1,986 matches
-
La fel acei nefericiți de activiști, al căror rol este doar cel de a-l aplauda spontan pe Ceaușescu la sosire și, la fel de entuziaști, la plecare. O umilință de masă, nu altceva! S-au înregistrat numeroase accidente: copii care au leșinat de foame și sete, de oboseala acumulată. Nu li s-a permis să-și aducă nimic de mâncare și nici de băut, pentru că veceurile stadionului sunt insuficiente și se mai află și sub tribune. Așa că... atenție! Se spune că s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
zilele. Tata lucra zi și noapte la reparatul batozei și a tractorului pentru că peste vreo două luni venea secerișul, venea salvarea noastră, a tuturor. Abia mai tîrziu am aflat că tata era să moară între păierii batozei, acolo unde a leșinat de foame și muncă istovitoare. Cum spuneam, aveam burticile lipite de șira spinării, mîncam susai și alte buruieni, dar foamea ne sfîrteca stomacurile și sufeream. Tata mai avea însă putere să glumească cu noi. Mai mătura podul și cele cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la biserică. Toți aleargă să ducă vestea că mare necaz se va abate către satul lor. Clopotul mare sună fără încetare. Ce, ce s-a întîmplat? Necuratul, cumătră Aritină. Necuratul. Ne-a blestemat Dumnezeu pentru necredința noastră. Anica întîi a leșinat. Apoi și-a revenit și a început a răcni. Omorîți-l, vă rog, să nu mă lăsați cu el! Nu l-a omorît nimeni. Necuratul plîngea exact ca un copil. Ți se rupea inima, nu alta. Mama... tot mamă. Preotul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o mie și opt sute de dinari pe lună. Risipa trebuia recuperată. Româncele au găsit banii dosiți de domnișoară și au cumpărat o sticlă de spirt medicinal și un pui dolofan din care au făcut o supă (au profitat că era leșinată ). Cu o lingură domnișoara era hrănită delicat. Am lucruri și sub paturi...și niște bani în cutia de cafea... spunea ea cu limbă de moarte. Pe măsură ce supa călduță intra în stomăcelul ei, plăpîndul trup de vreo patruzeci de kilograme prindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în casă. Asta a făcut-o pe soție să se oprească și să încerce să mă calmeze. Chiar a reușit s-o facă, dar deodată ne-am dat seama că Mașenka nu era în casă. Mașenka, țipă soția, după care leșină! O ud cu apă țipînd și eu într-una: Mașenka, Mașenkaaa! Nebun, nu mai sînt stăpîn pe mine. Deschid ușa și uraganul o izbește de perete, rupînd-o. Cad și eu sub un val de apă. De acolo, o văd pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rest știu că mă purtam destul de urât cu colegele de clasă. La un moment dat, în curtea școlii m-am apropiat de o colegă și nu știu din ce motiv am lovit-o cu pumnul pe la spate. Colega respectivă a leșinat, sau poate că mai mult s-a prefăcut, cert este că eu am fost pus în discuția clasei, am fost pus la ,,zidul infamiei” și mi s-a scăzut nota la purtare. Dacă aș căuta niște cauze ale acestui comportament
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dorința expresă a nașului de botez cel care trăise o bună parte din viață în deșertul inospitalier al Iordanului hrănindu-se după o rețetă anticolesterol descoperită de el, cu te miri ce și mai nimic: câteva fructe sălbatice, niște lăcuste leșinate de căldură și în final, ca să-și dreagă gustul, nițică miere "împrumutată" de la niște ființe lipsite cu desăvârșire de cea mai elementară educație și care-și depozitau comoara meliferă în scorburile copacilor. Mai apoi, revenit printre oameni și oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe Siret, împotriva nemților, care nuș' ce naiba mai căutau și ăștia pe-aicea în sfârșit nepoții lui Attila erau făcuți harcea-parcea și fugăriți de le scăpărau călcâiele într-un maraton al groazei până la marginea lacului Balaton, unde au căzut epuizați; leșinați de oboseală. Aici s-au oprit cu toții, semnând o pace eternă, având ca fundament material inegalabilul papricaș stropit cu celebrul vin de Tokay combinat cu minunata agheasmă de Zăvoaia. Încălziți binișor de cele două stimulente lichide, s-au hotărât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
