11,415 matches
-
cu o cămașă acoperindu-mi bustul, țineam cu greu ritmul cu Iuliana cu care lucram în "echipă". Șiroaie de sudoare se prelingeau mai ales pe ceafă și pe coapse, sub pantalonul larg din pânză de cort cu care mă înzestrase lagărul de triere din Sverdlovsk. La prânz nu mai eram bună de nimic, eram stoarsă de vlagă. Ulitia a stăruit, și oboseala peste măsură care îmi dădea impresia că membrele îmi sunt din plumb m-a făcut să primesc, să împărțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în Siberia în anul 1920. Era tânăr ofițer în Armata finlandeză care luptase alături de Gărzile Albe și fusese făcut prizonier de Roșii. După ce trecuse prin mai multe pușcării fusese încadrat într-o echipă de prizonieri care erau folosiți la construirea lagărelor, acolo căzuse de pe niște schele și își fracturase picioarele. Era cât pe ce să se piardă, căci a ajuns să fie operat într-un spital de campanie abia după câteva zile de la accident. După "măcelăreala" din spital nu mai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cozmei: cei doi Artenie, doi Vadim, Andrei și Vasili. "Și ? I-a întâlnit ?" m-am grăbit să întreb. Ulitia îmi răspunse printre lacrimi, era prima oară că o vedeam plângând, că nu îi întâlnise, dar se zvonea printre deținuți că lagărul de pe celălalt țărm al fluviului primise în vară un astfel de neobișnuit grup. Ștergându-și lacrimile Ulitia se simți datoare să îmi spună rușinată că plânge de bucurie și mulțumește cerului că primise o veste atât de bună. Trăiau ! Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dar, în fond, o știa mai bine ca mine, care o învățasem și în liceu și acasă cu profesor pe când România era încă mare. Mi-a povestit atunci o mulțime de lucruri pe care nu le știam despre mulțimea de lagăre și de colonii de muncă din Siberia. În primul rând erau mulți prizonieri de naționalități diferite proveniți încă din Războiul Civil, precum și din al Doilea Război Mondial, dintre aceștia făcuse parte și el. Urmau condamnații politici ruși care "călcaseră strâmb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
al Doilea Război Mondial, dintre aceștia făcuse parte și el. Urmau condamnații politici ruși care "călcaseră strâmb", cum zicea Axel despre cei care se opuneau sau erau doar bănuiți că sunt contra bolșevismului. Aceștia erau cei mai oropsiți, trimiși în lagărele cele mai îndepărtate din Siberia orientală. Veneau apoi sutele de mii de deportați, din motive etnice sau religioase printre care eram și noi. Regimul de detenție pentru categoriile astea de deținuți era diferit, având în comun doar munca forțată. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
munci forestiere, alții în construcții și în fine, în agricultură, unde erau utilizați mai ales deportați organizați în formații mai mari sau mai mici precum era a noastră. După Axel, rețeaua de astfel de închisori număra peste o sută de lagăre, fără coloniile locale precum Brodocul nostru care făcea parte din rețeaua "Olp"7, iar numărul de deținuți se ridica, după el, la milioane. Pentru administrarea acestei rețele gigantice și pentru paza deținuților fusese creată o structură pe măsură. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
privilegiul să ascult mărturia directă a unuia care a fost înlăuntrul "Gulagului"..." Ziua a cincea Nu a trebuit prea mult timp până ce transformările din ținutul Baraba și vindecările "miraculoase" făcute de o deținută să ajungă la urechile comandanților din fruntea lagărelor din preajmă. Era toamnă, cultura de varză mersese bine și ne frământam gândindu-ne la recoltă : Vom dovedi să culegem ? Unde o vom depozita ? Cum o vom proteja de frig ?" și câte altele. O mașină militară kaki s-a ivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fierturi și să se uite ca mâța în calendar la etichetele improvizate cu denumiri scrise într-o limbă necunoscută. Afară au mai exclamat de câteva ori : "Harașo ! Harașo !" și apoi tot șeful mi-a spus că au nevoie pentru spitalele lagărului de cantități mari de unsoare pentru vindecat degerături și răni. Bucuroasă să pot alina întrucâtva dureri ale unora care știam cât suferă, le-am adus deîndată o putinică cu seu în care încorporasem suc obținut din boabe de vâsc. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
