activismul literar al lui Macedonski, spirit prin excelență doctrinar, și structura interioară eminesciană, în genul primilor romantici, care preferă tonul meditativ, reflexiv, cu toate că activitatea de publicist a lui Eminescu ne relevă un spirit justițiar, mai puțin doctrinar, ce-i drept". O lectură "novatoare" probează, în totul, "impactul" major pe care l-a avut eminescianismul asupra liricii românești moderne. Iar Florin Oprescu face o asemenea analiză privind cataliza eminesciană. Un alt "neoromantic", un "modern autentic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ne vadă dracului careva că-ți dau!“ Dacă voi ajunge vreodată în situația de a compara modul în care m-am simțit eu învingător când mă întorceam acasă cu brațele pline cu oase afumate și modul în care se simt justițiari și imaculați cei care vor să știe cât de demn m-am purtat în comunism, voi fi foarte îngăduitor cu ei. Ca să fii deștept, nu-i suficient să nu te naști prost. Mai trebuie să fii iertător, să nu tropăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe lista neagră de monitor. Urmarea era cunoscută: inculpații erau pedepsiți cu lovituri de linie la palmă chiar de către profesor, care, radios, gusta din plin, se pare, aceste mini-execuții. Când mi-a venit rândul, profesorul Totoiu se opri din procesul justițiar și povesti clasei următoarea anecdotă istorică: „Pe timpul pontificatului lui Paul III, sculptorul Benvenuto Cellini comisese un omor. Adus în fața papei, acesta îi spuse: — Meriți moartea! Dar, pentru că ești Benvenuto Cellini, te iert!“ și, pentru că eu eram eu, domnul Totoiu mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a intrat atunci în partid). Terminați odată, pentru Dumnezeu, cu tâmpenia asta, îmi vine să strig, că toți bătrânii sunt nostalgici, că i-am văzut pe stradă și la revoluție, și bătuți de mineri. Și nu mai faceți atâta pe justițiarii, dacă nu aveți amintirile celor judecați, iar povestea aia cu aruncatul pietrei e o chestie la care n-ar fi rău să mai reflectăm. Dragul meu, mereu apare câte un păpușar care ne joacă pe degete, abia acum observ că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
privindu-se în oglindă, să nu vadă altceva decât gunoi! (Atenție șefii de la „Monitorul” la acest aspect!) Pentru că și escrocii și lepădăturile care distrug astăzi Țara Românească, au fost altădată ...tineri! Marian Ciornei, publicist * Ziarul Ziua din 22-23.01.2000 Justițiarul din Cartierul Dacia Marian Ciornei este, probabil singurul român care are un „ziar personal - Ziarul este trimis tuturor publicațiilor, inclusiv postului de radio BBC„Scriu când am ceva de scris, cu toate că știu că glasul meu este glasul neputinței” - spune ineditul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Junimea“ Iași: Vara cu tei nebuni, nuvele, 1970; Cetatea, roman istoric, 1972; Insula cu amintiri de acasă, povestiri, 1976; Vremea lupilor, roman istoric, 1980; Lăpușneanu și Patrupăcate, roman istoric, 1982; Gura lumii, roman, 1984; Limpedele chip al dimineții, roman, 1986; Justițiar din alte lumi, roman, 1998. În colaborare cu Mircea Ionescu a scris scenarii radiofonice pentru copii: Leac pentru pistrui (Radio București, 1986; Radio Berlin, 1988) și Grădina din sărături (Radio București, 1988). În anul 2000, la împlinirea a 80 de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
este aceasta un rău ?”, se Întreabă filozoful român și tot el Își răspunde : mai degrabă „este un rău” <endnote id="(485, pp. 358-360)"/>. Tot În anii ’20, cărturarul de stânga Mihai Ralea credea și el că mentalitatea evreilor este „progresistă, justițiară și democrată”, doar că - neavând impulsuri naționaliste - el considera aceste trăsături psihoideologice ca fiind benigne <endnote id=" (204, p. 66)"/>. Aceasta, spre deosebire de ultranaționalistul Corneliu Zelea Codreanu, de pildă, pentru care democrația era „masonă”, pentru că e „pusă În slujba marei finanțe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
anu șî la mulț ani ! <endnote id="(184, p. 51)"/>. Țăranii moldoveni aveau credința că „Cine omoară [un om] ia toate păcatele celui omorât și-l poartă În spinare pe lumea cealaltă” <endnote id="(137, p. 179)"/>. Dar această regulă justițiară nu se aplica În cazul În care cel omorât era necreștin. În 1595, de exemplu, Sigismund Báhory - principe al Transilvaniei și suzeran al domnilor Moldovei și Țării Românești -, după ce i-a masacrat pe evreii negustori supuși otomani, a proclamat „că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]