28,201 matches
-
comori spirituale nu sunt prețuite"(din stenograma unei vizite a dr. Petru Groza la Prezidiul Academiei R.P.R., apud Petre Popescu Gogan, Demolarea"Academiei Române. Memento!, în "Memoria - Revista gândirii arestate" nr.28). Reproduc citatul de mai sus nu pentru a stoarce câteva lacrimi de compasiune, ci dimpotrivă, ca expresie a admirației pentru statura omului de știință Emil Racoviță - și nu mai puțin, și nici despărțit de aceasta, pentru stoicismul cu care el și-a asumat destinul nu întotdeauna îngăduitor. Un stoicism pe care
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
izvorul care curge acuma din coasta muntelui, ori ploaia și zăpezile care topindu-se an după an au pătruns în inima muntelui, picătură cu picătură, până ce au găsit un loc prielnic să iasă mai la vale curată și limpede ca lacrima?" Această imagine îi slujește lui Simion Mehedinți în Premise și concluzii la "Terra" pentru introducerea argumentației după care "arta poporului e mai tipică decât a individului". Mutatis mutandis, întoarcerea la cărțile mai vechi ale unei culturi redă întreagă importanța acelor
Izvoare dezghețate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17228_a_18553]
-
un ludic discret trece prin unele poezii de dragoste coborîndu-le spre "deșertăciune": "Îmi ceri să fiu bărbat/ Dar sunt!/ Mă bat cu cei de dinafară/ Și cred că semăn cu o fiară/ Sunt blînd cu tine/ Și mai pierd/ O lacrimă/ Din cînd în cînd/ Dar ce frumos să vezi/ Bărbat/ Plîngînd!" (p.50) - poezia aceasta amintește de ritmul vioi al idilelor coșbuciene, aproape ca într-un remake. Avem, în acest volum, imaginea unui autor care, pe de o parte își
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
având buzunarele doldora cu merele putrede ale discordiei. [...] în ceea ce privește pe Dr. Petru Groza, la ieșirea mea din pușcărie, după o conversație animată și plină de bancuri de 3 ore și 25 de minute, în ultimul minut, m-a întrebat cu lacrimi în ochi de maica lui Lucrețiu, bătrâna lui prietenă (sunt ardeleni și solidari). erau lacrimi sincere, la un bătrân cabotin politic." Cel mai surprinzător este faptul că nevoia lui Petre Pandrea de a reacționa la tot ce se întâmplă nu
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
mea din pușcărie, după o conversație animată și plină de bancuri de 3 ore și 25 de minute, în ultimul minut, m-a întrebat cu lacrimi în ochi de maica lui Lucrețiu, bătrâna lui prietenă (sunt ardeleni și solidari). erau lacrimi sincere, la un bătrân cabotin politic." Cel mai surprinzător este faptul că nevoia lui Petre Pandrea de a reacționa la tot ce se întâmplă nu este deloc inhibată de riscul capturării însemnărilor de către Securitate. Autorul evocărilor, reflecțiilor și paginilor de
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
dl. Constantinescu și oamenii săi, cu totul neștiutori într-ale politichiei, au căzut la pace cu fiara vremelnic răpusă a iliescianismului. împotriva oricărei logici, ei s-au comportat cu asupritorii de până-n ajun cu o gingășie de mamă, crezând în lacrimile de crocodil ale cameleonilor ce dovediseră, la propriu, că sunt capabili să-și ucidă tatăl - adică pe Ceaușescu - pentru a înșfăca puterea. îmbrobodiți de lacheii rămași prin birouri în urma retragerii iliesciene, noii învingători s-au văzut repede paralizați, incapabili de
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
fata are revelația ritmului, în vreme c criminalul descoperă modalitatea de a-și ataca victima; cea a confruntării dintre cele două femei - cînd dragostea de mamă învinge trufia soției mințite; secvența procesului - unde acuzele atingînd absurdul, deținătoarea adevărului izbucnește în lacrimi și mărturisește totul). Tușa personală a cineastului, catalogat pe nedrept ca "aservit conformismului hollywoodian", se distinge net în capodopera Humoresca (1946). Film de o impecabilă eleganță ce sfidează timpul, cu dezinvoltura lui Negulesco însuși în teribila sa aventură, care l-
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
eului însingurat de-a "recîștiga viața", de-a înfăptui "cucerirea supremă" a lumii, îmbrățișează toată gama omenescului, mobilizează toate corzile trăirii, într-un nesațiu al totalității vizionare care să reflecte totalitatea cosmică. Cu cît solitudinea e mai apăsătoare ("singur lingîndu-mi lacrimile/ mi-au plăcut întru atît de mult/ că am știut acolo cum să fiu singur:/ în așa fel singur! "), cu atît e mai puternică dorința de-a o dizolva în experiența Întregului, evident impură în deznădejdea ei, tragică pe cît
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
aduc eu Ție, în vecii vecilor fii lăudat") și un patetic scepticism ("!la margine de lume unde Tatăl, Părintele din ceriuri ne-a uitat,/ și unde Maica noastră cea Fecioară, cu zîmbet de lumină increat,/ nu îmi mai miruiește trupu-n lacrimi, de două mii de ani crucificat,/ acolo unde nu te-ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat"), însă pe un fond de pietate solemnă, ireductibilă, ce ne duce gîndul mai curînd la catolicul Baudelaire decît la fluctuantul agnostic Arghezi. Din
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
vor duce bine, vor avea de toate, și că dracul n-o fi chiar atît de negru... Chestia cu dracul îi plăcuse atît de mult, încît criza ei de nervi se preschimbă într-un rîs vesel, nervos, pe cînd, ștergîndu-și lacrimile, făcea, atîrnată de gîtul meu: Indeed... indeed?!... - adevărat? adevărat?...
