2,011 matches
-
l-ar fi așternut ieri, alaltăieri, și, uite, pune mâna și vezi cât e de mătăsos, parcă ar fi un giulgiu... Cu grijă, aproape cu emoție, Ieronim trase încet cearșaful, înfășurîndu-l și strîngîndu-l într-un colț. Vladimir apropiase mai mult lanterna și-i plimba conul da lumină de la un capăt la altul al lăzii. Ieronim nu-și putu reține un strigăt de surpriză: - Numai la asta nu mă așteptam!... Și totuși, ar fi trebuit să mă gândesc... Câteva clipe, priviră amândoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rochia ei cea nouă. Cu rochia asta, adăugă apucîndu-i gulerul cu sfială și trăgînd-o încet spre el. Zadarnic. Nu s-a mai găsit nimic. Doar cenușă... Întinse brațul cât putu mai mult, înălțînd rochia, iar Iconaru o lumină întreagă, plimbîndu-și lanterna de sus în jos. - Dar, vezi, trebuia să mă gândesc, reluă Ieronim, împăturind rochia și așezînd-o peste cearceaf. Trebuia să-mi închipui că Generăleasa o va păstra cu sfințenie, căci asta era tot ce-i rămăsese de la Caty, de la fata
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu fluturi, repetă Iconaru. Căci, în ceea ce mă privește, eu pentru asta am venit... - Mai precis, cutiile cu fluturi, căci sunt multe, foarte multe. Vorbind, Ieronim apucase cu emoție o rochie de mireasă, înălțînd-o cât putu mai sus, în bătaia lanternei, ca s-o poată admira mai bine. - Asta oare a cui o fi fost? se întrebă, curios și totuși cu o urmă de tristețe în glas. După formă și material, a fost desigur utilizată cu mult înaintea vremii mele... Tot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Și îi cunosc bine obiceiurile. Nu se întoarce niciodată înainte de două, trei dimineața, după ce se închide berăria. Dar trebuie să fim cu băgare de seamă, să nu aprindem luminile, căci ne-ar putea observa vecinii. Trebuie să ne mulțumim cu lanterna asta... Se întrerupse și-și mișcă repede picioarele, urmărind cu o neobișnuită dexteritate, unul după altul, și strivindu-i, trei mari păianjeni negri care se avântaseră, în mici salturi ce păreau aeriene, în direcții deosebite. - E păcat, șopti Iconaru. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mână... Nu mai avem mult, adăugă. Așezase rochia de mireasă, dar își dădu seama cu mirare că nu încăpea în ladă, și rămase câtva timp derutat. - Poate ar fi mai bine să-mi suflec mânecile, spuse. Dacă ții o clipă lanterna... Ieronim i-o luase și, cu mâna stângă, distrat, începu să preseze franjurile rochiei. - Și, totuși, îmi aduc foarte bine aminte că nu era împăturită și nici îndoită... Cu mânecile tunicei bine sumese, Vladimir îi luă lanterna și examinară din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ții o clipă lanterna... Ieronim i-o luase și, cu mâna stângă, distrat, începu să preseze franjurile rochiei. - Și, totuși, îmi aduc foarte bine aminte că nu era împăturită și nici îndoită... Cu mânecile tunicei bine sumese, Vladimir îi luă lanterna și examinară din nou, amândoi, poziția rochiei. - Cum tot n-o să mai servească, începu Vladimir, eu zic s-o așezăm cum s-o nimeri... Că se face târziu... Ieronim continua să încerce, strângând când poalele rochiei, când partea de sus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre fundul salonului. În penumbră se zăreau câteva scânduri bătute de-a lungul peretelui, neîndemînatec acoperite cu draperii decolorate, zdrențuite, mâncate de molii. - Nu mai cântă, șopti Ieronim. Asta înseamnă că se pregătesc de plecare. Ia dă-mi o clipă lanterna. O aprinse și, voalîndu-i lumina cu palma stângă, se îndreptă în vârful picioarelor spre ușă. - Nu e vântul, Maestre, spuse Maria ascultând cu capul ușor dat pe spate. Umblă cineva prin pod... Și adineaori mi s-a părut că am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se Încălzească unii de la alții, prin urmare compartimentul gol e al meu; mă așez și după cîteva minute Încep să mă sting Încet, scîncind. CÎnd nășița deschide ușa, nu am nici o reacție; e aceeași. Îmi bagă În ochi lumina unei lanterne cu bateriile pe ducă. Începe să rîdă, apoi Închide cu grijă ușa, fără nici un alt comentariu. SÎnt un om de onoare și un erou cu pieptul de oțel, trebuie să ajung În seara asta la noua unitate. După ce schimb trenul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
