3,457 matches
-
care se vorbește și scrie atât de mult ce ai să-mi spui? - Oamenii vorbesc dar fericirea din punctul meu de vedere este formată din bucățele și nu ca un întreg. - Și dacă aleasa nu este cea mult visată? - Există leac pentru orice. Divorțezi, dar te supui judecății celor din jur ori speri și aștepți să se schimbe ceva în bine. - Dar dumneata bunicule, am auzit că ai fot căsătorit oficial și ai avut 5 neveste. Și nu se cunoaște numărul
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
cu efortul minții, al cugetului, al inimii. Oricât mă-ndepărtez mai mult mă adâncesc Fără puteri înot în lutul omenesc Mă strânge noaptea-n chingi și veacul zbiară-n gând Am sângele chircit cad visele plângând Nu știu decât un leac al sufletului ars Orbirea minților pe drumul către Tars Când voi vedea din nou prin ochii zorilor Cu lacrimi să plivesc poiana florilor Poeta pare să aibă „combustie” pentru un destin poetic întreg, iar „combustia poetică” nu se adună prin
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
nu gratis, pe parale(!) Sării Gheorghe : ce să-ți fac?! Tu vorbești prostii când bei! Io nu mă corup pe Lei ... Te pun nene pă arac Fără ca să te dăzbrac ... Io te aia ... un-doi-trei, Că doar popa-ți va fi leac(!) Iată deci, că dom' părinte În sfârșit imi dete-un sfat, Dacă vreau să fiu clonat, (Doar așa, din trei cuvinte Că posed o țîr-de minte) Tre' ca să fiu însurat, Și-l crezui, cu luare-aminte, Așa că, m-am însurat Cu
CLONARE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360958_a_362287]
-
parcă avem sufletele morminte jefuite cărări de lebede decapitate trecute în vise câtă tăcere-n cuvinte și-n priviri câtă tăcere ochii-au pierdut vasul fantomă florile tac banca veche a ruginit de-atâta liniște primăvara încercă în noi ultimul leac hai să ne-așezăm pe banca cea veche moartea n-are ce căuta printre noi seara și-a desfăcut cerurile pe care plutesc îngeri gândul zadarnic pâlpâie ca o flacără-n gol ascultă natura cu muzica ei lasă sămânța să
POVESTE NAIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364082_a_365411]
-
de safir pe-obrazul mic Cu ștrengărești gropițe, Cu trupu-i ca un fir de stuf Subțire și mlădie, Ușoară ca un puf de puf, Când vântu-abia adie. Ci doar gingașă surâzând Cu buzele-i de fragă, Stârnea ispitele căzând Fără de leac de dragă. Și împăratul din Apus, Să-și capete iubita, Fiică de rege nesupus, Cu Lupii toi pornit-a. Și spre a fi la adăpost Să nu îi cadă-n mână, Fecioara regelui a fost Trimisă-n munți la stână
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
Pe pat de flori, sub flori pe bolți... Uimit fu ciobănașul! Luându-l, dară, ucenic, Rămase să-l învețe Cum viața crește din nimic Și tâlcuind povețe Din al naturii tainic tom, Secrete să deprindă, Iar de la plante, păsări, pomi Leac pentru boli să prindă; Ființelor fără cuvânt Să le învețe graiul Și semnelor de pe pământ Ce magic și-ascund traiul; În codrii-l învăță apoi De fiare-a nu se teme. De-acum, să plece înapoi În sat venise vreme
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
cu drag În făurar, în vise, Ivindu-se doar mirilor Novici în prag de nuntă Și-n tainele iubirilor Pe care toți le-nfruntă Le-a arătat și i-a-nvățat Să aibă iscusință, Să aibă bărbăție-n pat Și leac la neputință. Or, ei, în schimb, prin jurământ Păstrau în ei secretul Cât timp în traiul pe pământ Îmbătrânind cu-ncetul Nu ajungeau la centenar Și la purificare, Cum se petrece tot mai rar, Primind-o nu oricare... Și după
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
la case S-alunge farmece și vrăji. Și-l țin la piept și mirii Din firele-i să facă străji În contra învrăjbirii Și-a aprigelor răzbunări De muieruști spurcate Care la pat și sărutări Cam fost-au refuzate... Și-i leac, Năvalnicul, la răni Nu doar ce ard în suflet, Ci și beteșugitei cărni Oprind biet trup din umblet. Aduce spor, noroc și bani, Alungă ghinionul, Lungește viața peste ani Ca remful și tarhonul... Dar vă-ntrebați, cu Dochia Ce va
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
orhideea, hibiscul, mentă, urzica, susanul, șofranul. Există plante care ne dau ghes să transformăm dorința în faptă și, firește, există și plante cu care putem pune frână, atunci când nu vrem să ne lăsăm în voia iubirii: camforul, salată verde, verbina. Leacuri și vrăji de dragoste... Nu există îndrăgostit care să nu-și fi dorit măcar o dată în viață să cunoască vreun farmec, vreo plantă sau vreun descântec anume, care să-l unească pentru eternitate cu cel iubit. Cu toate astea, înainte
