1,578 matches
-
adresat Ministerului Afacerilor Externe la 16 decembrie, oferindu-și serviciile pentru reprezentarea consulară a României la Alep. I. G. Duca a respins cererea lui Amedee Girard, după consultarea Legației române la Constantinopol, care a răspuns negativ. La 24 iulie 1925, Legația României la Paris a primit cererea din partea lui Albert Homsy din Alep, la care Ministerul Afacerilor Externe a răspuns pozitiv solicitantului, hotărând să deschidă consulat la Alep. Decretul nr. 3015, privind numirea lui A. Homsy a fost semnat de rege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în România și Siria, în anul 1957 s-a tradus în limba arabă piesa lui Mihail Sebastian Ultima oră, numeroși studenți sirieni au studiat în România. Acordul cultural a fost semnat la Damasc la 9 decembrie 1957. În perioada 1958-1961, Legația României la Damasc s-a transformat în Consulat general, iar Agenția economică a fost inclusă ca secție în cadrul acestuia, perioadă în care a funcționat Uniunea siro-egipteană. După ieșirea Siriei din cadrul R.A.U., țara noastră a avut oficiu diplomatic în capitala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
XIX-lea, solicita sprijinul Ministerului Afacerilor Externe în soluționarea unor probleme pentru conaționali din Maroc la 23 februarie 1911. Într-o altă scrisoare, la 16 decembrie 1913, solicita ca țara noastră să fie reprezentată pe linie consulară la Tanger. Și Legația României din Londra solicita deschiderea unui oficiu consular la Tanger și numirea lui Artur Keyser ca titular onorific 74. M.A.E. francez, fiindu-i solicitat avizul, a sugerat deschiderea unui consulat la Casablanca, adevăratul centru economic al Marocului. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
avizul, a sugerat deschiderea unui consulat la Casablanca, adevăratul centru economic al Marocului. Doctorul Cunea, român de origine, a sugerat deschiderea unui consulat român la Marrakech, solicitând, la 5 octombrie 1933, postul de consul. În anul 1935 (la 27 martie), Legația română din Belgia propunea ministrului de externe, Nicolae Titulescu, candidatura lui Elia Hassan pentru postul de consul onorific la Tanger, dar acesta fusese deja numit în acel post la 1 aprilie 1935 pentru întregul teritoriu al Marocului, primul consulat român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Război Mondial; schimburile comerciale româno-ruse erau nesemnificative, lipsind argumentul pentru preconizatul tratat de pace și recunoaștere a unirii cu Basarabia. Relațiile diplomatice dintre România și U.R.S.S. au fost totuși stabilite în anul 1934, la 9 iunie, la nivel de legație. La 7 iunie 1934, regele Carol al II-lea și guvernul român l-au autorizat pe ministrul de externe Nicolae Titulescu să acționeze în vederea reluării relațiilor diplomatice cu Rusia întrerupte în cursul Primului Război Mondial. La 8 iunie 1934, au avut loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de prevăzut. Se cuvine să accept o întoarcere în istorie și să consemnăm și în această lucrare recunoașterea independenței României de către Rusia (16 septembrie 1878) și stabilirea de relații diplomatice între cele două țări la acea dată, la nivel de legație. Evenimentul diplomatic a fost consemnat prin remiterea domnitorului României, Carol I, a scrisorilor de acreditare de către baronul D. F. Stuart, în calitate de ministru rezident, act solemn ce a oficializat recunoașterea independenței României de către Rusia. Cu rangul de trimis extraordinar și ministru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
spațiului economic al Principatelor Unite ca fiind principala premisă a unirii din anul 1859. În anul 1863, Rusia deținea deja un consulat la Galați. La 16 septembrie 1878, între România și Rusia au fost stabilite relații diplomatice la rang de legație. Primul reprezentant diplomatic al Rusiei în România a fost baronul Stuart (fost agent al Rusiei la București), cu rang de ministru, fiind primit la 15 octombrie 1878 (stil vechi) de domnitorul României, Carol I, Rusia recunoscând astfel independența României; la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
erau conduse de buni și prețioși prieteni ai României care au contribuit mult la dezvoltarea raporturilor româno-suedeze. După dizolvarea, în anul 1905, a uniunii dintre Suedia și Norvegia, România a continuat să întrețină aceleași raporturi prietenești cu cele două țări. Legația României la Stockholm a fost înființată la 1 noiembrie 1916, prin decretul din 3 noiembrie 1916; Grigore Bilciurescu a fost numit, prin decizie ministerială, însărcinat cu afaceri a.i., acesta aflându-se atunci la Stockholm. La 1 aprilie 1917, G. Bilciurescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