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
lila: scrisori.// Ce înger mîntuie-n ev, roza/ din coloritul nul, mai știu./ Dincolo, ritul nu-l mai știu:/ ce înger mîntuie nevroza// cînd lacrimele-n harpe, trec/ nu sînge ca de nalbe perne?/ Un sînge cade-n alb, - eterne,/ cînd lacrimile-n har, petrec?" (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Cu o nostalgică dispoziție, poetul-poet acceptă a funcționa ca un poet-prozator, sub zodia veacului al XIX-lea, în care un Nicolae Filimon, un Ion
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
străin îmi e și eu îi sunt străină" (stelele-n larg cu numele lumină). Personalitatea ca atare a poetei ni se descoperă în situația critică a subiectului, ca vulnerabilitate și descompunere. Criza e cheia care duce la personalitate. Descumpănirea, paloarea, lacrima, dizolvarea, supunerea la agresiunea mediului proxim alcătuiesc simptomatologia unei existențe scufundate în sine, circumscrise unui fel de a se manifesta unic. Nu întîmplător, instrumentul formal se liberalizează, sub chipul versului desfăcut de adjuvantul sclipitor al rimei, de muzicalitatea programată. Desprinse
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
desăvîrșită unitate ideologică și lexicală". Pentru că trebuie să dăm un nume, să spunem Florica Șelmaru: " Dacă cineva întreabă: este Viața învinge un ajutor în îndeplinirea planului cincinal? i se poate răspunde din toată inima: Da!"... Și poate am rîde cu lacrimi, dacă nu am citi și cum, în '52, la Consfătuirea lărgită a muncitorilor, creatorilor, tehnicienilor și activiștilor din cinematografie, la "punctul 1 al ordinii de zi", un talent ca Geo Bogza a susținut un referat în care e vorba și
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
fantastice aventuri pe urmele testamentului lui Pierre, își amintește că odinioară, în zorii poveștii lor de iubire, au mers împreună la o expoziție de artă dintr-un oraș mexican.Tabloul pe care l-a privit atunci minute în șir, cu lacrimile curgîndu-i sub lentilele fumurii, nevăzute de nimeni, nici măcar de Pierre, înfățișa un grup de femei închise în turnul unei cetăți în jurul căreia nu se află nimic, decît un imens vid. Pentru a scăpa din captivitate, dar și pentru a avea
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
americană/ gînduri de iarnă roiesc deasupra noastră ca ciorile/ însă nu auzim croncănitul răgetul răcnetul.// Nicăieri nu se deschid atîtea localuri birouri/ nu se închid atîtea uși nu ard de vii atîtea speranțe./ Trecem cu fierul încins peste lucruri în lacrimi/ dar nimeni nu-și pune pe cap cenușă nimeni nu-și pune/ pe cap cenușă nimeni nu-și pune pe cap cenușă/ nimeni nu-și pune pe cap cenușă" (Legea focului). Instantaneul realist (poeta e o contemplativă, dar și o
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
toate ale ei, ar fi fost considerată că provocatoare a unui dezastru național. Încît, tactic, ieșirea de la guvernare ar fi priit poate PNTCD-ului, dar strategic ea ar fi indus o neîncredere ucigătoare față de acest partid. Un PNȚCD curat că lacrima, dar incapabil să se descurce în labirintul guvernării ar fi ajuns un partid cu suporteri pătimași, dar nu cu un electorat considerabil, în această perioadă. Trecut prin experiență guvernării, PNȚCD-ul poate fi privit ca un partid care are corupții
PNTCD si spiritul lui Maniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17959_a_19284]
-
încă salva" (Didactica magna). Puține elegii de intensitatea conținuta a unora dintre cele semnate de Mariana Filimon am putut cîți în ultima vreme, de, atît de îmbelșugata, totuși, poezie românească. Transparente și, cu toate acestea, pline de încordarea imateriala a lacrimii, de fantomala energie a tăcerii: "Orice aș spune/ ating o rană// în puterea deplină a nopții/ sufletul e înfricosetor// ascult/ înapoi la muzică/ înapoi la rigoare// fiecare notă atîrnă/ între viață și moarte/ (Oare cînd începe omul/ să se resemneze
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