răsare din Întuneric ca să schimbe tura, ne găsește așezați pe niște lăzi de plastic În ușa cantinei, cu armele sprijinite de perete, sub o streașină, fumînd și dezbătînd niște lucruri extraordinar de interesante. Ne lumi nează pe rînd cu o lanternă terminată, lumina ei e atît de bleagă, Încît pare curbă, pare că atîrnă, și vede trei chipuri zîmbind Îmbujorate. Se uită la noi mijind ochii: — Bă, văd că vă place În armată. Mai aveați un pic și trezeați dormitoarele. Marș
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
celorlalți, operație la care dobândise o extraordinară dexteritate. Bătrânica se rușinase de infirmitatea ei și o ținuse în taină, dar acum descoperirea devenise inevitabilă. Avea ea pe undeva lumânări, dar unde le pusese? Domnișoara Dunbury scoase dintr-un sertar o lanternă electrică puternică proiectându-i fasciculul de lumină pe fața preotului. În felul acesta, putură discuta mai departe. Părintele Bernard încerca un anume simț de culpabilitate, în timp ce buzele lui iluminate continuau să-i îndruge minciuni bietei femei. Spaimele ei, cuvintele solemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte bine. Mai stătu un timp gândindu-se la George. Se simțea înduioșat și exaltat. Se întreba: „Oare i-am dat răspunsul cel drept? De fapt, ce voia?“. Își luă cartea de rugăciuni și își aminti cum ținuse domnișoara Dunbury lanterna în fața buzelor lui, ca să-i poată citi cuvintele, atunci când se oprise curentul electric. Îngenunche și citi cu glas tare rugăciunea pentru cei cu conștiința încărcată. După ce fugise de la Belmont, Tom pornise încet înapoi spre Travancore Avenue. Îi venea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
studentului anilor '60. Mereu nemulțumit ba de una, ba de alta, cu umerii lui căzuți, veșnicul revoltat împotriva tuturor și a toate, adesea îmbufnat, mai mereu cu privirea îndreptată în jos, concentrat pe un câmp foarte îngust ca fasciculul unei lanterne, raza-privirii-spot-luminos, dar totodată atent să capteze toate opiniile din jur și mai ales, cu un apetit maladiv, pe cele potrivnice lui. Pe care, mai devreme sau mai târziu, nu le lăsa fără replică. O replică acidă și dezgustată sau, după
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cine-i? a răsunat somația soldatului nostru din post. Șeful gărzii, însoțit de schimb! Șeful gărzii, la mine! Restul, pe loc!... Luminează-ți fața! Totul a fost executat ca la carte. În clipa când șeful gărzii își lumina fața cu lanterna, o mână ca o menghină l-a prins de ceafă și mâinile i-au fost imobilizate ca într-un clește. Dintr-un salt, soldații din tranșee au fost în coasta celor din subordinea șefului gărzii, imobilizându-i. Nici o vorbă, domn
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dacă pretindeți a fi oameni pașnici? Nu faceți nici o mișcare, că vă împușc pe toți! La o asemenea amenințare, vocea de mai înainte s-a făcut din nou auzită: - Vă rugăm, madame, nu vă speriați! Stați liniștită! A aprins o lanternă foarte puternică, cu care a luminat figurile celor care pătrunseseră pe teritoriul Mariei-Louise. Femeia a cercetat cu mare atenție acele chipuri și a rămas într-o mare uimire. Erau soldați echipați în haine de camuflaj și cu fețele vopsite în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
Aha. S-o fi electrocutat. F Nu, domnule Polițist, că mai era unul cu el care acum nu mai e. P. Au fost doi stâlpi? F Stâlpi nu, decedați da. Și unul a fugit cu ceva strălucitor în mână. P. O lanternă? F Nu. P. O sticlă de wisky? F. Nu. P. Nu ? F. Da. P. Aha...Acum totul se luminează. F. Da, că s-a făcut ziuă. Ei bine, ezact în acest moment de maximă tensiune, o muscă verde fără dungi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
urmat două cursuri de nutriție și am citit câteva zeci de cărți în acest domeniu sau care au legatură cu el plus nenumărate articole și materiale din ziare, reviste și de pe internet. Această carte se vrea a fi o mică „lanternă” care să vă călăuzească prin hățișurile acestui domeniu, permițându-mi însă să adaug și idei despre viață, de unde și titlul ei. Am scris această carte nu numai din dorința de a arăta ce și cum ar trebui mâncat, dar și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
