897 matches
-
au fost interpretate de Vladimir Ilici Lenin și de ideologiile oficiale ale statelor socialiste. Termenul de marxianism se referă la punctele de vedere ale lui Marx însuși, ceea ce ar fi crezut și afirmat el însuși, fără distorsionarea produsă de către interpretarea leninistă. O anecdotă în această privință: după ce partidul francez al muncitorilor s-a scindat într-un partid reformist și unul revoluționar, unii l-au acuzat pe Jules Guesde (liderul celui din urmă) că ia ordine de la Marx; Marx i-a zis
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
Marx. Disprețul lui Lenin pentru liberalism și democrați (fie ei și socialiști) ca și înalta apreciere a acestuia pentru metodele dictatoriale își au originea mai mult în tradiția revoluționară rusă decât în scrierile si filozofia lui Marx. Marxism-Leninismul este astfel leninist pentru că prima iubire a lui Lenin a fost un individ gen Cernișevschi, căci prin scrierile acestuia din urmă a devenit Lenin revoluționar, și asta cu mult timp înainte de a-l fi citit pe Marx. Când în fine Lenin l-a
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
cu mult timp înainte de a-l fi citit pe Marx. Când în fine Lenin l-a citit pe Marx, acesta era deja înarmat cu ideile lui Cernișevschi, Tkaciev și a grupului Voința Poporului, și aceste idei au făcut distinctiv aproșul leninist al marxismului. Nu marxismul l-a făcut pe Lenin revoluționar, ci Lenin a făcut marxismul revoluționar. Dacă inițial, sub influența scrierilor și practicilor radicale ale grupurilor revoluționare ruse Lenin considera că e de dorit o lovitură de stat care să
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
în scrierile lor, Marx și Engels au rămas atât de vagi în ce privește modul de funcționare al acelei societății viitoare fără clase, fără proprietate privată, fără schimb comercial și fără stat, rămâne problematică imputarea eșecului economiilor tipice socialismului real, de coloratură leninistă, lui Marx sau lui Engels. Mai mult, dacă considerăm ceea ce reprezenta pentru Marx baza unui program concret de trecere la comunism (programul Ligii Comuniștilor, scris ca și constituția democratică a mișcării de către Marx și Engels în 1844) - impozit progresiv, educație
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
precum și cei inspirați de Garda de Fier sau membri sioniști ai comunității evreiești din România. Esența metodei folosite la Pitești este transformarea victimelor în călăi, tortura putând fi apreciată drept un simplu mijloc, nu un scop. Scopul experimentului, conform principiilor leniniste în interpretarea PCR, a fost lepădarea convingerilor și ideilor politice și religioase a deținuților, și în cele din urmă alterarea personalității până la punctul obedienței absolute. Estimările totale referitor la numărul celor care au suferit acest experiment sunt cuprinse între aproximativ
Experimentul Pitești () [Corola-website/Science/306839_a_308168]
-
Din anul 1963 a fost membru al ULCT. A debutat ca poet în timpul școlii, publicând în anul 1965 primele versuri în revista "Cultura Moldovei". După absolvirea Școlii medii generale din Sângerei în anul 1966, este angajat la ziarul raional "Calea leninistă". Între anii 1968-1970 își satisface stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică, după care devine student la Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice "Ion Creangă" din Chișinău (1970-1974). În perioada studiilor universitare, își continuă activitatea literară, citind primele cicluri de poeme
Ion Hadârcă () [Corola-website/Science/307966_a_309295]
-
de la Direcția Politică Superioară a Armatei și devine aghiotantul lui Ceaușescu în momentul în care PCR acaparează puterea și declanșează procesul de stalinizare a României. Direcția Politică a Armatei urmărea îndoctrinarea militarilor, mutilarea sentimentelor patriotice și inocularea convingerilor marxiste și leniniste, creând astfel o stare de devotament și apropiere de URSS. Cu ocazia mazilirii grupului Teohari Georgescu, Vasile Luca și Ana Pauker, drumul spre afirmare a lui Virgil Trofin precum și a altor activiști era deschis. Virgil Trofin s-a afirmat ca
