5,763 matches
-
Mare are sânge hepatic, bicicletele sunt pentru îngeri). Mă închin apoi mă abandonez lumii ca o pătimire. Arlechinii târgului modelează Golgote din zahăr topit, apoi le dau foc. Doamne, cât este de dulce urcușul acesta spre tine: În fiecare dimineață, laudă îți aduc, Dumnezeul meu mult milostiv! Cu tine crucea este pătimire pe jumătate, cealaltă doime motivează așteptarea de a te regăsi zilnic. Demult, când erai umbră în dreapta mea, când eram umbră alături de tine, mă întrebam: cine pe cine trece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întregesc în treime și ajută-mă să înțeleg durerea mădularului desprins din podul palmei și nu a rădăcinilor! Scoate-mi, Doamne, ochiul clarvăzător și lasă-mă să privesc cu el cerul din praful drumului. Smulge-mi, Dumnezeule, limba și ascultă laudele mele rostogolite prin iarbă! Durerea monahului este izbăvire, dorul scrijelește pe cruce un nume. Petre, gândești ca la 18 ani, ai rămas copil? Copiii sunt plăcuți lui Dumnezeu, pentru că sunt curați la inimă, plăcut vei fi și aici până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înalt, și dorința de a-l interesa pe noul principe într-atît, încît să-i acorde favoarea reabilitării. Voind să rămînă el însuși, spiritul se răsfață în parabole ce satisfac orgoliul, abdicînd abia observat, în fața dorinței, printr-un singur cuvînt de laudă ("însușirile Voastre") nemeritată de mediocrul Lorenzino de Medici. Dedicația se citește cu plăcere, de la un capăt la celălalt, pentru jocul inteligent al analogiilor și unda de ironie amară în care se răscumpără însuși gestul dedicator. Cartea, spune autorul, e fără
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
e hotărîtoare. Toate ideile florentinului sînt întemeiate pe istoria adevărată. Deliberat, el se distanțează de procedeele fabulatorii ale utopicilor, preferind "simplei închipuiri" "adevărul concret al faptelor". Presimțind că un suveran îl va contrazice, Machiavelli nu recunoaște nici o valoare operelor de laudă dedicate principilor, de aceea își propune să facă o carte în care "să scrie lucruri folositoare pentru cei care le înțeleg". Sintagmele prin care Aristotel definea reflectarea în literatură sînt folosite pentru a se declara tocmai despărțirea de regimul ficțional
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dar le-a accentuat; el și-a pus în gînd să cucerească Bologna, să-i distrugă pe venețieni și să-i alunge pe francezi din Italia; și toate aceste lucruri i-au izbutit, ceea ce este cu atît mai mult spre lauda lui cu cît a făcut totul spre a mări puterea bisericii și nu spre a ridica pe un particular oarecare. El a păstrat mai departe cele două partide, Orsini și Colonna, în situația în care le găsise, și cu toate că între
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aibă un conducător de armate; căci aceasta te învață să-l descoperi pe dușman, să știi unde să-ți așezi tabăra, să conduci armatele, să le orînduiești pentru bătălie și să susții asediul unui oraș în folosul tău. Între alte laude pe care scriitorii le aduc lui Philopoimen, principele aheilor, este și aceea că în timp de pace el nu se gîndea la altceva decît la felul în care trebuie să lupți în război; iar atunci cînd se afla cu prietenii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe ceea ce depinde de alții. Străduința lui trebuie să fie numai aceea de a ocoli ura supușilor lui, după cum s-a mai spus. CAPITOLUL XVIII Cum trebuie să-și țină cuvîntul un principe Oricine înțelege că este întru totul spre lauda unui principe faptul de a se ține de cuvînt și de a proceda în mod cinstit iar nu cu viclenie. Cu toate acestea, experiența vremurilor noastre ne arată că principii care au săvîrșit lucruri mari au fost aceia care n-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a te menține la putere, este coruptă, tu trebuie sa te conformezi comportării ei pentru a o satisface, și făcînd aceasta procedezi împotriva binelui. Dar să trecem la Alexandru care a fost un împărat atît de bun, încît, între alte laude care i se aduc, se numără și aceea, că în paisprezece ani cît a condus imperiul, nimeni n-a fost ucis fără să fie judecat. Cu toate acestea, fiind socotit o fire prea molatică și spunîndu-se despre el că se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și să nu blameze pe cei ce trebuie blamați și totuși, apoape toți, înșelați de aparențe, de un fals bine, de o falsă glorie, se lasă antrenați, cu voință sau din eroare, spre cei care merită mai mult blamul decît lauda." (I, 10) "Istoria (marilor împărați) va servi fiecărui principe drept ghid sigur și le va arăta drumul gloriei sau infamiei, acela al rușinii sau al onoarei." (1,10) " Conchid că religia introdusă de Numa a fost una dintre principalele cauze