treaba mea de acum încolo era laboratorul și pomada de care era nevoie și că de toate celelalte se vor ocupa ei. Odată cu vizita asta viața noastră liniștită s-a cam terminat. A început un du-te-vino neîncetat : deținute din alte lagăre care au recoltat și transportat varza, mașini trimise de comandant ca să-mi aducă seu de oaie sau să ia pomadă și alte remedii, localnici care cunoșteau deja drumul Brodocului, chemări la "urgențe" medicale pe care Cel de Sus și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
însoțiți de un civil, un bărbat blond, înalt, cu un chip sever asprit de o scrutătoare privire albastră. Comandantul mi l-a recomandat ca fiind Gerhard Bosch, medic german care se ocupa de crearea unui nou spital pentru femeile din lagărele din zonă. Din acea clipă am știut că viața mea va avea ceva comun cu cea a lui Gerhard. Atunci m-a întrebat, într-o limbă rusă cu accent german, doar atât : Ați consimți să lucrați cu mine în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
săptămână în care l-am ținut ascuns și îngrijit cum am gândit că e bine, a început să aibă o oarecare logică în vorbire. Mi-a spus în limba germană că îl cheamă Hans și că a evadat dintr-un lagăr de deținuți pescari de pe Obi, mult spre Nord. Cu multă nerăbdare și speranță l-am întrebat dacă nu a întâlnit sau auzit despre un grup de patru bărbați și doi băieți dintr-o familie ucraineană Cozmei. M-a fixat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
altfel, nu peste mult timp am aflat că și Gerhard era prizonier și mai avea de ispășit doisprezece ani de detenție. Dar cum nevoia de medici și cadre sanitare era acută, un număr important de medici deținuți fuseseră scoși din lagărele unde erau și repartizați în toate spitalele existente sau în construcție în Siberia. Se vede treaba că și KGB-iștii resimțeau respect și teamă față de corpul medical și mai ales față de medic pe mâna căruia poate să ajungă orice om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
despre care aveam să aflu nu peste mult timp din gura Marinei Pavlova, mă frământa. Ea m-a lămurit despre multe pe care le aflase în cele câteva luni de când era în detenție. În primul rând, nu toate femeile din lagăre erau foarte atrase de maternitate, însă multe dintre ele înțelegeau și acceptau repede că sarcina și maternitatea le aduceau, cel puțin pentru un timp, avantaje precum scutirea de munci grele și ciosvârte aruncate de la masa gradatului din corpul de pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de sarcini erau tolerate numai în cazuri de infecții grave, în timp ce aducerea pe lume a unor copii "orfani prin naștere", care să fie educați în spirit comunist era dorită. Viitoarele mame erau aduse cu o lună înainte de termen într-un lagăr de muncă din apropierea spitalului, unde erau din nou obligate să se reîntoarcă la câteva zile după naștere. De acolo erau aduse sub escortă să dea sân bebelușilor. Pruncii erau de regulă alăptați până la un an și ținuți în casa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spirit bolșevic din cea mai fragedă vârstă. Cu greu se mai putea afla ceva de urma lor de către puținele mame care îi doriseră sau de cele care își descopereau spiritul matern cu întârziere. Gerhard a făcut intervenții pe la mai marii lagărelor și a obținut aprobarea de a o reține pe Marina Pavlova în spital, dându-i responsabilitatea casei de copii. Alegerea a fost profitabilă nu atât pentru bebelușii cărora cunoștințele în filozofie ale Marinei nu le erau prea utile, cât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care, în seara aceea, nu o văzusem ca de obicei în preajma noastră. Era totuși pitită în umbră, făcându-și mizerabila îndeletnicire de supraveghetoare și delatoare și pentru prima oară ne-a și admonestat cu o voce scrâșnitoare că introducerea în lagăr a cărților era strict interzisă. A smuls din mâinile copiilor cartea și atlasul precizând că își va informa superiorii despre ocupațiile noastre. Intervenția lui Gerhard nu a folosit la nimic dar peste câteva zile, după o vizită a unui gradat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
despărțită de mamă !" Și apoi, cu impresia că spusele lui erau prea neînsemnate, a adăugat ceea ce credea a fi un argument important: "De altfel Minodora este fata mea adoptivă din moment ce mă voi căsători cu mama ei după regulile admise în lagăr". Cei doi ofițeri au șușotit între ei și tânărul, cu toate menajamentele și dulceața de care era capabil, i-a cerut și Minodorei părerea. Minodora, care avea mare încredere în Gerhard și aflase opinia lui a răspuns pe loc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
