2,345 matches
-
astmul bronșic alergic se impune un tratament urgent al crizei și unul de fond. Ceaiuri: Nigella sativa (negrilică). Se bea o cană-două pe zi dintr-un decoct din semințe pisate 2-3% sau în cașete 2-4 g pe zi. Datura stramonium (laur, ciumăfaie). Se administrează frunze uscate și pisate sub formă de pulbere. Se folosesc 0,05 g sau 0,2-0,6 g, ce se consumă în 24 ore. Se utilizează și sub formă de decoct (0,5-1 g la 200 ml
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
septentrională, ambient agitat continuu din punct de vedere politic, părerile par să fie discordante, dată fiind și mărturia lui Tertulian. În Legio III Augusta un miles creștin a încălcat disciplina militară refuzând să-și pună pe cap o cunună de lauri, fiind dezaprobat de ceilalți soldați creștini plini de teamă pentru tam bonam et longam pacem. Este foarte important de ținut cont că această atitudine nu reflectă o atitudine montanistă din partea acelui miles, întrucât un anumit rigorism nu aparținea exclusiv acestei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și încredere în Dumnezeu, convertirea barbarilor. În De corona, a cărei dată de compoziție pe baza motivelor de critică internă este stabilită în general în jurul anului 211, luând ca pretext uzul idolatric de a-și încununa capul cu coroane de lauri, pe durata ceremoniilor, are posibilitatea de a trata și chestiunea apartenenței unui creștin la structura militară. Punctul de plecare al discuției îi este oferit de episodul petrecut în acea vreme la Lambesi (în Africa) unde era cantonată Legio III Augusta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în Africa) unde era cantonată Legio III Augusta, în timpul unui donativum oferit de Caracalla (211-217) și Geta, poate cu prilejul aclamării lor ca împărați în anul 211. Acest donativum era distribuit soldaților care se prezentau să-l primească încununați cu lauri, după cum era practica pentru asemenea ceremonii legate de cultul imperial. Cu acest prilej, laudă comportamentul unui soldat creștin care, singur printre atâția confrați de aceiași credință, se pare că și-ar fi mărturisit originea creștină prin atitudinea (disciplina) transparentă de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cultul imperial. Cu acest prilej, laudă comportamentul unui soldat creștin care, singur printre atâția confrați de aceiași credință, se pare că și-ar fi mărturisit originea creștină prin atitudinea (disciplina) transparentă de a refuza să poarte pe cap cununa de lauri. Motivațiile contrare contestării purtării coroanei deși ne vorbesc despre refuzul idolatriei, nu constituie o exclusivitate a apologetului cartaginez, indicând opinia comună, desemnează în fapt patrimoniul întregii Biserici. Deși De corona ar prezenta aparent unele trăsături de tip montanist, în realitate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
alți creștini contrariați de atitudinea soldatului martir. Termenul disciplina ne spune ceva mai mult decât o simplă atitudine; are o semnificație mult mai profundă decât consuetudinea. Tertulian vrea să ne arate că opoziția față de armată, unită cu refuzul coroanei de lauri, era o regulă de viață creștină, o conduită deja adoptată de mulți adepți ai lui Cristos. Însă, foarte probabil, o asemenea atitudine antiidolatrică se pierdea provocând în creștini ispita încălcării anumitor practici legate de cultul imperial. Apologetul se simte dator
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ascunsă autocontestare. [...] De ce să mergem până la urmași când, dacă mâine Dumitru Popescu ar fi scos din postul pe care-l ocupă, "contemporanii" ei înșiși s-ar grăbi să-l uite?340". Situația este evidentă: cei ce ocupă fotoliile cenzurii primesc laurii gloriei literare cu prețul pierderii propriei conștiințe. Monica Lovinescu îi recomandă lui Dumitru Popescu să se interzică și pe el însuși ca să elimine subcultul personalității. Poezia românească își face cu greu loc printre cronici. În volumul III din Unde scurte
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
fără să cadă pradă deznădejdii, ci mai degrabă își ia din cele potrivnice arme pentru exercițiul răbdării și al virtuții, acela se va folosi de ambele mâini ca de mâna dreaptă și, triumfător în ambele feluri de lucrare, va obține laurii victoriei atât pe frontul din dreapta, cât și pe cel din stânga “. Convorbirea a VII-a tratează despre mișcările sau nestatornicia sufletului și despre duhurile rele și păcatele duhovnicești. Avva Serenus afirmă că sufletul este în permanentă cutreierare și rătăcire și, ori de câte ori
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