între cele două rânduri de grămezi, reîncepea activitatea de încărcare până ce grămada lua sfârșit, iar pe arătura proaspătă nu se mai zărea nici un ciocălău. Căruța o lua pe șleaul spre casă, iar noi, cei patru frați, rupți de oboseală și leșinați de foame, ne târam în urma acestui mijloc de transport ca niște deținuți condamnați definitiv la o grea și lungă deportare. O, Doamne, cine știa, cine putea bănui că într-un viitor foarte apropiat lucrurile se vor petrece întocmai, dar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
creangă subțire, îmi țineam respirația și făceam eforturi supraomenești să nu mă mișc, să nu mă simtă, lucrurile au mers bine un timp, dar sporovăiala nu mai avea capăt, eu nu mai rezistam, din clipă în clipă m-așteptam să leșin și să mă prăbușesc, să cad de acolo, ca un măr stricat, drept la picioarele neobositei doamne Duțulescu. Tărășenia nu s-a terminat totuși așa de rău cum îmi trecea mie prin cap în momentele ălea de groază că o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
puterile. Însă femeia tot nu ceda: nu recunoștea și nici nu plângea de durere și de frică, așa cum ar fi reacționat oricine. Sub ochii impasibili ai gealatului care stătea smirnă, tovarășul Cameniță a bătut-o pe mama până când ea a leșinat. Atunci s-a oprit. Transpirase de efort. I-a poruncit insului în uniformă: -Toarnă niște apă pe ea. A așteptat până s-a convins că mama își revenise, apoi a hotărât: -Continuăm mâine. *** Zilele și săptămânile următoare s-au desfășurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
2004) Chix Morris Îți trebuie ceva tupeu pentru a o introduce pe dna Lia Roberts românilor drept viitoarea președintă a României chiar înainte ca multimilionara nevadeză să se fi decis dacă intră ori nu în cursa pentru Cotroceni. Înainte de a leșina, fascinați de impetuozitatea trâmbițașului, să vedem cine este personajul care aruncă tiribombe și fumigene de felul acesta pe coșcovita piața electorală românească. Dl Dick Morris este, într-adevăr, un foarte cunoscut consultant politic american, faimos nu doar pentru calitatea serviciilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
într-un hău, privind fix în lumină, spre celălalt bărbat. Ochii hipnotizatorului erau vigilenți. - Această fată, Judith - spuse el - când ai văzut-o ultima dată? - De ce? - nu-mi aduc aminte. Se legăna. Ciudat, mă simt ca și cum aș fi gata să leșin. - Tipul halucinației tale - spuse Blandar - deschide noi orizonturi hipnotismului. Personal, trebuie încă să găsesc cheia mai multor posibilități. Majoritatea oamenilor își găsesc scăparea în amnezie, sau în trecut, atunci când se confruntă cu o situație pe care nu pot s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
prin care o minciună poate înșela și în care autorul, subjugat de povara de a scrie cartea, n-a mai avut puterea să-i imprime lucrării alt sentiment decît acela al ostenelii sau trăirea celui ce este pe punctul să leșine; cărți cărora specia umană ieșită din anii copilăriei le întoarce spatele, pentru că nu își regăsește în ele nici gîndurile, nici sentimentele; și cărora totuși le este condamnat cu cruzime și încăpățînare tineretul care, dintr-un simț firesc, le repudiază și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
În seara aceea mizerabilă de la Chelsea Hotel simțeam că acest oraș, pe care nu știam cât de mult aveam să-l Îndrăgesc, Îmi dădea palme pe post de bun-venit: vacarmul și confuzia de la aeroport, Andy Warhol și fantomele lui, morfinomanul leșinat În toaletă, ziare și gunoaie zburând pe străzi... „Îmi Închipui că te-ai relaxat bine aseară“, m-a Întâmpinat a doua zi surâzătorul Jules, cu dinții lui albi ca ai lui Frank Sinatra, În drum spre magazinul Klein de pe 14th
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
meu să-și Îndeplinească singur misiunea spirituală. Am stat așa cam până la unu noaptea, cred, plutind Într-o pasivitate metafizică, sau așa mă amăgeam, când cu un țipăt ce semăna a triumf, slăbănogul a sărit În sus, apoi aproape a leșinat În brațele mele. Am fost nevoit să-l car În jos pe scări, căci nu mai putea să-și coordoneze picioarele după atâtea ore de nemișcare. „Te-amînvins! Am câștigat lupta!“ „Care luptă?“, l-am Întrebat uimit. „Am rezistat mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
