1,012 matches
-
Întregi sau nu, cei scăpați au fost goniți, casele lor mici aprinse. Magistratul a dat o Ordonanță prin care întoarcerea lor în Stațiune e interzisă pentru totdeauna. Un punct câștigat de acesta: i-a prefăcut pe târgoveți din asasini în justițiari; îl vor urma, așa crede... § Ai ucis piticii. I-ai schilodit. Le-ai aprins casele, i-ai gonit. Pentru a dovedi înclinația spre crimă a personajului colectiv. Pentru a-l introduce pe Vânătorul de lupi albi în roman, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
citite în Piață, în fața mulțimii, cărțile arse. CRONICA INFAMĂ aproape că a explodat. Cei trei, separat, au dus Stațiunea la dezastru. Asumându-și responsabilități excepționale, Comitetul Cetățenesc a organizat, ieri, o demonstrație de forță. Femeile au răspuns primele, spiritul lor justițiar se anunța neiertător; bărbații s-au lăsat și ei atrași.După cuvântarea Croitorului și, mai ales, după aceea a Suplinitorului, care a vorbit uluitor despre egalitate, morală și dreptate, lumea, puhoi, a pornit spre Cazinou. După numai o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
iertată. Ba și dusă, într-un triumf șugubăț, până-n centrul Stațiunii. Acolo s-a produs o radicalizare bruscă: femeile au vrut să dea un exemplu potrivit oricui va mai dori desfrâul; Caravella aproape că a fost ruptă în două: forța justițiarelor, nebănuită, s-a dovedit pe măsura urii ce le măcinase ani de-a rândul. Despre Actor nu se știe nimic, probabil că l-a prins prăpădul în Pensiune, beat. Și pe Erou, se pare. Filozoful a fost alungat cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
urme! Ieși, căcatule, afară! M-am lămurit și cu tine! Dacă ți-e milă, înfiază-l! Dacă ți-e frică de pizda aia de Cătălina, du-l plocon la noapte! Dacă ți s-a trezit în scăfârlia aia mică spiritul justițiar, înfundă-l la pârnaie! Fă cum crezi, pe mine nu mă interesează! Am spus, fără urme, iar tu îmi aduci belea pe cap! În ritmul ăsta ajungi grefier sau, mai rău, arhivar la tribunalul orășenesc. Valea, am spus! Scările prefecturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
partidului. "Vicii de procedură, domnule procuror! Se mai întâmplă uneori și pești bătrâni să se agațe în undiță, se mai întâmplă!" îl consola jigodia de judecător, așa, mai mut ca să-i pună sare pe rană. Ieremia era cel mai atipic justițiar din Bistrița: apartament, două camere semidecomandat, mașină super nova, mobilă pal nelaminat, Polonia, haine ieftine, țigări Snagov, prânzul săracului la cantina judecătoriei. Cătălina l-ar fi făcut om și pe el dacă nu era dominat crunt de misoginismul față de curve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
știut din Carte, era, de fapt, vina cea dintîi, nu era alta peste, de aici pornea tot răul. Nu tocmai: Thomas și Ann nu erau, acolo, Împreunați din trufie. Trebuia răstălmăcit mai totul, chiar și prea marea pudoare a nelipsiților justițiari, cum se socoteau atîția; puteau să ajungă la crimă; mulțimile ascundeau, comprimată, multă violență; genocidul nu era niciodată isprava unui om, ci a unor grupuri mari, ajunse, conjunctural, la o masă critică; nu, nimeni nu avea să facă dreptate, doar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bați prin baruri sau pe străzi cu pumnii ori cu lanțul de la motocicletă, cu levierul, alta să tragi În plin, să vezi trupul căzînd, să nu mai poți, pe urmă, dormi noaptea, tot Întrebîndu-te dacă ești soldat, ucigaș plătit sau justițiar și să nu-ți dai niciodată un răspuns liniștitor. Iar Thomas nici măcar prin urbe, civil, nu se mai Încăierase de ani buni cu cineva. Nu mai suporta violența. Jesper era liniștit; Încheiase un capitol. Ușor albit, arăta și mai bine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe Femeia păcătoasă? Chiar, ce s-ar fi Întîmplat dacă nu ar fi salvat-o? Care ar fi fost mersul lumii, fără această Întîmplare? Pildă, de fapt! Cine dintre voi e fără de pată să arunce primul cu piatra În ea! Justițiarii fuseseră aduși, brusc, prin doar cîteva vorbe, În același plan cu vinovata, se petrecuse un transfer de vină, o nivelare, un terci - nu se mai putea alege, de atunci, cu adevărat, cucernicul de păcătos, și nici măcar sfîntul nu mai putea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