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
vreun descântec anume, care să-l unească pentru eternitate cu cel iubit. Cu toate astea, înainte să ne lovească „orbul găinii”, ar trebui să reflectăm la câteva aspecte desprinse din marea carte a iubirii, scrisă prin veacuri, de îndrăgostiți. „Folosirea leacurilor de dragoste pentru a înfrânge voința cuiva, silindu-l să se îndrăgostească, este un mare păcat” Elixirul magic poate face, într-adevăr, ca un om, neștiutor și indiferent, să fie cuprins pe neașteptate de flăcările iubirii. Dar, mai curând sau
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
indiferent, să fie cuprins pe neașteptate de flăcările iubirii. Dar, mai curând sau mai tarziu, el își va da seama ca înflăcărarea lui nu pornește din inimă. Dragostea adevărată înseamnă mai mult decat beția iscata de forță secretă a unor leacuri. Ea are nevoie de bucurie, emoție, tandrețe, confidenta, încredere. Și, din păcate - sau din fericire -, pentru toate acestea, inca n-a crescut nicăieri vreo plantă! A tunci când două suflete se iubesc cu adevarat, cănd sentimentele care îi anima pe
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
grijească așa cum se cuvine. Șerban nu prea credea în durerile ei, o dusese la doctor, dar nimeni nu putuse să spună de unde îi vin, ba c-ar fii de la tensiune, ba c-ar fii de la ficat, cert e, nu găsiseră leacul potrivit pentru ele. Cu timpul se obișnuise, aproape că nici nu o mai auzea când se plângea. Maria nu lucrase niciodată. Prin ´57 mersese câteva luni la CAP-ul din sat, pe la birouri, că doar era fată cu carte, dar
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
în vis nu mi-a permis Iconiței să-i văd rama Din frânturi de paradis Și nu am știut că-i vis... Poate, doar, fiindcă, totuși, A deschis geana pe geană Însușindu-și stoic reproșu-și De femeie și vădană Fără leac pe vechea-i rană. Poate, doar, fiindcă, seara Când exultă relele Și își pun pe pieptu-mi gheara Demonii și ielele, Nu-mi ajută stelele Cum nici magii din Scriptură, Și nici turme de zeițe Nu o fac doar dându-mi
CÂND ERAM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364220_a_365549]
-
-și încheie drumul său pe cer, So Jin-Ji stă pe țărm. El cugetă la soartă. Are-o colibă veche și săracă, un biet copil și-un câine. De-i cauți, toți bolesc. Și doar el e de vină! Tânjește și leac la suferință nu găsește. Nici rostul nu-și află de-o vreme bună. Privind la-ntinderea de ape, neliniște câinoasă pe dată-l îngheață... Pentru nimic nu poate să uite întâmplarea! Din ea i se trage neputința! Devreme-n zori
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
prin sat, rătăcit, pesemne și care-l salvase pe copil de ploaia de mere coricove îndreptată asupra-i de nărăvașii ciudoși, îl trăsese de-o parte să-l ogoaie. Simțindu-i meteahna ațâțată și de batjocoritori, îi vorbi de un leac, ridicând stufoasele-i sprâncene deasupra ochilor pătrunzători și veseli. Să fi trecut o jumătate de an, poate? El se găsea tot cu frica-n sân, parcă și mai și decât altădată! Și creștea încă pe măsură ce se apropia clipa vestită de
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
-nțelege, Că am uitat, iubind, și am iubit, uitând, Ne va fi cerul-platină și muntele un rege, Coroană depășirii se va crea oricând Din crengile balsamului, de au ajuns Pe creștet să-nflorească într-o armonie, Ce tristă e, iar leacul ei de neînvins Alungă umbra disperării și inima îmbie. LILIA MANOLE Referință Bibliografică: COROANA DEPĂȘIRII / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
COROANA DEPĂŞIRII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367973_a_369302]
-
prieteniei și a serii. Prietenul tău drag cu fire îndrăzneață cu suflet blând și ochiul iubitor, prietenia lui îți umple golu-n viață, picură în suflet ca apa de izvor! El nu-ți va fi nici pâinea și nici vinul, nici leac atunci când mâinile îți frângi, însă de vei simți in inimă prea-plinul pe umărul lui cald, tu poți să plângi. Când viața este-atât de grea și trece greu mai zărești pe stradă bucuria. Omule drag nu fi nepăsător și rece
PRIETENIE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368077_a_369406]
-
-n amintire Mai bine o rană vie viata-ntreaga. Mi-e bine așa c-un ciob de tine-n mine Durerea cărnii mele n-ai s-o știi Atât mă rog să nu-mi fii alinare Și să nu fie leac în farmacii. Să te lipesc la loc nu mai am vreme Mai mult să te împrăștii n-am putere ....................................... Doar noaptea-n vis îmi ești din nou statuie. Iar dimineața ...cioburi și tăcere. Referință Bibliografica: Cioburi și tăcere / Nuța Istrate
