KorAP: Find »[drukola/base=legiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...171 >

4,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

spre Velunda. Caesar, Augustus, Germanicus, Caligula, Nero... apoi Galba și lama care-i tăia capul. Bău repede câteva înghițituri de vin, apoi întrebă: — Ucis? Dar cum s-a întâmplat? — Înainte să vină în ținutul nostru, medicul a fost în castrul Legiunii Galbiana, în Pannonia. Era acolo când a venit un mesager de la Roma... — Ucis, surâse Vitellius. Asta-i cea mai bună veste pe care mi-o puteai aduce! Cu mâinile tremurând de nerăbdare, Vitellius căută în vas bucățile cele mai mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Galba nu mai e! M-au ales pe mine, nu-i așa? Era fericit. — Da, m-au ales... Acum sunt împărat și la Roma... - râdea, dând din mâinile mânjite de sos. Cu toții știu că eu sunt imperator-ul ales de legiuni, iar acum am fost ales și la Roma... Știu că Valens și Caecina vin cu șaptezeci de mii de oameni... Se tem de mine! Ridică ochii spre tavan: — O, zei, vă mulțumesc! Voi aduce sacrificii în cinstea voastră. Oracolul s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
din gură bucata de carne pe care o mesteca și o lăsă să cadă pe tavă, înmărmurit. — Aseară, medicul ne-a spus despre uciderea lui Galba, răspunse Hector. A aflat vestea în Pannonia, când un mesager le-a povestit legatului legiunii și tribunilor ce s-a întâmplat. Hangiul sorbea fiecare cuvânt. Hector povesti că, la calendele lui ianuarie, când Galba depunea din nou jurământul pentru consulat, în timpul sacrificiului adus zeilor coroana îi căzuse de pe cap, iar când era pe punctul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să intre în Italia. — Medicul i-a dat lui Julius Civilis două scrisori, una de la legatul Valerius Mucrus și una de la tribunul Antonius Primus, fratele medicului... În amândouă i se cere lui Julius să încheie o alianță împotriva ta cu legiunile din Pannonia, din Maesia și din toată Illiria. Te consideră un uzurpator. De partea lor sunt și guvernatorii Africii, în primul rând Vespasianus. Și ce-a hotărât regele tău? întrebă Vitellius mânios. — Regele meu îi lasă pe batavii din legiunile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
legiunile din Pannonia, din Maesia și din toată Illiria. Te consideră un uzurpator. De partea lor sunt și guvernatorii Africii, în primul rând Vespasianus. Și ce-a hotărât regele tău? întrebă Vitellius mânios. — Regele meu îi lasă pe batavii din legiunile tale să-i urmeze pe Valens și pe Caecina. Acum e prea târziu să-i cheme înapoi. Sau, poate, crede că te vor trăda într-un moment dificil... Nu uita că ținea la Galba. La Roma, doar batavii erau dispuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dificil... Nu uita că ținea la Galba. La Roma, doar batavii erau dispuși să-l apere. — Dar el, Julius Civilis? — Regele meu comandă o armată puternică, formată din bărbați curajoși, și a hotărât să se alieze cu dușmanii tăi, cu legiunile de Pannonia și Illiria. După cum știi, nutrește o ură adâncă împotriva ta. — Pentru mine, ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul de iepure de pe care rosese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se alăture lui Vitellius, împăratul drept și generos, care era gata să intervină pentru a readuce pacea și dreptatea în Imperiu. Zeii îi dăduseră sarcina să readucă libertatea popoarelor oprimate de tiran. — Te prevenim să te ferești de învoielile cu legiunile din Pannonia și Illiria. Sau cu cele din Africa, mai ales cu Vespasianus. Nu te alia cu cei care vor fi învinși. Aliază-te cu Vitellius, învingătorul, ziseră în încheiere. — Ce spun prezicătorii voștri? - Julius își mângâie barba blondă, lungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
urăsc pe romani. Ei îl caută acum pe cel care mi-a spus că Hector era un trădător. Te vor găsi. Pleacă imediat, cât mai departe. Îl obligă pe Maktor să ia traista. — Du-te în Pannonia. Spune-i legatului Legiunii Galbiana și lui Antonius Primus că mă aliez cu ei împotriva lui Vitellius. Zi-le că, după ce a aflat despre moartea lui Galba, Vitellius nu pare dispus să renunțe la putere. Nu și-a oprit soldații. Flavius Valens și Caecina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în piață, văzu însemnele unei cohorte. Podoabele de bronz, discurile de aur și de aluminiu se legănau în bătaia vântului. Deodată îl apucă pe un soldat de braț și-l întrebă neliniștit, artând