1,533 matches
-
care privește; ele îl descoperă pe cel care este privit atât lui însuși, cât și observatorului. În ritualul dragostei desfășurat în poezia lui Emilian Marcu, este reliefată, totodată, o retorică a așteptării (comoara așteptată fiind uneori pecetluită cu ceară: Mari lacăte de ceară par ultimul păcat...) și alta a intimității (Sărutul meu pe gleznă-ți tulbură imperii / Cu teama de surpare în tainicul ecou, / Tăceri imperiale la începutul serii / Vor răscoli al umbrei necunoscut halou): Privesc tăcut...; cât de aproape sunt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
urmă, m-am adunat și am început să citesc: “Dragule drag. De-ai ști ce foc îmi pârjolește inima, ai veni până diseară. Cum știu, însă, că pentru un asemenea drum trebuie ceva timp să te pregătești, am să pun lacăt inimii, iar dorul am să-l leg în lanțuri, ca la ocnă! Să știe de stăpân! Te aștept ca pe o izbăvire, scumpule. A ta Zâna”. Sevastița mânca așezat și, din când în când, gusta din ulcica cu vin, dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
că bătrânul e stăpân deplin asupra Zânei. Orice greșeală a ei ar aduce cine știe ce ponoase pentru biata fată” - m-a făcut atent gândul de veghe. “Amice, eu cred că dragostea îi surdă și oarbă, fiindcă degeaba încerc eu să pun lacăt pe inimă și pe gânduri, că ele tot o iau razna”. “Eu te-aș sfătui să faci câțiva pași spre locul tău de recreere și ai să vezi cum ți se limpezesc gândurile”. Nu am replicat nici într-un fel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aproape toți cetățenii se aflau în aer! în aerul pur și mioritic al Patriei. FONCIARA, CIOARA, ȚARA între alte găselnițe de care nu ducem lipsă, la propunerea unui domn senator, ziua de astăzi a fost declarată la toate primăriile, ziua lacătelor deschise, sau mai exact, la nivelul primăriei noastre, ziua zăvorului deschis fiindcă lacătele au fost declarate ca broaște yale și încuiate de domnul administrator, din motive de protecție, într un bar până va reuși să-și plătească datoriile de onoare
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Patriei. FONCIARA, CIOARA, ȚARA între alte găselnițe de care nu ducem lipsă, la propunerea unui domn senator, ziua de astăzi a fost declarată la toate primăriile, ziua lacătelor deschise, sau mai exact, la nivelul primăriei noastre, ziua zăvorului deschis fiindcă lacătele au fost declarate ca broaște yale și încuiate de domnul administrator, din motive de protecție, într un bar până va reuși să-și plătească datoriile de onoare la poker. Dar asta e o chestie care nu vă interesează, mai ales
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
aia am și bandaj. Am totul aici: constatarea, procesul-verbal, copia după asigurarea cauzatorului și o poză de familie pe care v-o dăruiesc. Mda. E-n regulă? Era dacă veneați imediat. Dar era sâmbătă. Trei ceasuri rele iar la dumneavoastră lacăt de 24. Lacăt nelacăt ai întârziat 37 de ore și șaișpe minute. Astea se scot din valoarea de asigurare a mașinii. Unde e vehicolul? În șanț. Șanțu-i păzit ? Nu. Dar am lăsat-o pe nevastă mea în mașină. O scadeți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bandaj. Am totul aici: constatarea, procesul-verbal, copia după asigurarea cauzatorului și o poză de familie pe care v-o dăruiesc. Mda. E-n regulă? Era dacă veneați imediat. Dar era sâmbătă. Trei ceasuri rele iar la dumneavoastră lacăt de 24. Lacăt nelacăt ai întârziat 37 de ore și șaișpe minute. Astea se scot din valoarea de asigurare a mașinii. Unde e vehicolul? În șanț. Șanțu-i păzit ? Nu. Dar am lăsat-o pe nevastă mea în mașină. O scadeți și pe ea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
heruvimului ― printre cei drepți și imuabili mai pot Întrista odată mecanica Îngerului. Astăzi nu, dar mîine trebuie să fac curățenie În debaralele cerului, care seamănă tot mai mult cu pierderile de sînge ale sorei noastre, cu o răcoroasă alungare dinspre lacătul care a Închis eleșteul, să nu se mai simtă răsuflarea bolnavă a celui miruit prin nituri și șuruburi, cel cu tîmpla zdrobită și cu pieptul dăruit cormoranilor, Într-o ultimă hrană, Într-o ultimă salvare. Iar cum astăzi nu se