e portretul robot al unui bulgar, atunci mortul era bulgar. — Marți - reia Gérard -, 8 mai, un imigrant rus, care se dădea drept polonez, moare înecat... — Moare în comă alcoolică, pune lucrurile la punct inspectorul. Gérard continuă imperturbabil, ca un adevărat justițiar: — Ce au în comun cei doi, în afară de faptul că erau amândoi imigranți și acum sunt amândoi morți? — Le plăcea băutura, răspunde prompt Clovis. Amândoi au fost la o clarvăzătoare care le-a prezis exact ziua morții și cum o să moară
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
curând. Invariabil, de câte ori ajunge în dreptul apartamentului lui Liliane, aude un mârâit amenințător dinăuntru. Și tot invariabil, de fiecare dată se lasă în genunchi, scoate fulgerător pistolul din toc, îl îndreaptă spre ușă și spune, pe un ton de agent secret justițiar din filmele de acțiune: — Mori, Robespierre, bestie! Se preface că trage, murmurând pac, pac, pac! Bichonul îl aude și se repede în ușă, ca și cum ar vrea să iasă și să muște. După ce e mulțumit de numărul de bufnituri pe care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
majestuos, ordinea sublimă", afirmă Hölderlin. În expresia sa cea mai înaltă, poetul a fost creat de natură pentru a-i sărbători frumusețile și a-i perfecta ceea ce nu a reușit pe deplin, a-i conferi perenitate prezentul etern. Poetul este justițiarul frumuseții lumii și demiurgul înveșnicirii ei. Pentru că poetul, în calitate de homo significans caută și are intuiția semnificațiilor vieții, ale lumii și creează noi semnificații. Muzica instituie justiția supremă în eliberarea omului de servituțile vieții de fiecare zi, prin dizolvarea eului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ea. Poetul causa sui Poetul re-creează lumea, lucrurile ca simbol al său însuși: fiind propriul său creator, el devine o primă cauză causa sui. Poetul este cel care se află, metaforizat în tot ce înfăptuiește. A crea ceva inedit devii justițiarul propriei reîntemeieri existențiale. Justiția poetică are drept țel ultim sacralizarea. Ideala creație de artă este un act sacru: o luare în posesiune iluminată a existenței, proiectată cosmic și în răspundere față de esența ei divină. Natura a născut filozofii pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Poezia are o singură definiție: aruncă în minți și inimi cuvântul care purifică și sămânța ce rodește aripi spre înălțare. Ca atare, poezia este suflu, fior și deschidere cosmică. Este vizionară. Aceasta este justiția ei. Restul e literatură. Poetul este justițiarul axiologic al Ființei. Experiența poetică nu este pur estetică, nu doar celebrează existența, ci prin faptul că transformă poetul, lumea, cititorul, ne schimbă identitatea spirituală, este etică. Etică în sens de sacralitate, pentru că orice creație este sacră. Așa fiind, justiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
am ridicat. Frica a spart baricada nebunească pe care mi-o construise nevoia de droguri. Femeia aia era dură, acră și înfricoșătoare și probabil că mai erau și altele ca ea. Auzisem că în zone ca aia existau grupuri de justițiari. Care făceau mai mult decât să picteze la fiecare colț de bloc seringi tremurate cu cruci roșii pe ele. Fuseseră oameni care ajunseseră în spital în urma bătăilor legate de droguri. Ca să nu mai luăm în considerare schimburile de focuri anuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a intrat atunci în partid). Terminați odată, pentru Dumnezeu, cu tâmpenia asta, îmi vine să strig, că toți bătrânii sunt nostalgici, că i-am văzut pe stradă și la revoluție, și bătuți de mineri. Și nu mai faceți atâta pe justițiarii, dacă nu aveți amintirile celor judecați, iar povestea aia cu aruncatul pietrei e o chestie la care n-ar fi rău să mai reflectăm. Dragul meu, mereu apare câte un păpușar care ne joacă pe degete, abia acum observ că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ucis-o m-a scăpat de rigorile legii penale, dar conștiința ― tribunalul meu suprem ― nu putea trece cu vederea acest lucru și m-a condamnat la pedeapsa capitală... Nu, nu-i adevărat! Mint! M-am lăsat ademenit de o idee justițiară. Nici vorbă n-ar fi de autopedepsire și de așa-zisele imperative ale conștiinței dacă n-aș iubi pe această femeie. Acum o iubesc mai mult, necuprins mai mult decât atunci când trăia. Și fiindcă m-a chemat, sânt gata să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mussolini, mi se păruse cumplit să judeci un om, un poet de o asemenea talie, într-o cușcă, la fel ca o fiară. Pe urmă, mi-am zis că și Franța îl împușcase pe Brasillach. În atmosfera încărcată de impulsuri justițiare de la sfârșitul războiului, excesele erau explicabile. N-am dat prea multă atenție nici altor amănunte: că Faulkner a ajuns celebru după ce a devenit celebru la Paris sau că Melville a murit ignorat. Și, mai ales, n-am bănuit că în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