spre signum: — Acela nu e cumva însemnul Legiunii Galbiana? Nu știu... Știu doar că ieri, legatul unei legiuni din Pannonia a venit să discute cu Vitellius. Se eliberă din strânsoare. — Va învinge Skorpius! strigă, lovindu-l cu pumnul în spate pe celtul din fața sa. Tabăra se afla în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de aur și de aluminiu se legănau în bătaia vântului. Deodată îl apucă pe un soldat de braț și-l întrebă neliniștit, artând spre signum: — Acela nu e cumva însemnul Legiunii Galbiana? Nu știu... Știu doar că ieri, legatul unei legiuni din Pannonia a venit să discute cu Vitellius. Se eliberă din strânsoare. — Va învinge Skorpius! strigă, lovindu-l cu pumnul în spate pe celtul din fața sa. Tabăra se afla în apropierea zidurilor orașului, printre copaci. Erau puține corturi, dispuse perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
oferi munera. Mâine voi vorbi cu el. Împăratul Otho m-a însărcinat să discut cu el, să încerc să ajung la o înțelegere... Otho vrea să evite războiul civil. Nu dorește să înfrunte un împărat care a fost ales de legiuni. Împăratul și uzurpatorul și-au trimis deja câteva scrisori... Valerius îl întrerupse, neliniștit. — Trebuie să faci ceva pentru Salix! Cumpără-l. Du-te la conducătorul școlii și cumpără-l imediat. Am auzit că Skorpius este invincibil... E ultima luptă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
vine? Poate că nu l-au lăsat să intre în Ludi... Ar trebui totuși să-l lase, pentru că e tribun... — Tribun? zâmbi Errius. Așa deci, Antonius nu ți-a spus că a fost numit legat. El este noul general al Legiunii Galbiana. Valerius Mucrus a rămas în castru și-i ține locul pe timpul absenței sale. — Legat! exclamă Valerius așezându-se. Tocmai de asta se temea Vitellius... că Galbiana va fi condusă de un bărbat curajos, ca fratele meu. — Vitellius îl va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-se? Și discutând? — Se spune că vederea sângelui îi face plăcere. Ca și lui Tiberius sau Claudius... Îi imită pe împărați, răspunse Errius, turnând vin în două cupe. Eu, personal, nu aș ezita să intru în război cu el. Toate legiunile din Illiria i-au jurat credință împăratului Otho: legiunea noastră din Pannonia, legiunile din Dalmatia și Maesia... Îl avem de partea noastră și pe Julius Civilis, cu războinicii lui. În Judaea, Vespasianus și-a pus soldații să-i jure credință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
face plăcere. Ca și lui Tiberius sau Claudius... Îi imită pe împărați, răspunse Errius, turnând vin în două cupe. Eu, personal, nu aș ezita să intru în război cu el. Toate legiunile din Illiria i-au jurat credință împăratului Otho: legiunea noastră din Pannonia, legiunile din Dalmatia și Maesia... Îl avem de partea noastră și pe Julius Civilis, cu războinicii lui. În Judaea, Vespasianus și-a pus soldații să-i jure credință lui Otho, iar în Syria, Mucianus a făcut la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lui Tiberius sau Claudius... Îi imită pe împărați, răspunse Errius, turnând vin în două cupe. Eu, personal, nu aș ezita să intru în război cu el. Toate legiunile din Illiria i-au jurat credință împăratului Otho: legiunea noastră din Pannonia, legiunile din Dalmatia și Maesia... Îl avem de partea noastră și pe Julius Civilis, cu războinicii lui. În Judaea, Vespasianus și-a pus soldații să-i jure credință lui Otho, iar în Syria, Mucianus a făcut la fel. Aegyptus-ul e guvernat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
acesta să i-o dea lui Antonius. — Bea pentru sănătatea și pentru întâlnirea noastră! Sclavul puse cupa în fața lui Antonius; acesta nu schiță nici un gest. Cei prezenți încetară să mai urmărească luptele, observându-l - unii curioși, alții deconcertați - pe legatul Legiunii Galbiana, care de când venise nu deschisese gura. — Ia cupa și închină, îi șopti Errius. Ce-i cu tine? Antonius clătină din cap, dar nu luă cupa. Continua să-și privească mâinile, ca și cum ar fi vrut să și le țină în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Alpes și se îndreaptă spre Augusta Taurinorum, și ai lui Caecina, care a ajuns la Cremona. — Otho și-a adunat și el armata de pe pământ și de pe mare, zise Antonius ridicând glasul, pentru a acoperi vacarmul arenei. Are pretorieni, o legiune, cohorte urbane și un corp de gladiatori. Nu-s mai mult de treizeci de mii de oameni cu totul, rânji Vitellius, vârându-și degetele în vasul cu pești și sos de