179,812 matches
-
care se permitea rușilor să facă tot ce vor. Dar asta nu a existat. Se poate vorbi de o oarecare naivitate din partea lui Roosevelt care avea niște sfătuitori filo-sovietici (lucru dovedit ulterior), dar că a existat o intenție de a lăsa jumătate din Europa sovieticilor, asta este absolut eronat, după părerea mea. Occidentalii nu-și închipuiau că, dacă s-a spus că vor avea loc alegeri libere în Polonia și România, acest lucru nu va fi respectat, dar, din păcate, așa
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
creat o societate de ură și grosolănie voită, ca să-l "bage cu capul în apă" pe cel invidiat în trecut. Mai există un element neutru, ca să zic așa: muncind și bărbatul și femeia, copiii nu au mai fost educați, ci lăsați în stradă, ajungându-se la această grosolănie generalizată. - Locuiți acum pe strada Speranței. Nutriți vreo speranță de mai bine într-un timp relativ scurt? - Sigur că nutresc. Altfel nu aș mai sta aici; în definitiv, pot oricând să mă întorc
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
de revelații comparație între doi gînditori reper în istoria doctrinelor politice: Alexis de Tocqueville și Karl Marx. El constată că societatea americană egalitară descrisă de Tocqueville în faimoasa sa carte De la démocratie en Amérique nu a existat în realitate ("Tocqueville lasă impresia de a nu fi înțeles mare lucru din prezent. Societatea americană egalitară a fabricat-o în întregime" - p. 49). În schimb, observă autorul, "teoria economică și istorică a lui Marx poate fi considerată ca cel mai solid dintre toate
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
anilor 2000 are cu totul alte sensuri decît democrația anului 1900. Lumea politică pare să se îndrepte spre ceea ce Adam Michnik numea într-un superb eseu zona gri. Lucian Boia numește această zonă a interferențelor "modelul Tony Blair". Puritatea doctrinară lasă locul pragmatismului politic. Societățile suferă o egalizare de fond (au dispărut discriminările bazate pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală) care permite afirmarea (încurajată instituțional) tuturor tipurilor de identitate (cu rezultate discutabile, precum foarte controversata "corectitudine politică"). Prim-planul vieții politice
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
folos, să ni-i arate din nou săvârșind același joc împreună, prăpădindu-se de râsul în dublu dedicat păcălelii... Și fraza noastră riscă, iată, să nu-și găsească sfârșitul nicăieri. Rezumând totul în prețul simbolic a doi, (cum altfel?), trandafiri lăsați la redacție împreună cu câteva poeme dintre cele scrise în răstimp, prietenii și le dedică unul altuia, Bogdan lui Cosmin, concentrat la culme, poemul Ra, și Cosmin lui Bogdan, în desfășurare amplă Aleph - 1, și Aleph - 2, în versuri foarte lungi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
se îndrăgostește de mine/ numai eu sunt pe cer/ pentru că eu sunt superb..." Iar Aleph -1, astfel: "Cei ce l-au văzut pe Lancelot murind/ să ridice mâinile de pe tastatură/ cei ce nu au pe buze gustul somnului sfârtecat/ să lase poezia pentru scutierii umflați de bere/ cei care în fața Mesei Rotunde se apucă de calculat arii/ și se împiedică în litere grecești/ să nu mă mai urmeze în poeme ținându-mă de mână"..." pentru că azi poezia nu se mai citește
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
și mai alert. Din spate, l-am mai auzit o dată, strigând: „Tămâie, unde mergi?” Colegul lui, pe care-l evitasem apropiindu-mă de trepte În diagonală, a intervenit și el: „Da' un ban n-ai?” De data asta, i-am lăsat doar cu Întrebările. Am 49 de ani și sunt Într-o formă fizică nici foarte bună, nici foarte rea, ci pe undeva pe la mijloc. Am fost capabil să sar treptele de la intrarea În Gara de Nord, trei câte trei, cu o valiză
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
atac la adresa globalismului, a corectitudinii politice și a mercantilismului frenetic, specifice epocii actuale. În subsidiar, apare drama omului care nu se poate adapta noilor realități, cu identitatea strivită într-o societate care a abolit valorile și regulile tradiționale și se lasă guvernată de principii anarhice. Toată această viziune asupra istoriei este prezentată prin prisma evoluției/involuției unui personaj narator, Sabin Carp, fost profesor de științe sociale (dată fiind problematica romanului, specializarea nu este întîmplătoare) înainte de revoluție, dat afară din învățămînt după
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