altfel, ideea inutilității disputei se relevă și prin maniera în care sunt redate cele două tabere Anticii sunt creionați pe tot parcursul textului într-o lumină favorabilă, în timp ce Modernii sunt puși constant sub pecetea caricaturii, a ridicolului, ceea ce sugerează că laurii victoriei au fost atribuiți încă dinainte de a începe lupta, cel puțin din punctul de vedere al autorului. Ca urmare, deși se specifică de la începutul textului că finalul bătăliei este necunoscut întrucât s-au pierdut ultimele file ale manuscrisului, maniera subiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Joseph M. Levine 93, prozatorul britanic nu a urmărit să-și pună amprenta în vreun fel substanțial în dispută, deoarece satira sa nu aduce nimic nou, ci doar a vrut să-și afirme un punct de vedere și să împartă laurii în așa fel încât să nu fie nici un dubiu pentru posteritate cine a câștigat cu adevărat. II.7. Concluzii Deși de o amploare respectabilă și angrenând spirite importante ale epocii, Cearta în sine nu a putut dărâma statuile însă a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dominată de melos, căutătoarea de înțelesuri devine un fel de sensor vibratil într-o lume desacralizată, copelșită de neliniști: Locuită de-un cântec, Părăsită de-un cântec Poate chiar văduva unui cântec Necunoscut și iubit, Nu merit frunzele voastre de laur Decât pentru umilința De a-i fi rămas credincioasă La nesfârșit. Dintr-un sat imaginar, un sat-matcă, sălaș al înaintașilor neștiuți, autoarea Somnului din somn percepe "pe crengile sângelui" voci esențiale: În loc de pășuni și semințe, și cai (...) Alcoolul cuvântului extras
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
s-au născut două istorii sensibil diferite. Dacă în ambele republici surori marea victorie de la Robinda a rămas înscrisă drept vârful vitejiei umane (ar fi fost și culmea să fie considerată altfel!), bătălia de la Râul de Argint și-a păstrat laurii veșnici în manualele din Vandana de Nord, însă a fost demistificată în cele din Vandana de Sud, arătându-se limpede că pe malul drept al Râului de Argint a avut loc o trădare ("Marea Trădare") și vandanii nu numai că
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
s-au născut două istorii sensibil diferite. Dacă în ambele republici surori marea victorie de la Robinda a rămas înscrisă drept vârful vitejiei umane (ar fi fost și culmea să fie considerată altfel!), bătălia de la Râul de Argint și-a păstrat laurii veșnici în manualele din Vandana de Nord, însă a fost demistificată în cele din Vandana de Sud, arătându-se limpede că pe malul drept al Râului de Argint a avut loc o trădare ("Marea Trădare") și vandanii nu numai că
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
fi pus-o preotul la căsătorie. De aceea poetul a văzut-o pe moartă ca pe-o "sfîntă regină,/ Cu păr lung de aur, cu ochi de lumină,/ În haină albastră stropită cu aur,/ Pe fruntea ta pală, cunună de laur". Nu ne oprim la ideea cu totul pesimistă, exprimată de poet în paroxismul durerii, cum că viața e "o baltă de vise rebele" și deci nu mai trebuie trăită; că "a fi e nebunie și tristă și goală; totul e
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
evocat printr-o relatare indirectă: „Cică l-ar fi văzut (eisidein) pe tatăl nostru”, deci pe Agamemnon însuși, „sădind cu mâna lui în cămin sceptrul purtat de el odinioară. Iar din acest sceptru se pare că ar fi răsărit un laur înflorit, atât de mare, încât umbra lui se întindea peste tot ținutul Micenei”. Viziune nocturnă care constituie o sursă de phobos („groază”) pentru Clitemnestra ca și pentru Electra, certitudine că imaginile din vis sunt trimise chiar de către Agamemnon asasinei sale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de întrebarea adresată dublului său, Cerșetorul: „Tu ești tu sau ești eu?”, întrebare ce are, în Drumul Damascului, rolul avut de întrebarea „Cine e acolo?” în Hamlet. În fața Cerșetorului nebun, ce apare pe drum purtând pe cap o cunună de lauri, Necunoscutul se întreabă iarăși: „Ăsta-i un om viu sau o fantomă?”. Răspunsul îl dă Doamna: „E un mesager al trecutului”. Astfel, în lumea umbrelor moderne, istoria personală a individului - istorie marcată de apăsătoarea povară a trecutului - este cea care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
verb; viitor; vis; viziune; voință; zbor (1); 808/221/79/142/1 cunună: flori (166); nuntă (95); coroană (54); căsătorie (28); mireasă (27); coroniță (24); de flori (15); biserică (13); fericire (12); floare (10); nași (10); naș (9); legătură (8); laur (7); familie (5); frumusețe (5); miri (5); religie (5); spini (5); bucurie (4); iubire (4); legămînt (4); unire (4); diademă (3); lauri (3); mire (3); petrecere (3); premiu (3); sat (3); sărbătoare (3); de spini (3); usturoi (3); verde (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