atent. Ce vedeam mă uluia. Putulica lui era altfel. - Ia uite, făcea și-mi arată căputul ei chel, sucindu-l spre mine. Eram siderat. A mea avea o pielicica țuguiata și, oricît aș fi tras de ea, pîna mă dădeau lacrimile, nu se lasă, o ținea un fel de hîrtiuța albicioasa. Începuse să mă usture și am ascuns-o la loc. N-aveam nici o explicație. Dar, la urma urmei, daca unchiul Tibi avea chelie, domnul Făinaru la fel, de ce n-ar
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
nerostit "Ubi sunt qui ante nos?" acompaniază întreaga istorisire. Într-un film al lui Ingmar Bergman, Fragii sălbatici, există o secvență a întoarcerii unui bătrân în lumea copilăriei lui. Fără să fie văzut, dar putând să vadă, personajul contemplă cu lacrimi de duioșie în ochi viața de fiecare zi a unor oameni pe care i-a iubit și care în realitate au dispărut de multă vreme. Z. Ornea este un asemenea personaj. Departe de a studia functionăreste documentele unei epoci, așa cum
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
și creștinismul, cooperează într-un ansamblu generos, într-un flux concomitent senzual și estatic, conceptual, si infraverbal. Subtextul e cel de înfiorata laudă: Înainte de a ma naște să fi fost amîndoi o singură, unica/ picătură de ploaie paradisiacă, sau prima lacrima scurgîndu-se/ lent pe obrazul lui Adam fugind cu Eva de mînă?/ Prin oasele noastre ușoare să fi adiat același văzduh?/ Înălțați pe vîrful picioarelor desculțe, cu pielea tînără,/ poate băteam aerul încins din preajma, gonind împotrivă-ne/(că două trenuri, în
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
ar voi să se ridice din mormanul incendiat. Trosnește, se mișcă, apoi e înghițit bucată cu bucată - sub ochii senini ai celor cărora le-a fost drag. Numai cîte-o babă, cîte-o sora sau nevasta mai slabă de înger șterge cîteva lacrimi. Ceilalți îl privesc și-l fericesc în gînd, că s-a îndurat soarta și l-a chemat din această vale a plîngerii". Ce a rămas, nemistuit din cadavru, e sortit corbilor, care așteaptă posaci sfîrșitul ceremoniei. Cenușă e dăruita Gangelui
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
am ales fugă. Profitînd de "stima" și "aprecierea" ministrului culturii, cu stratagema unei expoziții (fictive) la Romă, am smuls pașaportul și, împreună cu Mihaela, nevasta mea, am aterizat la Fiumicino. Nimeni din familia noastră nu ne-a însoțit la aeroport, că lacrimile lor să nu ne trădeze. - De ce ați ales Italia? - Italia n-a fost, de fapt, o alegere, ci o conjunctură. Aici era posibilă o instalare provizorie. Atît de provizorie, încît - cum spune proverbul - durează de treizeci de ani. Limba o
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
cam vreun minut,... două (cît prezisese însuși Brenner!) și, deodată, un vacarm uriaș cuprinse clopotnița și un nor gros de fum o învălui toată, pe cînd ceva imposibil de descris, cîteva sute de kilograme de bronz topit, puteai să zici lacrima colosală a clopotului încins la maximum și scoțînd flăcări și trîmbe de fum se prăbuși găurind podeaua de stejar vechi. Iar Brenner, terminînd, îmi arătase locul, cîrpit. Într-adevăr, acolo lemnul era nou, unde picase lacrima bronzului aprins. Iar Brenner
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
topit, puteai să zici lacrima colosală a clopotului încins la maximum și scoțînd flăcări și trîmbe de fum se prăbuși găurind podeaua de stejar vechi. Iar Brenner, terminînd, îmi arătase locul, cîrpit. Într-adevăr, acolo lemnul era nou, unde picase lacrima bronzului aprins. Iar Brenner acesta nu era deloc un om prost. El mai spusese că în acel loc fusese îngropat, de fapt, cel ce toți credincioșii lui spuneau că ar fi fost însuși Satan; și că degeaba toate ceremoniile; de
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
prost. El mai spusese că în acel loc fusese îngropat, de fapt, cel ce toți credincioșii lui spuneau că ar fi fost însuși Satan; și că degeaba toate ceremoniile; de îngropat, Clopotul îl îngropase el singur vărsînd doar peste Seminarist lacrima istorică.
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]