a soldaților, lepădînd țoalele murdare și rupte, ca și năravurile de pînă atunci. În locul dezordinii inimaginabile și a haosului se introduc ordinea și disciplina cazone, în cel mai perfect spirit al armatei nord-atlantice. Colonelul preia conducerea și puterea. Nu se lasă pînă nu pune în aplicare și planul cel mai important, adică descinderea tuturor la Strasbourg, în inima democrației și a victoriei pe tărîmul luptei pentru drepturile omului. Piesa aceasta a fost descoperită și pusă în scenă acum doi ani de
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
de Alexandru Dabija poate fi, pentru cele mai multe, o a doua școală de teatru, o redescoperire a profesiunii lor. Ca și lucrul alături de Victor Rebengiuc, un model pentru profesionalism, rigoare, dăruire și devotament pe scenă, un actor care caută, care se lasă provocat și descoperit de un regizor, acela ce nu-l lasă să se repete, să se odihnească confortabil în cunoscutu-i stil, care îl aduce în fața spectatorilor în noi și incitante ipostaze. Ca în Colonelul și Păsările, de exemplu. Acest
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
de teatru, o redescoperire a profesiunii lor. Ca și lucrul alături de Victor Rebengiuc, un model pentru profesionalism, rigoare, dăruire și devotament pe scenă, un actor care caută, care se lasă provocat și descoperit de un regizor, acela ce nu-l lasă să se repete, să se odihnească confortabil în cunoscutu-i stil, care îl aduce în fața spectatorilor în noi și incitante ipostaze. Ca în Colonelul și Păsările, de exemplu. Acest șir de întîlniri a dat spectacolului un alt fel de energie
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
asta. Cît timp pierdut... A trebuit să ajung la Sibiu, într-un superb și pașnic început de martie, ca să-mi aduc aminte de Iov și de mine. "Fața mea s-a făcut roșie de plînset și pe genele mele se lasă umbra morții." Experimentul Iov nu este doar spectacolul lui Mihai Măniuțiu de la Teatrul "Radu Stanca", ci este, în același timp, o posibilă întîlnire a fiecăruia cu sine și cu ceilalți, o regăsire intermediată de acest act artistic. Versiunea regizorului poate
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
și fără de greșeală față de semeni, față de conștiința sa. Într-o bună zi, din seninul clipelor, s-a pogorît asupra lui Iov un șir de nenorociri: copiii îi mor, toți, sub dărîmăturile casei în care se ospețeau, focul și hoții îl lasă fără turme și herghelii. Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvîntat." Aceste vorbe se auzeau din gura bietului Iov și niciodată ocară sau lepădare. Mai mult, Iov se îmbolnăvește rău. A șasea plagă a Egiptului, o boală
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
cînd eram în clasele primare, iar învățătoarea mea avea probabil pasiuni viitorologice pentru că ne-o dădea măcar o dată pe an. Cum nouă deceniile ne păreau veacuri, ca oricărui copil care n-are prea mulți ani de pămîntean la activ, ne lăsam imaginația să construiască cele mai minunate lucruri cu putință: circulația cu rucsaci zburători, biciclete și trotinete cu motor, trenuri aeriene, patine cu propulsie automată și schiuri care nu te lasă să cazi, drumul cu "racheta", pe Lună și retur, în
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
n-are prea mulți ani de pămîntean la activ, ne lăsam imaginația să construiască cele mai minunate lucruri cu putință: circulația cu rucsaci zburători, biciclete și trotinete cu motor, trenuri aeriene, patine cu propulsie automată și schiuri care nu te lasă să cazi, drumul cu "racheta", pe Lună și retur, în fiecare seară. Luna, desigur, pe care oamenii ajunseseră deja, era toposul favorit al compunerilor noastre științifico-fantastice, la concurență cu Marte: cine nu fusese pe Lună sau pe Marte măcar o dată
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
cine nu fusese pe Lună sau pe Marte măcar o dată, într-un caiet dictando, cine nu le civilizase și nu le acoperise cu păduri, gazoane și flori smălțuite, cu hoteluri în care aveai telefon cu ecran și comunicai cu cei lăsați pe Pămînt, în care primeai printr-o simplă apăsare de buton tot ce-ți dorea inima și ce-ți pretindea foamea: înghețată și prăjituri și bomboane? Culinar, utopiile noastre se rezumau la capitolul deserturi și imaginația era destul de limitată, din
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
succes comercial real, n-ar fi fost nici o problemă. Dar în majoritatea covârșitoare a cazurilor era vorba fie de maculatură propagandistică, fie de bani scoși pe scenariile unor filme idioate (gen haiducii idilici ai lui Eugen Barbu). I-aș fi lăsat în plata Domnului, dacă acele gloabe ideologice n-ar continua să ridice și astăzi spre izvoarele secate ale finanțărilor de la Ministerul Culturii fliturile lor veșnic însetate. Scriind prea mult despre propagandiștii cu penelul, condeiul, portativul sau coardele vocale există riscul