lângă care era silit să trăiască mereu, fără nici o scăpare! Din pricina ei devenise un rob, ce nu putea fugi să se ascundă acolo, în acele sanatorii, pe ale cărora nume magice doctorii i le plimbau pe dinainte ca pe niște lanterne fabuloase! El era bărbatul prințesei Ada și nu putea lipsi de la postul lui! Era o firmă pe care femeia o cumpărase scump și nu-și putea mărturisi falimentul! La gândurile acestea, un fior nou i se strecură din ceafă în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Iată un motiv în plus. Cotul brusc la stânga pe care-l făcea Dyke Road îl scoase în fața estuarului acoperit de stuf. Gravitația îl trase de-a lungul micii văi unde spionii din rețeaua Setauket a lui George Washington își atârnaseră lanternele noaptea, trimițând semnale spre Connecticut, pe vremea când teroriștii erau eroii. Bicicleta acceleră periculos în josul digului. În ce lume era posibil să fi scris o carte atât de proastă ca aceea despre care tocmai citise? Se uită înapoi, peste umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se dă în tot corpul lui. Se zbate să ajungă la lucrul aflat la doar un metru de el. — Creierul meu, toate bucățile alea separate, care încearcă să se convingă una pe alta. Zeci de cercetași rătăciți care agită niște lanterne de doi bani în pădure, noaptea. Unde sunt eu? Weber ar fi putut spune povești. Cei afectați de automatism, cu trupurile mișcându-se inconștient. Cei cu metamorfopsie, chinuiți de portocale de mărimea unei mingi de plajă și de creioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cap. Poți să scoți una afară? Una singură? Fără să omori toată trupa? — Da. Ușurarea e imediată. Mark alunecă în jos, pe pernă. —Poți să pui una înăuntru? Știi tu. Să răpești un cercetaș și să bagi altul în loc? O lanternă simplă, de doi bani, care să se agite în întuneric? Din nou piele de găină. —Explică-mi ce vrei să spui. Mark își acoperă ochii cu palmele. —„Explică-mi ce vrei să spui.“ Omul vrea să știe ce vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se va întoarce, dacă nu acum, atunci la anul pe vremea asta. Stau de vorbă mai mult timp decât realizează Weber. Și, cu fiecare răspuns de care Mark are nevoie, Weber devine tot mai nesigur. Ceata de Cercetași, care agită lanterne înșelătoare în pădure, noaptea, s-a împrăștiat. Toată viața a știut că nu era altceva decât trupa asta improvizată. Doar că acum ceva se descătușează în el, iar ceea ce știe devine real. Vorbesc până când teoriile lui Mark încep să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gestanta așezată în patru labe, căci așa nasc ani malele. Nu râde, Herr Doktor, e adevărat, sora mea, medic cum știi, are mulți prieteni ginecologi și unul dintre ei i-a povestit că a fost nevoit să-și lege o lanternă în frunte, ca un miner, pentru a se asigura că respectiva doamnă care voia totul natural nu face, pe întuneric, vreo hemoragie și că bietul copil nu cade direct în capul lui cel moale din cauza poziției mamei patrupede. Mama și
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
fiind Învăluit În mirosul neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul panterelor, tigrilor, elefanților și urșilor. Apoi, pe lîngă rulotele circului, pe șine, răsunau strigătele ascuțite și Înjurăturile oamenilor circului, se zărea În Întuneric dansul fantastic al lanternelor, se auzea trosnetul greoi și neașteptat al lăzilor și cărucioarelor grele, tîrÎte pe podele și pe sănii și apoi pe platforme pentru a fi date jos. Și pretutindeni, În taina emoționantă a nopții și a zorilor ce se iveau, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plăcută, Sprîncenatule, după care amîndouă își apăsară buzele cu degetele, ieșind în vîrful picioarelor, furișindu-se cu gesturi exagerate. Lanark se duse la pat. Rima părea că doarme. El lunecă delicat lîngă ea și adormi. Cineva părea că-i pune o lanternă în ochi, așa că îi deschise. Salonul era cufundat în întuneric, dar fereastra de dincolo de arcadă era plină de stele. Apăruse o lună aproape plină și lumina ei pală strălucea pe pat și pe Rima care, sprijinită în cot, îl urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din piele rulată și mici bucăți de fructe și carne comprimate și învelite în hîrtie din orez. într-unul era un termos roșu cu cafea și o butelcă plată cu cognac, în celălalt, o trusă de prim ajutor și o lanternă electrică. Plecarea din aces loc mult prea cald și izolat părea tulburător de apropiată. Lanark se ridică în picioare și-și luă hainele în baie. Rima stătea în fața unei oglinzi, pieptănîndu-și părul peste umeri cu mișcări egale și lente. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]