Virgil Trofin () [Corola-website/Science/308335_a_309664]
-
împotrivească lui Stalin, spre deosebire de camarazi ca de pildă Karl Radek, Evgheni Preobrajenski, Aleksandr Beloborodov sau Ivar Smilga. La 4 octombrie 1929 Racovski a dat (împreună cu Muralov, Kosior, Kasparova, Okudjava, Țințadze, și alții ) o nouă declarație a unei așa zise opoziții leniniste, publicată două zile mai târziu într-un Buletin al opoziției, asociat cu o scrisoare de solidaritate a lui Troțki. In urma acestui act autoritatile l-au exilat și mai departe, de data aceasta, la Barnaul. După expulzarea din țară a
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
pentru a înfrânge facțiunea troțkistă. În cele din urmă însă, după ce Troțki a fost exilat, Stalin s-a întors împotriva moderaților, reușind să-și întărească controlul deținut asupra partidului și statului. Pentru a găsi un motiv pentru abandonarea politicii economice leniniste, Stalin a hotărât să exploateze problemele asociate cu "criza forfecii". Mai mult decât atât, el a blamat pe așa numiții "nepmeni" (micii negustori cu ridicata care apăruseră în zonele urbane) și pe "culaci" (noua clasă mijlocie țărănească) pentru toate problemele
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
state Republica Populară Ucrainiană și Republica Populară Belarusă și a pus-o în conflict cu statul independent polonez, prospăt desprins din defunctul Imperiu Rus. Prin invadarea Poloniei și declanșarea războiul polono-sovietic, bolșevicii nu făceau decât să pună în practică teoriile leniniste despre revoluția mondială proletară împotriva capitalismului. Marea majoritate a ofițerilor de carieră erau de origine nobilă, (dvorianstvo). Mai mult chiar, majoritatea au trecut de partrea albilor. De aceea, la început, Armata Roșie a Țăranilor și Muncitorilor a dus lipsă de
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
de la atenția acordată Internaționalei a III-a la acțiunile de negociere cu statele capitaliste. În prima ediție a cărții "Fundamentele leninismului" (1924), Stalin a afirmat că: "Leninismul este marxismul erei imperialiste și a revoluției proletare". Stalin era încă susținătorul ideii leniniste că victoria revoluției într-o singură țară nu era suficientă. Totuși, până la sfârșitul aceluiași an, în a doua ediție a aceleiași cărți, poziția lui a început să se schimbe într-o direcție opusă: "...proletariatul poate și trebuie să construiască societatea
Socialism într-o singură țară () [Corola-website/Science/299460_a_300789]
-
(Комсомол) este o abreviere silabică a denumirii în limba rusă a "Uniunii Tineretului Comunist" - " Коммунистический Союз Молодёжи" (" Kommunisticeski Soiuz Molodioji"). Organizația a fost fondată pe 29 octombrie 1918. Până în 1922 numele oficial a fost "Uniunea Tineretului Comunist Leninist din întreaga Uniune" - "Всесоюзный Ленинский Коммунистический Союз Молодёжи ("Vsesoiuznîi Leninski Kommunisticeski Soiuz Molodioji"). ul a fost organizația de tineret a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, cei mai tineri membri având 14 ani, limita superioară de vârstă fiind 28 de ani
Comsomol () [Corola-website/Science/299465_a_300794]
-
în scrierile lor, Marx și Engels au rămas atât de vagi în ce privește modul de funcționare al acelei societății viitoare fără clase, fără proprietate privată, fără schimb comercial și fără stat, rămâne problematică imputarea eșecului economiilor tipice socialismului real, de coloratură leninistă, lui Marx sau lui Engels. Jean-François Champollion (1790-1832) - orientalist francez, întemeietorul egiptologiei. A descifrat hieroglifele egiptene, în 1822, ajutându-se de piatra de la Rosetta, care prezenta același text în trei sisteme de scriere diferite: hieroglific, demotic și grecesc. Piatra a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a Comisiei Controlui de Partid și o apropiată a Anei Pauker. Chișinevschi a fost vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al României și membru al Comitetului Central al PCR. A fost membru al PCR din 1928. A urmat cursurile faimoasei școli leniniste și a participat la Congresul al V-lea al PCR, ținut în Rusia în decembrie 1931. Arestat în 1940, și-a petrecut anii războiului în închisoarea Caransebeș și în lagărul de la Târgu-Jiu, timp în care a fost unul dintre cei