disponibilitate și nu a mai fost numit un înlocuitor; la 1 .11.1918, Derussi și-a reluat activitatea la Stockholm, continuând-o până în septembrie 1919, când a fost înlocuit de Mihail M. Pîcleanu, care a condus misiunea diplomatică până în 1927. Legația Suediei la București a fost deschisă în anul 1921, fiind condusă de un ministru plenipotențiar. Între anii 1922-1924, miniștrii plenipotențiari ai României în Suedia erau acreditați și în Norvegia. În perioada dintre cele două războaie mondiale, după înființarea reprezentanțelor diplomatice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
N. Iorga despre Suedia și Norvegia, cu remarci și impresii de călătorie etc. Între anii 1945/1949, ca urmare a declarării stării de război și ruperii relațiilor cu unele state, interesele consulare ale României cu Canada au fost reprezentate de Legația Suediei la Ottawa; cu Noua Zeelandă, cu Marea Britanie și S.U.A. de misiunile diplomatice ale Suediei în cele trei țări. Cadrul juridic româno-suedez a fost lărgit prin stabilirea relațiilor diplomatice dintre România și Regatele Suediei și Norvegiei, cele două părți fiind reprezentate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
legături bilaterale, manifestate din plin într-un deceniu și începutul reducerii unor obstacole artificiale au creat un cadru propice pentru strângerea legăturilor comerciale româno-scandinave. Reprezentarea diplomatică a României în Suedia, după restabilirea relațiilor diplomatice, în decembrie 1947, la rang de legație, apoi la cel de ambasadă până în decembrie 1989 și după aceea a fost următoarea: Radu Rusescu, primul reprezentant român, acreditat în 1947-1953; Francisk Otrok în perioada 1953-1958; însărcinați cu afaceri a.i, 1958-1961; Manu Petre 1961-1966; Eduard Mezincescu 1966-1973; Dumitru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a rupt relațiile cu Suedia, iar Suedia a declarat stare de război cu România în anul 1944. La 3o decembrie 1947, România a fost declarată Republică Populară. La aceeași dată, România a restabilit relațiile diplomatice cu Suedia, la nivel de legație și mai târziu la rang de ambasadă. Între cele două țări au continuat schimburile la nivel guvernamental: astfel la 3-7 mai 1967, ministrul afacerilor externe, Torsten Nilsson, a efectuat o vizită oficială în România, unde a avut discuții cu ministrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Joze Felix Aramburu, a comunicat că guvernul țării sale a decis să deschidă o reprezentanță diplomatică în România, din dorința de a dezvolta relațiile între cele două țări, și a numit pe Jose Gambetta ca însărcinat cu afaceri a.i. al Legației peruane a București. Din cauza izbucnirii celui de Al Doilea Război Mondial, Legația la București a funcționat până la 6 martie 1942, dată la care au fost întrerupte relațiile diplomatice între România și Peru. În perioada postbelică, raporturile româno-peruane au evoluat într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
deschidă o reprezentanță diplomatică în România, din dorința de a dezvolta relațiile între cele două țări, și a numit pe Jose Gambetta ca însărcinat cu afaceri a.i. al Legației peruane a București. Din cauza izbucnirii celui de Al Doilea Război Mondial, Legația la București a funcționat până la 6 martie 1942, dată la care au fost întrerupte relațiile diplomatice între România și Peru. În perioada postbelică, raporturile româno-peruane au evoluat într-un climat pozitiv; după unele acțiuni sporadice, în anul 1957 a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
astfel de propuneri au fost asumate la 8 martie 1916, la 13 septembrie 1921 și 27 martie 1922 de personalități columbiene de a reprezenta în calitate de consuli onorifici interesele României în Columbia. O propunere asemănătoare a fost înaintată la București din partea Legației României în Mexic, prin însărcinatul cu afaceri al României, Vintilă Petală, pentru înființarea unui consulat general onorific român la Bogota, acțiune finalizată la 1 septembrie 1940, prin Daniel Arias Argaez 120. La 1 septembrie 1940, acțiunile de mai sus au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
D. Petrescu, "Republica Populară Chineză", în Reprezentanțele diplomatice ale României, vol. III, iunie 1949-martie 1973, Editura Politică, București, 1973. 9. Arhiva M.A.E., Fond Paris, vol. 8, 1880-1881. 10. Arhiva M.A.E., Fond Războiul de Independență, Raport al Legației României la Paris, vol. 93, pp. 269-270. 11 Arhiva M.A.E, Dosar Relații chino-române, vol. III,1930, p. 42. 12 Arhiva M.A.E., Fond China, vol. III, 1939, p. 71. 13. Arhiva M.A.E., Fond 71, Japonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Virgil Cândea, Constantin Turcu, România și America Latină, Editura Politică, București, 1970. 72. Arhiva M.A.E., Fond "Războiul de independență", vol. 93, p. 296. 73. Arhiva M.A.E., Decretul nr.3959 din 16 noiembrie 1900, Reprezentanți H1. 74. Raportul Legației României la Santiago de Chile privind acordarea execuatur-ului, pentru Juan Xavier Marcos (Arhiva MAE, Fond 75, vol.14 M.58). 75. A.D.C.R., Pagini din diplomația României, vol. III, Editura Junimea, Iași, 2012. ANEXE Toamna 1956. La vârsta de 24