CIOBURI SI TACERE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367298_a_368627]
-
cad/ Cuvinte dintr-o tainică prefață ... ”,versuri din poezia „Inele..ruginesc” ne arată cum dintr-o imagine banală pentru inși se transformă în poezie pentru o ființă sensibilă.Altă metaforă reușită în poezia sa „Casa părintească..”” Casa părintească,busuioc de leac/ Prins pe la icoane care încă plâng”,unde întoarcerea plânsului mamei în plânsul veșnic al icoanei denotă talent și sensibilitate și întreaga poezie „Poemul meu”,adevărată profesiune de credință.Cartea este fundamentată pe credință religioasă în sensul cel adevărat ,pe de-
PARFUM DE VIOLETE- DESPRE VOLUMUL DE POEZII DINCOLO DE CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367304_a_368633]
-
ratări istorice, a unei ''moșteniri de nenoroc'', cum spune undeva Iorga, într-o pagină de călătorie prin Hațeg. * Victimele lehamitei plimbă peste lume o privire obturată de cataractă. Nu se poate trăi pe bază de suspin. Lehamitea nu e un leac, o ieșire onorabilă. Preferabil ar fi un acces de iritare vitală, un scurt moment de furie trezitoare. Întâi împotriva propriei noastre netrebnicii. Apoi împotriva lehamitei înseși. Aflu din dicționare că ''lehamitea'' e un cuvânt de proveniență bulgărească (liha-mi-ti, ''mi-e
JURNAL CU CAPUL IN JOS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367374_a_368703]
-
XII. DARUL LUI MIHAI EMINESCU, de Marinela Preoteasa , publicat în Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015. Ziua lui Eminescu, noi o sărbătorim cu rodii, O sămânță servești tu, o sămânță servesc eu, Ca și cum am lua leacuri sacre Pentru nemurirea sufletului. El, Eminescu avea darul luminii și visului, Ca și cum natura i-ar fi dat doar lui nemurirea Cuvântului românesc și călimara dorului, Ca și cum El, Eminescu, ar fi trecut prin multe galaxii Și ne-ar fi adus versul
MARINELA PREOTEASA [Corola-blog/BlogPost/367432_a_368761]
-
sa, Îndrăgostiții de frumos, de viață, de țară, Îndrăgostiții îndrăgostiți. O sămânță servești tu, o sămânță servesc eu, ... Citește mai mult Ziua lui Eminescu, noi o sărbătorim cu rodii,O sămânță servești tu, o sămânță servesc eu,Ca și cum am lua leacuri sacrePentru nemurirea sufletului.El, Eminescu avea darul luminii și visului,Ca și cum natura i-ar fi dat doar lui nemurirea Cuvântului românesc și călimara dorului,Ca și cum El, Eminescu, ar fi trecut prin multe galaxiiși ne-ar fi adus versul dorului ca
MARINELA PREOTEASA [Corola-blog/BlogPost/367432_a_368761]
-
este viața și mulțimea ființelor, care își găsesc semnificația nestricăcioasă întru Iisus Hristos, care recapitulează în întregime creația și istoria. Viața Sfintei Euharistii este viața lui Dumnezeu Însuși, ca viață de comuniune divină. De aceea Sfântul Ignatie numea Euharistia drept „leac de nemurire, doctorie pentru a nu muri”. Iar Sfântul Irineu de Lyon (sec. II) a folosit teologia Euharistiei în luptă cu dochetismul și gnosticismul, ce arată că Iisus Hristos a avut trup aparent, arătând că Euharistia este cu adevărat Domnul
PARINTELE GHEORGHE ISPAS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367334_a_368663]
-
Euharistia se deschide totodată spre eshaton, făcându-ne din fii vremelnici ai istoriei, fii nemuritori ai Împărăției veșnice deja începute. Eshatologia este gustată în Euharistie iar Sfânta Euharistie arvunește plinătatea Împărăției ce va să vină. Sfântul Ignatie Teoforul numea Euharistia „leac de nemurire, doctorie pentru a nu muri”. Sfântul Irineu de Lyon (sec. II) a folosit teologia Euharistiei în luptă cu dochetismul și gnosticismul care arată că Hristos a avut trup aparent, arătând că Euharistia este cu adevărat Hristos, că El
PARINTELE GHEORGHE ISPAS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367334_a_368663]
-
și a celor doi părinți îmbătrâniți înainte de vreme. Rămasă pe lume doar cu mama, observa cum din zi în zi era tot mai abătută. Starea de sănătate a bătrânei se deteriora pe zi ce trecea. Nici un medic nu-i găsea leacul bolii. Se topea pe picioare văzând cu ochii și aceasta pentru că nu putea suporta pierderea omului de care a fost legată peste patruzeci și cinci de ani. Dacă aveau copii de la începutul căsniciei, acum erau bunici, așa nici măcar nu au
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]