hârtiile pe care ne-am grăbit să le completăm și care confirmau căsătoria mea cu el și adoptarea Minodorei Racoce de către Gerhard Bosch, medic german. Asemenea documente, fără valoare în lumea liberă, se practicau după niște reguli valabile numai în lagăre atunci când anume interese obscure o cereau. Cum medicii se bucurau, așa cum am mai zis, de oarecare privelegii, Gerhard spera ca această căsătorie recunoscută prizonierilor să o protejeze pe Minodora. Am devenit soția lui Gerhard în fapt după ce devenisem pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iasă din incinta îngrădită cu sârmă ghimpată a spitalului; era extrem de riscant ca o copilă să iasă singură în pădure sau pe malul râului unde nici Ulitia nu mai era capabilă să o însoțească. După moartea lui Stalin eliberările din lagăre se înmulțiseră și grupuri de prizonieri și alți nenumărați indivizi dubioși bântuiau prin taiga. Minodora își scotea rar nasul din puținele cărți ce le avea, iar când tristețea o copleșea, se ducea la casa de copii unde o ajuta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de februarie, un țăran care avea cai buni și sanie fusese chemat de urgență la sediul "Gumzak", unde au împins în sanie trei femei în vârstă pe care a trebuit să le ducă la vreo 60 de verste, la un lagăr de deținute situat undeva mai sus, pe Obi. A fost însoțit de doi militari din cauza cărora nu a putut schimba cu femeile nici o vorbă. Totuși, când cei doi paznici s-au dus să se ușureze în pădure, a putut afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Și ca și cum ar fi trebuit ceva în plus ca să fim complet indezirabile, fetița, Alindora, purta numele german Bosch, ori nemții erau cu toții considerați fasciști și deci dușmani de moarte... Nu știu dacă ți-am spus că la eliberarea noastră din lagăr, Gerhard, în bună înțelegere cu Minodora, o adoptase pe micuță cu acte valabile în lumea liberă și nu numai în lagăr cum fuseseră cele ale căsătoriei noastre. Aici nu ne aștepta nimic, norocul a fost că acceptasem banii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu toții considerați fasciști și deci dușmani de moarte... Nu știu dacă ți-am spus că la eliberarea noastră din lagăr, Gerhard, în bună înțelegere cu Minodora, o adoptase pe micuță cu acte valabile în lumea liberă și nu numai în lagăr cum fuseseră cele ale căsătoriei noastre. Aici nu ne aștepta nimic, norocul a fost că acceptasem banii pe care mi-i dăduse Gerhard la despărțire puținul pe care îl economisise din mizerabila "soldă" pe care începuse să o primească după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și persecuțiile au reînceput, era cât pe ce să-mi pierd slujba obținută atât de greu. Minodora nu a disperat și i-a venit ideea să ne interesăm despre ce a devenit Vasili Cozmei, care fusese prietenul ei bun în lagăr și despre care presupuneam că urmase o școală de ofițeri sovietici. De fapt numele lui Vasili apărea destul de des între noi și de fiecare dată Minodora se schimba la față, obrajii i se împurpurau, ochii îi redeveneau sclipitori. Nici din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a venit la înmormântarea tatălui său. Era deja în anul întâi la medicină. Gerhard mi-a trimis și el atunci un ultim mic mesaj. Îmi scria... Da, îmi scria că mă iubește mult, că dădusem un sens existenței lui din lagăr, că regretă mult că nu poate face pentru mine ceea ce a făcut pentru Alindora și că tot ce face pentru ea este de dragul bunicii de departe. Cuvintele astea din partea unui bărbat flegmatic care nu îmi spusese multe cuvinte de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a invențiilor tovarășului și pretenului nostru Curdoba Silviu, furajarea îndestulătoare a taurinelor a fost asigurată în cantități nelimitate și la cote calitativ superioare. În felul acesta, țara noastră poate asigura de una singură necesarul de carne și lapte pentru întregul lagăr al socialismului biruitor. Totodată, vă informăm că în ultima lună cantitățile de carne abatorizată în regiune au sporit cu 50% față de aceeași perioadă a anului trecut, iar acum așteptăm și explozia producției de lapte. Cinste și onoare, onoare și cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]