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și completă; nimic nu ne scapă. Ceea ce surprindem a fi bun este atît de amestecat cu lucruri care ne displac, încît sîntem forțați să acordăm prezentului o judecată mai puțin avantajoasă decît trecutului, deși prezentul merită cu adevărat mai multă laudă și admirație. Nu vorbesc despre capodoperele artei, al căror merit strălucește de la sine cu atîta putere, încît timpurile pot influența cu greu, fie în bine, fie în rău, impresia pe care ele o produc asupra noastră. Nu este vorba aici
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acele acțiuni în forță, care impuneau un anumit respect prin grandoarea lor, blîndeții și echității, clemenței și tuturor celorlalte virtuți; astăzi văd că umanitatea este preferată tuturor calităților unui cuceritor și lumea nu prea mai are demența să încurajeze prin laude pasiuni crude care duc la zdruncinarea lumii. Mă întreb: ce-l face pe om să aibă visuri de mărire? În virtutea a ce își croiește planul de a-și ridica puterea pe mizeria și pe distrugerea celorlalți oameni? Și cum poate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ori o figură de retorică, i-am putea lăuda subtilitatea, detestînd alegerea; dar lucrurile stau exact invers: acesta este un tratat de politică ce va rămîne posterității, o lucrare foarte serioasă, în care Machiavelli este atît de nesăbuit, încît aduce laude celui mai abominabil monstru pe care Infernul l-a scuipat pe pămînt. Este un mod de a se expune cu sînge rece urii omenirii. CAPITOLUL VIII [Despre cei care au devenit principi prin crime] Pentru a-l combate pe Machiavelli
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
utilitate a orașelor fortificate. CAPITOLUL XXI [Cum trebuie să guverneze principele pentru a-și cîștiga stima] Acest capitol al lui Machiavelli are și bune și rele. Voi arăta întîi greșelile lui Machiavelli, voi confirma ce spune bun și demn de laudă și voi încerca apoi o judecată proprie asupra cîtorva subiecte care aparțin, în mod firesc, acestei teme. Autorul propune drept model conduita lui Ferdinand de Aragon și Bernard de Milano, pentru cei care vor să se distingă prin fapte mari
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de Aragon și Bernard de Milano, pentru cei care vor să se distingă prin fapte mari, acțiuni rare și extraordinare. Machiavelli caută acest miraculos în îndrăzneala întreprinderilor și rapiditatea execuției. Sînt de acord că faptele sînt mărețe, dar demne de laudă nu sînt decît în măsura în care întreprinderea cuceritorului este dreaptă. "Tu, care te lauzi că ai stîrpit hoții, spuneau ambasadorii sciți lui Alexandru, ești tu însuți cel mai mare hoț de pe pămînt, căci tu ai prădat și ai pustiit toate națiunile pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să aibă destul amor propriu pentru a iubi gloria, pentru a întreprinde mari acțiuni, iar, în același timp, să fie îndeajuns de indiferenți ca să renunțe de bună-voie la răsplata muncii lor; același principiu ar trebui să-i facă să merite lauda și s-o disprețuiască. Aceasta ar însemna să cerem prea mult oamenilor; le facem o mare onoare presupunînd că trebuie să aibă asupra lor înșiși o putere mai mare decît asupra celorlalți. Contemptus virtutis ex contemptu famae. Suveranii insensibili la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
celorlalți. Contemptus virtutis ex contemptu famae. Suveranii insensibili la reputația lor n-au fost decît indolenți sau voluptoși abandonați lîncezelii; erau făcuți dintr-un aluat abject, pe care nici o virtute nu-l anima. Tiranii foarte cruzi au iubit, este adevărat, laudele, dar în ei era o vanitate odioasă, un viciu în plus; voiau stima, deși meritau oprobriul. Pentru principii vicioși, lingușirea este o otravă mortală, care înmulțește semințele corupției lor; la principii merituoși, lingușirea este ca o rugină care se așterne
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
regi își pot aminti ce au fost și nu se acomodează așa de ușor la tratamentul lingușirii. Cei care au domnit toată viața au fost hrăniți mereu cu tămîie ca zeii, și ar muri de inaniție dacă le-ar lipsi laudele. Ar fi, deci, mai potrivit, mi se pare, să-i plîngem pe regi, în loc să-i condamnăm; lingușitorii și mai ales calomniatorii merită condamnarea și ura publicului; la fel și aceia care sînt de ajuns de dușmani principilor pentru a le