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cataramă de pe care cineva polizase însemnele regale, polivitaminele din cutii de tinichea americane, toate și multe altele rămâneau întrebări suspendate la care timpul avea să aducă răspunsuri neașteptate. Mai era o ladă brașovenească plină cu alte multe secrete păzite de lacătul care refuza se se descuie. După mulți, foarte mulți ani, între fărâmături de hârtie, aveam să descoperim comoara, inutila comoară: registre de cantină școlară de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de tătuca cu șapcă și mustață Stalin la a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
întâi cărticica asta, care te va ajuta ca să poți pricepe, după cuviință, tot ce au scris diecii la porunca voievozilor, citește mai întâi cărticica asta. Spunând acestea, bătrânul, mi-a întins o carte care, se vedea bine, a deschis multe lacăte sufletești ale celor care s-au aplecat asupra ei... Am luat cartea și m-am așezat pe marginea patului. Am citit până am simțit că pleoapele îmi sunt grele. M-am întins pe pat, purtând în cap nenumărate întrebări, la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
e fata mea! și așteptase ca din cumpăna greșelilor reciproce să iasă izbăvire. Să fie iertare și uitare și totul să se isprăvească la primărie și la biserică cu o nuntă la care ei să fie nași. Rim, astfel a lacăt, șovăise, apoi, luîndu-și cel mai măreț ifos, zisese sacadat, deci sarcastic: - Dumneata, madam, ai crezut că trăiești cu proștii! apoi ieșise. Nu era decât o atitudine de circumstanță. De fapt, Rim nu știuse. închipuise poate, în râs, o romanță de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de înger și cerneală de bezne, poate că atunci mi-ar fi lesne să-mi adun risipirile, să-mi scriu amintirile și să spun tuturor: de ce sânger. Era o noapte jefuită de stele!... la fereastra nădejdii, zăbrele la ușa salvării - lacăte, iar frunțile noastre palide înnoptaseră toate. Când deodată din mijlocul nostru, izbucni ca o flacără neagră, ura. Focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă. Toate din tot și n-a mai rămas decât zgura. Baroase cumplite zdrobiră
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
tușesc pe ascuns, aș vrea să nu vadă lumea că-s tuns și că-n hainele roase duc niște oase. -6- Nu-mi dau seama cum văd ca prin fum un drum prin paragini fără margini, fără capăt: enigmă cu lacăt închis pe-o aripă de vis. -7- Zbor, născut din mări de dor, ca să luminezi în lume, pe biletul incolor drumu-i rupt, abrupt sub nume; aer acid, imaginea unui zid și pleoapele se-nchid ca o geană de pădure poticnită
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
evităm,în felul acesta, orice risipă. Și, pe unde-o să avem acces la mălai? Pe-acolo. Pe jos. Prin orificiul acelui robinet, pe care, eu, de fiecare dată, când voi lipsi de-acasă,îl voi asigura, menținând, cheița, de la lacătul de desupt,în portofelul meu de serviciu. Ești nebun! Oi fi! Dar, dacă așa ordonă criza, iar eu respect ordinul ei, ți-l transmit și ție, și, la rândul meu,îți ordon: nici un grunz de mălai,în plus, față de cât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna deschis. Dacă vroiam, puteam intra. Ceea ce am și făcut, lămurindu-ne că șopronul acela era o fostă magazie de scânduri în care fuseseră strânse diverse lucruri ieșite din uz, printre care și o caleașca veche, fără roți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se Întîlneau majordomi, chelneri, servitoare, bucătărese și uneori venea și șoferul de pe linia Descalzos - San Isidro. Ca și cum toate astea ar fi fost prea puțin, mai spunea că, În calitatea de casier al clubului, avea În păstrare toți banii și, cum lacătul de la ușa localului era cam vechi, casa de bani o ținea sus, În camera lui. Julius rămase cu gura căscată. Uită complet de Vilma și de Nilda. „Arată-mi casa de bani! Arată-mi casa de bani!