1,385 matches
-
lovindu-se de lemnul curbat al ambarcațiunii, dar, chiar și așa, se dovedi incapabil să potolească dezlănțuirea pasionată a perechii. Continuă să vâslească fără grabă. Canalele începură să se lărgească, apele se eliberară de nuferi, iar malurile se dădură în lături, așa încât coroanele arbuștilor și ale cedrilor încetară să se mai atingă de la un mal la celălalt. În fața provei caiacului se ivi imensa mlaștină pe care o căuta, crescătorie de caimani, anaconde și gigantice broaște țestoase. Ape atât de liniștite, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
erau pe aproape. Căută la picioarele patului, dar nu găsi oase și nici coji de banană. Totul era așa cum lăsase cu o zi înainte și se putea spune că nu intraseră să-l privească în timp ce dormea. Doar când dădu în lături perdeaua de la intrare îi putu vedea, stând pe vine la umbra copacului, lângă hamac. Kano, cel cu picioarele diforme, cel cu imensa sarbacană, îl privea în față. Ea, aproape o copilă, stătea cu capul plecat, privind în jos. Amândoi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de animale... Priviți acum! Nu e altceva decât o imensă ladă de gunoi, pentru că progresul dumneavoastră nu aduce decât ambiție și căcat... Cineva, undeva, vrea să câștige milioane, smulgând din Masivul Papagalilor cuprul și, pentru asta, nu se dă în lături să porcăiască toată selva, să dea gata indieni și animale, să distrugă singura priveliște frumoasă care a mai rămas pe pământ. Și asta se numește progres! Vreți să vă spun ceva? Puteți să vă băgați în cur tot Progresul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
împotriva celor care i-au biruit și împotriva tribului yubani. Dacă ritualul micșorării nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în lături cu respect și acum forma un larg și tăcut cerc. Xudura se postă dinaintea capetelor și începu să le acopere cu blesteme, strigând din răsputeri și agitând în fața lor un fel de apărătoare de muște din pene. Îi insulta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ettore Rizzardi, medicul legist al orașului. Nederanjat de privirile insistente pe care le primea, doctorul Rizzardi se apropie și-i Întinse lui Brunetti mâna Într-un mod prietenesc. — Buon di, Guido. Despre ce-i vorba? Brunetti făcu un pas În lături așa Încât Rizzardi să poată vedea ce zăcea la picioarele lor. — Era În canal. Luciani și Rossi l-au scos afară, dar n-au putut să-l ajute cu nimic. Luciani a Încercat, dar era prea târziu. Auzind acestea, Rizzardi clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
targă metalică pe rotile de pe-o latură a Încăperii. Toți trei Își dădură seama ce se afla sub pânza albă. Când ajunseră lângă cadavru, tânărul se uită la doctorul Peters. Ea dădu din cap. Când el trase pânza În lături, ea se uită la fața mortului, iar Brunetti se uită la fața ei. În primele câteva momente, fața ei rămase absolut nemișcată și inexpresivă, apoi femeia Închise ochii și Își mușcă buza de sus. Dacă Încercase să-și Înfrâneze lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
voce insistentă: Ce l-a omorât? Brunetti Își așeză mâna peste a ei și spuse: — Veniți afară. Înainte ca el să aibă habar ce făcea, femeia trecu pe lângă el și apucă de pânza ce acoperea cadavrul tânărului, smucind-o În lături pentru a-i expune trupul până la brâu. Incizia uriașă a autopsiei, Întinzându-se de la ombilic până la gât, era Închisă cu cusături mari. Necusută și părând cât se poate de inofensivă În comparație cu uriașa incizie a autopsiei era linia mică și orizontală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un compartiment gol și se așeză lângă geam, apoi se ridică să Închidă ușa. Își așeză servieta pe scaunul de lângă el și cumpăni dacă să transfere sau nu pungile În ea. În timp ce se gândea, ușa compartimentului fu trasă brusc În lături de-un om În uniformă. Preț de-o clipă halucinantă, Brunetti Își văzu cariera În ruine, el Însuși la Închisoare, dar apoi omul Îi ceru biletul și Brunetti fu salvat. După ce controlorul plecă, Brunetti se concentră să nu ducă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cerut cu dumneavoastră pe nume, domnule. Dar nu vorbea decât foarte puțin italiana. — Ți-amintești exact ce a spus? — Da, domnule, zise el, scotocind printre niște hârtii de pe birou fin fața panoului de comandă. Am notat aici. Împinse hârtii În lături și găsi o coală, de pe care citi: — A cerut cu dumneavoastră, dar nu și-a dat numele sau altceva. I-am cerut numele, dar nu mi-a răspuns sau nu a Înțeles. I-am spus că nu sunteți aici, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