27); coroniță (24); de flori (15); biserică (13); fericire (12); floare (10); nași (10); naș (9); legătură (8); laur (7); familie (5); frumusețe (5); miri (5); religie (5); spini (5); bucurie (4); iubire (4); legămînt (4); unire (4); diademă (3); lauri (3); mire (3); petrecere (3); premiu (3); sat (3); sărbătoare (3); de spini (3); usturoi (3); verde (3); alb (2); albă (2); botează (2); căsnicie (2); cerc (2); copilărie (2); credință (2); cununie (2); frumoasă (2); frumos (2); împreună (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
deloc; deosebit; departe; Diana; drac; drăgălaș; drăgăstos; dragon; din dragoste; drăguț; drăguță; duioșie; Elena; fag; fain; familii; de fată; ființă; foarte; fragi; scump frate; frați; frumusețe; fundiță; gingaș; grețos; indiferent; Ion; a iubi; iubirea; iubitul; îmbrățișa; îmbrățișări; încîntare; înduioșenie; însuflețit; laur; legătură; I like; lui; mare; mașini; Matias; mărit; meleag; al meu; mic; mir; mîndru; mulțumire; neamuri; nebun; necesar; nepot; neprețuit; obraz; onest; de părinte; părinții; pere; pereche; pisic; pisica; piticul meu; a place; plutitor; prag; prețuit; prietenă; prietenie; prietenos; prietenul
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
făli; fățarnic; felicita; felicită; femei; femeie; fiță; fostul iubit; frățească; frumusețe; furie; gol; goliciune; grozavă; grup; guraliv; gură mare; hărnicie; imperii; inconfort; inel; inimă; inutil; ironie; iubire de sine; înălțare; încet; închinare; înfrînt; îngîmfat; întîmplare; întruna; jignire; job; lacom; lamă; lauri; lider; lumea; lună; a se da mare; mască; măgulire; măgulitoare; măreață; a mări; mărunt; cu măsură; medalii; mereu; meritată; merită; merituos; mincinos; minte; nu miroase a bine; miros; mișto; mîhni; mîndră; mîngîiere; mîrșavă; motivantă; motivare; prea multă; nu, mulțumesc; mulțumiri
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
învălește" focul cu un "resteu" furat, în seara de Sfântul Andrei sau de Sfântul Vasile, de la o casă unde "oamenii nu sunt a doua oară cununați" și rostește un descântec: "Eu, focule, te-nvălesc / Dară tu te dezvelește, / Și te fă laur, / Balaur / Cu solzii de aur, / Cu 99 de limbi, / Cu 99 de ochi, / Cu 99 de mâni, / Cu 99 de picioare, / Cu 99 de capete / Și te du peste hotară / Tocmai peste-a noua țară / Și-mi adă ursitul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să fiu și eu."69 În descântecele "de ursită", focul este "un slujitor" care ascultă de porunca stăpânei descântătoare: "Foc, focușor, eu m-oi culca ș-oi adormi, tu sî nu ti culci și să nu dormi; să ti faci laur, balaur, cu solzii di aur (...), sî ti duci la ursita lui..."70. Pe de altă parte, în descântecele "de deochi", focul cosmic, soarele, și "stăpâna apelor", luna, se află sub puterea blestemului de a fi transformat norocul în soartă rea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în acest act de virtuozitate teatrală pe care-l vânează. Joacă de parcă n-ar mai fi jucat nicicând și știind că n-o să mai joace nicicând. Că vremea lui s-a sfârșit și că la capătul drumului nu sunt alți lauri, nu e altă ieșire decât aceasta: banală, ridicolă, prăfuită. Trage linie și din toate socotelile, n-a mai rămas decât freamătul jocului. Iubirile din tinerețe, pe care și le amintește, cum zice regizorul, cu patimă virilă, s-au pierdut în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
recentă monografie (Editura Aula, Brașov, 2006). Mai mult de o treime a cărții este dedicată studiului operei. Împrejurările tragice în care și-a sfârșit viața V. Voiculescu, dar și tardiva receptare critică a poeziei și prozei acestuia, i-au adus laurii unui succes postum. Contextul nefavorabil al debutului sub semnul corifeilor tradiționalismului, va îngreuna încă din start decolarea poetului spre zona de originalitate, în cele din urmă dobândită prin volumul "Poeme cu îngeri" (1927), urmat de "Destin", "Urcuș", "Întrezăriri", cărți axate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
trei/ Îl joci în câte, câți vrei,/ Arde-l-ar focul! Tânjirea după femeia idealizată e o temă frecventă (Cântare, Creion, Dor dur); fata din Lingoare s-a îmbolnăvit de dragoste, înțepată cu otrava din "spinul prins de crin și laur"; o alta participă la o "erotică fugoasă" în Rada. Vulgaritatea frustă are farmecul ei: Sunt bolnav de cântece, mamă,/ Adu-mi-o, să joace culcată și să geamă", interogațiile criminalului din Tinca au un ton justițiar: Cine ți-a dezlegat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]