patru! Era o ilustrație pe viu a legendei Turnului Babel... Bineînțeles că examenul a fost un fiasco. și, de fapt, nici nu mă mai interesa: eram într-un asemenea hal de epuizare fizică și morală, încât a doua zi am leșinat în stradă, cu tensiunea scăzută la șase... M-am trezit în penumbra răcoroasă a camerei de acasă. Eram grav bolnav... În jurul meu - Mama, Tata, medici și, din când în când, câte-un prieten. A trecut și Mihai pentru câteva minute
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vreo zece minute până acasă. Ajungem cu bine în livada cu nuci, „parcul” cartierului, de unde mai e puțin de mers și în care pe atunci se mai aflau câteva bănci când... epuizat de emoții, de frica permanentă că Doina o să leșine dintr-o clipă în alta, leșin eu! Sau aproape: mi se întunecă vederea, simt că mă lasă picioarele. Ne așezăm pe o bancă, așteptăm să-mi treacă. Îmi trece. Ne ridicăm și ne continuăm drumul, fără a mai ști cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu bine în livada cu nuci, „parcul” cartierului, de unde mai e puțin de mers și în care pe atunci se mai aflau câteva bănci când... epuizat de emoții, de frica permanentă că Doina o să leșine dintr-o clipă în alta, leșin eu! Sau aproape: mi se întunecă vederea, simt că mă lasă picioarele. Ne așezăm pe o bancă, așteptăm să-mi treacă. Îmi trece. Ne ridicăm și ne continuăm drumul, fără a mai ști cine pe cine susține. Până la urmă, totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ei, cu un conținut atât de aproximativ. Ce-ar fi să-l găsesc într-o seară, aburind, pe masa din bucătărie, plin pe trei sferturi, ca și cum cineva abia ar fi început să soarbă, cu prudență, din el... Cred că aș leșina de emoție, ca la presimțirea apariției unei fantome. Așa îmi închipui că ar trebui să înceapă Învierea: cu reapariția obiectelor, a celor mai personale dintre ele, pe care omul și-a lăsat pecetea... * În vara lui 1982, în primul an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
agitație i se par acum inutile, „nu a ieșit cum trebuie”, a lipsit solemnitatea, pioșenia... E îmbrăcată în negru, palidă, abia se ține pe picioare. Nu știu cum s-o ajut, mă simt vinovat, mă cuprinde aproape disperarea. Mă tem să nu leșine... la un moment dat, un bărbat de vreo 25 de ani, care stătea cu spatele la noi, se ridică de pe locul lui și iese, era un vechi automotor împărțit în trei „segmente”, pe ușă. În nici o altă împrejurare n-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Carina și Valentin făcuseră tot ce trabuiau să facă. Nu aveau ce să își reproșeze. Aproape că se ruinaseră; în ziua de 4 martie ’75 inima pruncului zvâcnise pentru ultima oară. În timpul predicii în drum spre locul de veșnicie, ea leșinase iar când își revenise avea impresia că în sicriu în locul pruncului vedea un îngeraș imaculat, care o implora să îl ia în brațe, tânguindu-se. Trupul îi tremura fără să o mai asculte. Cu cât cortegiul funerar se apropia de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu mă poată obliga la declarații mincinoase. M-au ținut la anchetă circa 10 zile. Nemâncând zile de-a rândul și fiind total epuizată de puteri, securiștii nu mă puteau ancheta și nici nu puteau să mă trimită acasă căci leșinam pe cale. Au încercat să mă alimenteze cu lichide (cu lapte) forțându-mi deschiderea gurii cu călușul. Mi-au turnat și mi-au umplut gura cu lapte dar eu n-am voit să înghit, mi-au făcut injecție în mână dar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fum în cel mai frumos cimitir din lume, în cel de la Genova, pentru sutele și sutele de morminte funerare de rară valoare artistică. Pentru pământeanul cu puțin duh de credință moartea este durerea durerilor, este scrum și fum; cei mai mulți oameni leșinați de durere se văd în cortegiul funebru dindărătul carului funebru. Însuși Cristos, în atotputernicia persoanei sale divine, nu și-a stăpânit lacrimile în fața mormântului lui Lazăr, prietenul său. (In 11,35). Între literele românești putem citi: „Nu de moarte mă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
amintesc anul, i-am făcut o vizită acolo în luna noiembrie. El ne-a spus că a stat două săptămâni la o familie de nemți, și apoi s-a mutat în casa parohială. Ne-a mai spus că odată a leșinat de foame. Într-o zi a găsit în biserică o coajă de pâine și cinci nuci, le-a mâncat și și-a mai revenit. Cineva i-a adus un lighean cu apă și două săptămâni nu i-a schimbat-o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]