clipă, Îl apăsă din nou, așteptă și-l apăsă o a treia oară. La două minute Încheiate după ultima acționare a soneriei, auzi o voce Întrebând dinăuntru: — Si, chi è? — Eu sunt, signora Concetta. Brunetti. Ușa fu trasă repede În lături și, uitându-se În holul Întunecat, el avu obișnuita senzație că se uita la un butoi și nu la o femeie. Signora Concetta, spunea istoria familiei ei, fusese cu patruzeci de ani În urmă frumusețea supremă din Caltanisetta. Tinerii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
familia Ruffolo locuia În nesfârșitul crepuscul al apartamentelor de la parter, dar nici chiar becurile aprinse În toiul zilei nu puteau face nimic Împotriva umezelii. — Nu te mișca, comandă ea și se duse În cealaltă parte a camerei, unde Împinse În lături o draperie Înflorată, În spatele căreia se afla o chiuvetă și-un aragaz. Din partea lui de cameră, putea vedea că robinetele scânteiau și că suprafața aragazului aproape radia de cât era de albă. Ea deschise un dulăpior și scoase un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu spatele către poartă și bărbatul coborî, lăsând motorul pornit, și se Îndreptă spre poartă ca s-o deschidă. Fie nu-i văzu pe cei doi oameni de acolo, fie alese să-i ignore. Deschise ivărul porții, o Împinse În lături și apoi se duse Înapoi spre portiera deschisă a mașinii. — Sergent Kayman? strigă Brunetti peste sunetul motorului. Auzindu-și numele, bărbatul se Întoarse și se uită la ei. Amândoi polițiștii pășiră În față, dar se opriră la poartă, având grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-l trase pe Brunetti după el. Dintr-o singură mișcare, carabinierul duse mâna Înăuntrul jachetei și scoase pistolul cu o mână și, cu cealaltă, Îi dădu lui Brunetti un brânci puternic În mijlocul spatelui care-l făcu să se rotească În lături, complet dezechilibrat. Brunetti bătu aerul cu brațele, incapabil să se oprească locului. Preț de-o clipă, rămase suspendat Întreb mișcare și prăbușire, dar apoi pământul se povârni sub el și știu că avea să cadă. După care, Întoarse capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
prin curtea deschisă, fie să folosească mai prozaicul clopoțel. Alese a doua variantă și, o clipă mai târziu, o voce vorbi prin interfon, Întrebând cine era. După ce-și oferi numele, ușa se deschise cu o smucitură. O Împinse În lături, o trânti În urma lui și străbătu curtea către partea de palazzo ce dădea spre Marele Canal. De la o fereastră de sus, o slujnică În uniformă se uita afară, vrând să vadă cine intrase. Aparent satisfăcută că Brunetti nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
el și clătinând din cap către ușa camerei mortuare, Brunetti Întrebă: — E acolo cadavrul? — Da, v-am spus. I s-a spus familiei să vină și să-l ia la două. Brunetti se duse la ușă și-o Împinse În lături. Înăuntru, doar la câțiva metri de ușă, trupul lui Ruffolo stătea Întins, gol și expus, pe-o masă de metal. Cearșaful care-i acoperise corpul stătea crâmpoțit pe podea, de parcă fusese smucit și aruncat acolo. Brunetti făcu câțiva pași În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
uitându-se de la fereastră. Vălmăsagul vântoasei de afară, cu copacii îndoiți ca niste nuiele, se oprea în ferestre. Crengile ciresului din față, băteau cu neastâmpăr în geam. O pală de vânt lovi crengile de geam si fereastra se deschise în lături. Parcă se sfârseste lumea, nu alta!... murmură Iorgu. Deodată, pe fereastra deschisă larg, intră o rândunică ciripind... ”tivit-tivit”. Bătrânul tresări. Urmări nedumerit păsărica, cum făcea roate prin cameră cu o iuțeală, că abia o prindea ochiul, gândindu- se... - Dacă-i