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Republica Populară Chineză", in Reprezentanțele diplomatice ale României, vol. III, iunie 1949-martie 1973, Editura Politică, București, 1973, p. 119. 20 Arhiva M.A.E., fond Paris, vol. 8, 1880-1881. 21 Arhiva M.A.E., fond Războiul de Independență, Raport al Legației României la Paris, vol.93, fila 269-270. 22 Arhiva M.A.E., dosar Relații chino-române, vol. III, 1930, p. 42. 23 Arhiva M.A.E., fond China, vol. III, 1939, p. 71. 24 Idem. 25 Idem. 26 Idem. 27 Arhiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Lumii Mică enciclopedie, Editura Meronia, București ,1995, Chile, pp. 82-83. 122 Arhiva M.A.E., Fond Războiul de independență, vol. 93, p. 296. 123 Arhiva M.A.E., Decretul no.3959 din 16.11.1900, Reprezentanți H 1. 124 Raportul Legației României la Santiago de Chile privind acordarea execuatur-ului, pentru Juan Xavier Marcos (Arhiva M.A.E., Fond 75, vol. 14 -M 58). 125 A.A.D.C.R., Pagini din diplomația României, vol. I, Editura Junimea, Iași, 2009, p. 5. 126 A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
suportul maselor populare exprimat în voturi. Pe lângă aceasta, uneori se purta de parcă ar fi fost "aerian", adică părea absent și se mai întâmpla uneori să nu recunoască oameni cunoscuți aflați în preajma sa. Iată un episod comico-bizar ilustrând cele afirmate anterior. Legația română din Tel Aviv se aflase la un moment dat, în luna iulie 1967, datorită unei absențe temporare a ministrului Valeriu Georgescu, sub conducerea lui Neagu Ionescu, numit din aceasta pricină chargé d'affaires. Ionescu m-a contactat spunând că
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
încercările mele de a-i propune un alt interlocutor sau măcar de a-l determina să-mi dezvăluie care este obiectul "mesajului important" nu au reușit să-i spulbere încăpățânarea. Neavând încotro și luând în seamă sensibilitatea română dupa ce legația lor a rămas unica misiune diplomatică dintr-o țară comunistă în Israel, am recomandat să i se acorde audiența solicitată. Audiența a avut loc în ziua de 31 iulie 1967. L-am însoțit pe Ionescu la cabinetul ministrului, care ne-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de o largă apreciere obținând medalia de aur la expozițiile organizate de statul român în 1932 în Italia și în 1934 în Spania. De asemenea, aceste lucrări de artă ca și altele executate de subsemnatul, au fost achiziționate de reprezentanții legațiilor din Germania, Japonia, Italia și S.U.A. În perioada 1935- 1939 am continuat să execut în atelierul personal lucrări de sculptură și ceramică pe care le-am expus an de an la expoziția permanentă « Rustica ».... Memoriu de activitate este foarte bogat
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
să-și apere fruntariile cu arma în mână și să nu cedeze în fața invadatorilor cu nici un chip. După acceptarea retragerii armatei și autorităților române din teritoriile cuprinse în Ultimatum, ministrul român de externe a trimis o notă tuturor ambasadelor și legațiilor străine aflate la Moscova, la 28 iunie 1940, în care explica tragicul deznodământ, explicând că notele ultimative sovietice și răspunsurile guvernelor german, italian și cel al statelor Înțelegerii Balcanice au silit guvernul român, „pentru a evita gravele urmări pe care
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
agentul de poliție pe care, zadarnic se străduia să-l facă să înțeleagă că-i este «frate», că Roma este «mama noastră comună», îl ia de lângă monument și-l predă la chestura poliției. A găsit însă înțelegere și ocrotire la Legația Română, unde prezența sa a produs mai întâi multă curiozitate și mai apoi mult entuziasm. Prin intermediul funcționarilor Legației, Badea Cârțan a făcut cunoștință cu mulți fruntași ai vieții publice italiene, filo români, care arătară o deosebită admirație pentru ciobanul nostru
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Roma este «mama noastră comună», îl ia de lângă monument și-l predă la chestura poliției. A găsit însă înțelegere și ocrotire la Legația Română, unde prezența sa a produs mai întâi multă curiozitate și mai apoi mult entuziasm. Prin intermediul funcționarilor Legației, Badea Cârțan a făcut cunoștință cu mulți fruntași ai vieții publice italiene, filo români, care arătară o deosebită admirație pentru ciobanul nostru - filozof - cum îl numeau ei, având astfel șansa să viziteze Senatul, Forumul, Capitoliul și multe alte însemnate instituții
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]