“, Îl tot ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că le dădea bătaie de cap Carmincha... „Ar trebui să i-o coacem tîrfei ăsteia“. Cam prost-crescut și Chinezu ăsta, o făcuse tîrfă În fața fetelor și acum ele Începeau să se zburlească la el, ai grijă cum vorbești, pune-ți lacăt la gură, fii cuviincios. Și mai În glumă, mai În serios, Încît nu puteai ști dacă se răsfață sau sînt cu adevărat furioase, spuneau că dacă voi Îi luați apărarea ăstuia, atunci și noi o apărăm pe Carmincha; erau gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a se Înălța mai departe, spre terenul de polo pe care-l străbăteau acum niște oameni minusculi, ducînd de căpăstru cîțiva cai frumoși pe pajiștea verde... Șuvița blondă și Încîntătoare a lui Susan căzu pe frunte Închizînd verdele ca un lacăt de aur, dar deodată ceva urît intră În raza lui vizuală, parcă zărea ceva cu coada ochiului. — Universo, anunță Celso. Juan Lucas se Întoarse să se uite la nou-venit. Era un băiat de la țară de vreo nouăsprezece ani, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de tufe auzi ciripitul unei păsărele . Deodată se auzi un clopot în depărtare . Bătu exact de trei ori . Codrin urcă încet cărarea în pantă și ierburile erau din ce în ce mai dese . Ajunse curând la o poartă închisă cu lacăt . Gardul era ruginit, vopseaua de pe el se scorojise . Ascultă puțin, dar nu se auzea nimic. Apoi a văzut o pancartă pe care scria: INTERZIS și pe marginea căreia erau urme de gloanțe . Stătea pironit în poteca verde , ezitând între curiozitate
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
vremea de-apoi... și bătrânele recitesc Evanghelia după Matei. După o jumătate de ceas țara e plină de-o nouă lumină; fiecare se uită la ce i-a rămas, femeile suspină, plâng și se-nchină. Ce multe au loc în lacătul mut al destinului nostru și iar o luăm de la început, orice oftat e-n zadar. Un zar e-aruncat de la naștere și noi credem, ca Chanteclair, că soarele răsare prin noi și orice zi prin cântecul nostru apare-n eter
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de fată mare - mă aduce pe pământ. Nu mai am nici gând, nici grai, trăiesc un adânc extaz, nu am somn și rămân treaz în acest mijloc de rai. 1983 La schit Stau pe prispa unui schit lângă al tăcerii lacăt și mă uit în infinit poate îi voi da de capăt. Ziua s-a oprit din treabă, liniștea-i atât de sfântă! Un bătrân monah mă-ntreabă ce probleme mă frământă... din adâncuri de istorii, munții cu păduri pe ei
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
a fost și este viu, că nu mai știu ce tânăr am putut să fiu în al iubirii tainic rost. Lăsam ca niște ani să treacă până te apropii de ai mei care nu se mișcau chiar dacă n-aveau nici lacăt și nici chei... și-am început din nou să scriu mai repede și la vedere, prietenia, ce putere! Mă proteja de-orice pustiu. Un rău ce-ncurcă inocența și-n viața omului apare când lenea și cu somnolența - s un
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
traversează mări de căutări și se cuprinde de-o flacără care aprinde sensul atâtor întrebări... Izvorul din care tot scot acest întăritor rachiu cu care scriu și-ncerc să fiu cheia intrării peste tot. Nu știu ce-i ușa încuiată, nu știu ce-i lacătul închis, iubirea face din abis o pajiște imaculată. Misterul scos mai la vedere ca zorile ieșind din noapte și mai întotdeauna apte să verse de pe creste miere, aur topit care așteaptă pe scări din vârfuri de coline ca să încerce orișicine
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nevăzut tub de neon scriu pe un colț de amintire o știre, doar o simplă știre, pe un mai dosnic neuron. Ce nu-i în grabă are sorții victoriei mai de durată; spre viitor, cu-o cheie mată, descui încet lacătul porții... Iulie, 1970 Antiteze Nu orice floare face rod, nu orice faptă-i un exemplu; de pe al vieții mele pod mă uit în apă și-o contemplu. Oglinzi topite în lumini încercuind pe alocuri nori iar printre flori atâția spini
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cât venin te a îndepărtat de semeni, de nu știi cu cine semeni, nici care-i al tău destin. Ești negru în cerul gurii, soartă spartă-n ceartă și ești un frământat al urii cultivate zi de zi. Te dai lacăt și zăvor și te crezi nemuritor; încuiat cu patru chei, nu ai vrut să știi de alții; uită-te la brazii-nalții cum se-ajută între ei. Limba-i trasă ca pe gresii, cu ea fulgeri, cu ea tuni; nu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]