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la ochi. Catinca știa să exprime aceeași rugăminte mută din privirea lui Chaplin, aerul acela de vagabond - gentle- man - poet Însingurat, care putea aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat În lături să-mi controbăie În poșetă și să-mi șterpelească o țigară În timp ce mima o pană de inspirație În compunerea unui cântec. mă tăvĂleam pe jos de râs. la un moment dat se auzi o bătaie În ușă. Până să apuce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la ochi. Catinca știa să exprime aceeași rugăminte mută din privirea lui Chaplin, aerul acela de vagabond - gentle man - poet însingurat, care putea aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat în lături să-mi controbăie în poșetă și să-mi șterpelească o țigară în timp ce mima o pană de inspirație în compunerea unui cântec. Mă tăvăleam pe jos de râs. La un moment dat se auzi o bătaie în ușă. Până să apuce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Legal. Cu toate batalamalele necesare, la moară și-n dosare. Oamenii măcinau și erau mulțumiți. Oamenii macină și azi, și sunt, și azi, la fel de mulțumiți, ca În prima zi de măciniș. Morii i-au apărut Încă doi pui. Pe de lături. Iar, În perimetrul Întregii grădini, a lui Cristian, și-a făcut apariția, mai apoi, și o fabrică de pâine. Acum, de acolo, se aprovizionează, cu produse de panificație, multe sate de prin preajmă. Patronul, și al morilor, și al fabricii
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
aur, sau, ca un drapel strălucitor, deasupra victoriei unei lupte proaspăt câștigate, din Înfruntarea cu relele și cu greutățile vieții de fiecare zi. Dar, omul, zice-se, Învinge, cu osârdie și cu Încredere, și cu ce mai e, pe de lături, le Învinge, zic, rând pe rând, pe toate, relele și greutățile vieții. Da, absolut pe toate, le Învinge. Așa a Învins și el, Bobu Filipel, dar, câte, oare, n-a Învins, până ce, În sfârșit, să se vadă, pentru două săptămâni
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
puțin activi, dar care uită ușor situațiile prin care trec și nui prea frămîntă ce s-a Întîmplat. De obicei sînt mai puțin obiectivi, și, pentru că le place să atragă atenția asupra lor, e posibil să nu se dea În lături de a se folosi chiar și de minciuni pentru a-și atinge scopul. Sau dacă nu concep să mintă, pot să manifeste Înclinații către ceea ce se cheamă «ficțiune poetică». Nu sînt prea constanți În sentimente și nici În activitate. Deoarece
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
psihic, la trezire. Chilotul era Îmbibat de sămînța revărsată zadarnic, sortită, parcă, să nu afle vreodată uterul potrivit. Iubit. Thomas mergea la duș, jetul ducea sub pardoseală nenorocoșii urmași invizibili, o mîzgă diluată ce avea să se piardă, amestecată cu lăturile din bucătării și haznale, În canalul colector al orașului. Hrană pentru bacteriile ce purificau, În parte, undeva În stațiile experimentale de reciclare, apele reziduale; erau Încercate metode noi, ecologice, planeta, tot mai poluată, se afla Înaintea agoniei, apa trebuia salvată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Multe nu-i conveneau bunicii. Programele TV, de la zi la zi tot mai scîrboase și mai pline de tot felul de chestii porcești, În care apăreau numai tute și stricați; mai existau filmele video deocheate, protagoniștii nu se dădeau În lături de la nimic; privitorii, apoi, cum se ivea prilejul, Încercau să-i imite; Sodoma - despre care Rusoaica, vroind, tot mai des, să-i amintească lui Thomas cît de neîndurător era Dumnezeu, aducea mereu vorba - fusese o joacă, locuitorii ei, niște primitivi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
autor care deja a scris câteva romane de dragoste. Și iată acum, acest roman de introspecție psihologică presărat cu scene de dragoste care au loc în subconștientul personajului Iustin, cât timp se află în comă. Autorul nu se dă în lături de a prezenta și unele aspecte din starea generală a națiunii, confruntată cu probleme grave ca lipsa de medicamente și posibilități materiale reduse pentru cei care au nefericirea să se îmbolnăvească, precum și cu haosul legislativ existent de câteva decenii. Dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
curând se aflau într-o sanie îngustă, în spatele unui birjar mătăhălos, care ocupa cu dosul lui tot vehiculul. Un copil îndrăzneț alergă strigând după ei, agățîndu-se din când în când de platforma dindărăt. Muscalul îl plesni cu biciul pe de lături, înjurîndu-l cu sete. Înveseliți de clopoței, îmbrăcați într-o rețea albă și satisfăcuți de ușurătatea saniei, caii vineți alergau, jucând din picioare și luând pozițiile academice ale cailor în spume din compozițiile lui Géricault. Un câine mare, mops alerga înaintea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]