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i plîngem pe regi, în loc să-i condamnăm; lingușitorii și mai ales calomniatorii merită condamnarea și ura publicului; la fel și aceia care sînt de ajuns de dușmani principilor pentru a le ascunde adevărul. Dar trebuie să distingem între lingușire și laudă. Traian era încurajat întru virtute de panegiricul lui Pliniu, Tiberiu se vedea aprobat în viciile lui de lingușirile senatorilor. CAPITOLUL XXIV [Din ce pricină și-au pierdut principii Italiei statele lor] Legenda lui Cadmus, cel care a pus în pămînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Bun de tipar: 1996 • Apărut: 1996 Format 1/16 (61 x 86) PRINTED IN ROMÂNIA • Tiparul executat la Imprimeria Institutului European pentru Cooperare Cultural-Științifică Iași • str. Cronicar Mustea nr. 17 C.P. 161 • Cod 6600 Tel. 032/12731lFax: 032/230197 * "Nici o laudă n-ar fi pe măsura acestui nume, Niccolo Machiavelli, mort în anul 1527." Epitaf înscris pe mormîntul gînditorului, aflat în biserica Santa Croce, Florența. 1 Apud Marc-Monnier, La Renaissance, de Dante a Luther (cap. Machiavel), Paris, 1884, p. 346. 2
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nimeni, răsăreau În pragul cramei. — Cum, dracu’, făcea taică-meu, cum mama dracului...? N-am auzit scîrțîind o ceteră, n-am văzut umbră de om și ne-am trezit cu ei la ușă bătînd ceardaș! Pivnițele sînt cea mai de laudă ispravă din tot ce a crescut În timp sub peticul de cer al Răteștilor. CÎnd vii de la sud, dinspre Beltiug, Îți sar În ochi de Îndată ce ajungi Între cele două scurte poduri de piatră. Le vezi din șosea, ușor spre dreapta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Lea. Aceasta l-a numit yehoudah, făcând o apropiere între numele yahoudah și verbul yâdhâh, „a lăuda, a mulțumi”. Philon din Alexandria cunoaște această etimologie teologică. În De somniis II,34, el scrie că numele lui Iuda înseamnă „cântare de laudă”, „imn de slavă”. Există totuși două episoade negre în biografia lui: vânzarea lui Iosif 26, la care participă împreună cu ceilalți zece frați (singurul neimplicat fiind Ruben), și incestul cu nora sa, Tamar, soția lui Er și Onan27. „Testamentul lui Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Omului (figură preluată din Cartea lui Daniel 7,9): „El va dezlega legăturile celor puternici și va măcina (sic!) dinții celor păcătoși, îi va alunga pe regi de pe tronurile și din împărățiile lor, întrucât aceștia nu-i aduc slavă și laudă și nu mărturisesc de la cine au căpătat împărăția” (XLVI, 4-5). Fiul Omului există dinaintea creaturilor, dar nu se va revela oamenilor decât la sfârșitul zilelor, ca să judece, altfel spus, să-i aleagă pe drepți de păcătoși, pe buni de răi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aer”, foarte primejdioase pentru profet. Ajuns în al șaptelea cer, Isaia primește veșminte îngerești, devine așadar egal cu îngerii. Dualismul întâlnit în primele cinci ceruri nu mai există aici (îngeri „de dreapta” și „de stânga”). „Înfățișarea tuturor este una, iar lauda lor, egală” (8,16). Privită din al șaselea cer, lumina celorlalte cinci pare întuneric (8,21). În al șaptelea cer profetul îi vede pe Adam, pe Abel și pe toți drepții, pe Enoh, toți îmbrăcați în veșminte îngerești, altfel spus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și În gară a Încetat. Încetase. „Voi, care plecați, țineți pumnalele la Îndemână În orice clipă” - a ordonat Toader. ― Da’ știu că era exigent, tata Toader - nu s-a abținut Gruia să puncteze povestirea. ― Dar și comandant - a completat Petrică lauda. Mergeam În fața șirului, cu atenție deosebită. Undiță Îmi călca pe urme. Când am ajuns În punctul unde fusesem dimineață, ne-am oprit. „De aici, Undiță trece În față, eu după el, iar voi veniți la vreo zece pași În spate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am propus eu. „Cred că ai dreptate. Ia și sfoara asta a mea. Va avea nevoie” - a Îndemnat Toader. ― Cum văd eu, la tăti celi vă duce’ mintea - i a lăudat mama Maranda. ― D-apâi cum dar! - a acceptat tata Toader laudele. ― După ce am ascultat cum se scurge timpul și liniștea Îți zdrobește țeasta, am pornit spre Păpădie, cu sacul de merinde plin cu grenade... „De ce ai venit?” - m-a Întrebat el. I-am spus ce am adus și cum ne-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]