s-o facă pe niznaiul în privința fostului lider comunist, dar era prea târziu. Nando, lovit ca de o măciucă în moalele capului, rămase mai întâi fără grai, apoi revolta legitimă făcu să-i urce tot sângele la cap. Spiritul său justițiar se trezise din adormire. Bineînțeles, puteam să-mi închipui!... se revoltă el. Capisco bene alora! Molto benissimo!... O bandă de asasini, care nu se împacă cu gândul că le-a trecut timpul!... În cazul ăsta ar fi o crimă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În afara oricărei Îndoieli că vă așteaptă o carieră strălucită. O gară chiar mai importantă decât aceasta nu v-ar da mai multă bătaie de cap. Aveți prestanța necesară marilor ascensiuni... Sper că și tenacitatea. Șeful se clătina. Vehemența, argumentele, spiritul justițiar Îl părăseau pe rând, se duceau aiurea precum apele unui baraj fisurat. Făcea eforturi eroice să nu se risipească și el odată cu energia de care se simțea deposedat. I se părea că intrase În pământ până la brâu și că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu prea mint. Știți cum era pe vremuri? O fi, da' să auzim ce zice bibisiul. E bine să ți se dea ce ți s-a luat, zicea doamna Ster. E neplăcut Însă să vezi că uzurpatorii de ieri sunt justițiarii de azi. Și Încă ceva: viața unui om e mai mult decât un inventar de bunuri. Matei știa prea bine ce voia să spună doamna Ster. Pentru că se Înțelegeau, Îi lucra cu drag pământul și via și Îi aducea lemnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mult rău decât bine chiar și celor mai robuste stomacuri. Și nici Patricia nu e vreo proastă. Și ea l-a iubit pe Robin. Unei cumnate, ajutată de-o soție răzbunătoare, îi vine rușinos de lesne să prepare cele mai justițiare feluri de mâncare din lume. O otrăvitoare!... se zburliră, pline de respect, măruntaiele emoționate ale lui Pinky, măruntaie care se înfruptaseră și ele, doar cu puțin înainte, din arta justițiară și gastronomică a bătrânei. Concertase pe mai toate scenele importante
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
răzbunătoare, îi vine rușinos de lesne să prepare cele mai justițiare feluri de mâncare din lume. O otrăvitoare!... se zburliră, pline de respect, măruntaiele emoționate ale lui Pinky, măruntaie care se înfruptaseră și ele, doar cu puțin înainte, din arta justițiară și gastronomică a bătrânei. Concertase pe mai toate scenele importante ale lumii. Halise pe la jumătate din recepțiile tipilor care ilustraseră măcar talentul de a-și mișca, cu abilitate, degetul mic de la vreun picior. Dar peste o otrăvitoare atât de simpatică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acolo cât mai departe. — Incorigibilul meu văr Giovanni, spunea Clement al VII-lea cu afecțiune și resemnare. Condottiere și Medici, el întruchipa întreaga Italie. Trupele pe care le comanda erau după chipul și asemănarea lui, venale și generoase, tiranice și justițiare, indiferente în fața morții. În anul acela, ele se puseseră în slujba papei. Erau numite Cetele Negre, iar șeful lor nu ca Giovanni de Medici se făcuse curând cunoscut, ci ca Giovanni al Cetelor Negre. L-am întâlnit la Bologna. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că mă ascund aici, ca un șobolan, ca o șopârlă? Am ucis, da, cu mâinile astea, l-am sugrumat pentru că n-a vrut să-mi spună... pentru că n-a vrut să-mi mărturisească... nimic... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din ce în ce mai dur, chiar justițiar.): Ce-ai vrut să afli, Grubi? Ce-ai vrut să-ți spună? HAMALUL: Am vrut! L-am rugat să-mi spună totul... Da... Și el a tăcut. L-am implorat, i-am căzut în genunchi... Pe vremea aceea doream și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Odată pângărite viețile, visurile, gândurile nu mai au cum să renască. Nu mai există renaștere. Doar repetare, veșnică repetare, până la cenușă... Așa cum a fost timpul turnătorilor, avem acum timpul vidanjorilor. Timp al răscolitorilor în scârnă, care-și fac un merit justițiar din a readuce în lumină mâzga și puroiul de altădată. Din textul grozav al turnătorilor de odinioară ei încearcă să alcătuiască acum un text al adevărului. Un text mincinos, pentru că-i făcut din frânturi, din petice, cu multe goluri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]