ciuperci pe care i-l întindea Listarius. — În ajutorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mai mult de treizeci de mii de oameni cu totul, rânji Vitellius, vârându-și degetele în vasul cu pești și sos de ciuperci pe care i-l întindea Listarius. — În ajutorul lui Otho, împăratul nostru, sunt gata să vină și legiunile de pe Danubius. Dar Otho nu dorește un război civil. Știu că a plecat deja de la Roma. — Se va opri, dacă ești dispus să negociezi. — De ce-aș face-o? întrebă Vitellius disprețuitor. Zeii înșiși i se vor împotrivi. A plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în Etruria un bou a vorbit, statuia lui Julius Caesar de pe insula Tiberina s-a întors dinspre apus spre răsărit... — Prezicătorii spun că statuia lui Caesar a privit spre răsărit ca să-l îndemne pe Otho să lupte împotriva ta cu legiunile din Judaea. Lucru cu care Vespasianus este de acord, după cum te-au informat spionii tăi. — Dar despre revărsarea Tibrului, care aproape că a ras Roma de pe fața pământului, ce mai ai de spus? replică Vitellius, roșu la față de mânie. Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
încercă să se apere. Fu salvat. Se rostogoli, respirând cu mare greutate, în timp ce Valerius, ajutat de cine știe ce zeu, se elibera din strânsoarea gărzilor. Se întoarse, smulse pumnalul de la șoldul lui Antonius și se repezi iar la Vitellius. — Te ucid! Legatul Legiunii Galbiana îl opri, lovindu-l cu putere peste braț. — Nu așa! strigă Antonius. Pumnalul căzu la pământ. — Ticălosule! izbucni Valerius. Ticălosule! Tocmai tu... Scăpă din strânsoare și apucă o tavă mare, încărcată cu sturzi ce pluteau într-un sos roșiatic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
asculta cu chipul încordat, cu buzele strânse și pumnii încleștați, cuprins de mânie. — Eu însumi - Titus mișcă degetul pe hartă - am ieșit călare să-i duc lui Annius Gallus o epistolă din partea lui Spurinna. Gallus venea în ajutorul nostru cu Legiunea întâi. După cum își dăduse seama Spurinna, Caecina voia să se refugieze din nou la Cremona. Lui Gallus nu-i venea să creadă că am reușit să rezistăm și să respingem dușmanul, pentru că eram puțini. Spurinna l-a sfătuit pe Gallus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe hartă. — Annius Gallus a înțeles importanța strategică a cetății Bedriacum... Drumul ce vine dinspre Alpes se încrucișează aici, între Verona și Cremona, cu drumul care duce de la Cremona la Mantua... Iar de aici aveau să vi se alăture celelalte legiuni din Illiria. Acum însă, în ciuda înfrângerii lui Caecina... pe când Caecina se retrăgea spre Cremona, soldații noștri au început să dezerteze. Am aflat că, în ciuda victoriei othonienilor într-o localitate unde se afla templul lui Castor și al lui Pollux... în ciuda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
năpusteau asupra noastră, atacurile erau tot mai violente... În lupta corp la corp, soldații își recunoșteau în adversarii lor prietenii de odinioară și, dezorientați, se lăsau omorâți. Frații se ucideau între ei... Oamenii mureau pe malul apei, printre tufișuri... Numai Legiunea întâi, Auditrix, a reușit să captureze acvila și însemnele Legiunii Rapax a lui Caecina. Restul... — Am pierdut? Asta ai venit să-mi spui? Chiar am pierdut? — A fost un masacru, Antonius... Nu-ți poți închipui cum arăta câmpul de luptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
corp la corp, soldații își recunoșteau în adversarii lor prietenii de odinioară și, dezorientați, se lăsau omorâți. Frații se ucideau între ei... Oamenii mureau pe malul apei, printre tufișuri... Numai Legiunea întâi, Auditrix, a reușit să captureze acvila și însemnele Legiunii Rapax a lui Caecina. Restul... — Am pierdut? Asta ai venit să-mi spui? Chiar am pierdut? — A fost un masacru, Antonius... Nu-ți poți închipui cum arăta câmpul de luptă când am fugit din fața dușmanului... Până sub zidurile Cremonei, pământul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
găsi o scrisoare, pe care o aruncă pe masă. Furia pe care încercase s-o stăpânească până în clipa aceea explodă. — Otho! izbucni. După întâlnirea nefericită cu Vitellius de la Augusta, i-am scris și m-am oferit să mă duc cu legiunea mea la miazăzi de Pad și să ne întâlnim acolo. Eu și soldații mei am fi fost rapizi, nu ne-am fi târât ca niște melci, așa cum au făcut legiunile din Illiria, care nu au ajuns la timp la Bedriacum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]