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
al premierelor la filarmonică se văd aruncați, dintr-o dată, în sublumea coșmarescă a unei tranziții dinspre un regim al mafiilor analfabete înspre regimul mafiilor poliglote de limba rusă. Sigur că pentru un cinic refuzul doamnei Nineta Gusti de a se lăsa filmată poate fi legat de sindromul Greta Garbo: cochetăria târzie a unei femei ce nu dorește să dezvăluie previzibilele ravagii ale timpului pe un chip cândva fermecător. După cum un Ștefan Mihăilescu-Brăila vânzând ziare ar putea fi încă un excelent rol
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
Ștefan Mihăilescu-Brăila se află cvasi-totalitatea artiștilor români de vârsta a treia (despre tineri n-are rost să vorbesc, pentru că n-au absolut nici o șansă de recunoaștere oficială. Să sperăm că vor prinde vremuri mai bune, după ce-și vor fi lăsat sufletul pe scenă sau pe foaia de hârtie.) Soluția problemei trebuie găsită la nivelul administrării țării. Iar dacă o țară nu poate fi administrată, ce rost mai are ea?! Îmi aduc aminte de o întâlnire la Timișoara, la începutul anilor
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
etichete precum renegați, apatrizi, trădători de neam. "Lumea liberă" i-a primit pe cetățenii oprimați la ei acasă, indiferent de capacitatea lor, mai mare ori mai redusă, de adaptare la mediul străin, în virtutea unui principiu democratic: "Este inuman să nu lași pe fiecare să decidă în cunoștință de cauză unde crede că e mai bine să trăiască. Procesul acesta al adaptării nu are cadre de manifestare în timp; poate dura cîțiva ani, sau poate să nu se încheie niciodată. Nimeni nu
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
ca de maladie fără nume, cu neputință de numit paloarea sub care copilul intră în zi auroral și vede lumea într-o lumină în care se simte singur și străin. Abia mai târziu transparența aceea vastă va coagula prin atingere lăsându-i binefacerile limitei, paradoxal liniștitoare, în care se dumirește și se poate în sfârșit exprima. Pe sine, desigur, învățându-se dur, fără menajamente, să respire aerul plin de surprize, să se orienteze printre propriile-i sentimente ca printre lucruri pe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
ce ți se aduce în New York Times Book Review"; "Suntem guvernați, în cercurile academice și jurnalistice ale zilelor noastre, de puritane feministe."; "poezia și receptarea ei deopotrivă au fost aproape distruse de ciuma insidioasă atât de potrivit numită «corectitudine politică»". Lăsând gluma la o parte, e un pic aiuritor, dacă nu de-a dreptul incomprehensibil, să citești în cartea lui Harold Bloom - care se întâmplă să fie un profesor de literatură extrem de influent și de respectat, care predă la Yale și
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
intenționat!) titlul tagma cum laudae, parodie reușită a sintagmei latinești stâlcite de curând în "România literară". În urma numeroaselor scrisori primite de la feluriți cititori mai puțin sensibili la fina ironie, redactorii s-au hotărât să scrie totuși laude, pentru a nu lăsa să se creadă că forma cu -ae ar fi cea corectă. Din păcate, se vede că nu toți cititorii revistei, intelectuali ori ba, au băgat de seamă schimbarea, de vreme ce, iată, se mai găsesc unii care să își închipuie că un
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
în caricaturi ale istoriei; vestimentația și fizionomia neasociate caracterului insului le vor da șansa de a-și descoperi circumstanțe atenuante, de a se considera ființe umane; deci, faptul că unul "era micuț și estropiat și avea pantalonii veșnic prea scurți, lăsând să se vadă elasticul sleit al unor șosete intrate în pantofi" (p. 46) și cealaltă "era oxigenată și cu gura mare" intră în zona banalului, iar descrierea lor rămâne superfluă, inutilă. Mă rog, fiecare cu umorile lui! Acest lucru nu
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
Eminescu și Caragiale, continuându-se apoi cu E. Lovinescu, Rebreanu, Eliade, Cioran, E. Ionescu, Blaga și Noica. Suficienți pentru a învăța viitoarele generații să gândească ; prin reforma noii gândiri se va realiza reforma morală, implicit reforma socială. Prea s-a lăsat bătută în cuie afirmația pseudoaxiomatică a lui Călinescu despre miturile nației noastre, căci, după jigodii, ar însemna un atentat criminal la adresa genezei poporului român, la moravurile noastre patriarhale să afirmi că Toma Alimoș a fost, de fapt, un violator și
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]