Iosif Chișinevschi () [Corola-website/Science/304540_a_305869]
-
a încheiat procesul de dezbatere publică, aceste amendamente și adăugări au fost adoptate. Noile prevederi schimbau în mod substanțial și fundamental sistemele politice și electorale. Deși ofiacialitățile sovietice afirmau că schimbările nu reprezentau decât o reîntoarcere la formele și funcțiunile „leniniste”, ele erau surprinzătoare din multe puncte de vedere și fără precedent. Poziția președintelui Sovietului Suprem a fost în mod oficial desemnată și i s-au rezervat puteri specifice - în mod special conducerea agendei legislative, capacitatea de a emite ordonanțe și
Constituția Uniunii Sovietice din 1977 () [Corola-website/Science/303834_a_305163]
-
Dej nu era un produs al aparatului moscovit, nu fusese direct și nemijlocit testat întru loialitate necondiționata lui Stalin, la fața locului” . În iunie 1935 Doncea fuge în URSS, unde va învăța timp de doi ani și jumătate la Școala Leninistă de cadre, familiarizându-se și cu limba rusă. În 1937, Doncea este trimis pe frontul războiului civil din Spania (împreună cu Petrescu și cu Vasilichi), pentru a lupta în brigăzile internaționale aflate de partea socialiștilor spanioli. În același an, un ziar
Constantin Doncea () [Corola-website/Science/311672_a_313001]
-
avea altă soluție decât să instaureze un regim polițienesc, ale cărui metode ar fi cele specifice oricărui regim totalitar. Cu doar două decenii mai târziu, revoluția rusă a confirmat această viziune și a arătat că, cel puțin sub forma sa leninistă, socialismul elimină libertatea individuală, înnăbușe inițiativa personală și se transformă într-un instrument de opresiune colectivă. Aceste păreri ar putea explica faptul că principalele critici ale lui Gustave Le Bon au venit din partea unor cercetători care aveau vederi socialiste. Se
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
Parlamentului Republicii Moldova Nr. 258, Monumentul "Eroilor Comsomoliști" este inclus în "Registrul Monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat", figurează la poz.387B., cu statut de Valoare Națională. În 2009 pe soclul Monumentului "Eroilor Comsomoliști" este aplicată o placă cu textul: "Eroilor Comsomolului Leninist", la împlinirea a 50 de ani de la dezvelirea monumentului. În anul 2010 a început o campanie de presă împotriva demontării și translatării Monumentului "Eroilor Comsomoliști" (1959), au apărut ample referințe și dezbateri în ziarele: Capitala, Ziarul de Gardă, Timpul, Comunist
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
articolul VI, că părțile contractante „consideră toate tratatele precedente, semnate de Imperiile Otoman și cel Țarist, ca fiind anulate, acestea pierzându-și puterea juridică”, implicând, astfel, nulitatea juridică a cedării Basarabiei cătreI mperiul Rus la Tratatul de la București (1812), Rusia leninistă refuză, în continuare, să recunoască alipirea Republicii democratice a Moldovei la Regatul României. În 1924, este întemeiată de către autoritățile sovietice, pe malul stâng al Nistrului, așa-numita „RSSA Moldovenească”, ca o amenințare strategică la adresa României Mari. La 27 august 1928
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
foc din 1941-1945 a mistuit 54 de băștinași mobilizați pe front. Teribilă a fost și foametea din 1946-1947. Apoi au urmat deportările staliniste, din comuna Țipala au fost mânați la pierzanie siberiană 47 dintre cei mai destoinici gospodari. Colhozul „Steagul leninist”, organizat de comisarii roșii, cu timpul a dat faliment. În prezent populația de aici muncește în cheia economiei de piața. Țipala, înfrățita cu din județul Iași si comuna Virteșcoiu din județul Vrancea România, face schimb de experiență, se orientează ferm
Țipala, Ialoveni () [Corola-website/Science/305186_a_306515]
-
stat Marcel Pauker și Gheorghe Stoica, alias Moscu Kuhn) în mod spectaculos din închisoarea de la Craiova. Ulterior a fugit în Cehoslovacia și apoi în URSS. A participat ca luptător la Războiul civil din Spania. A urmat cursurile Școlii Superioare Internaționale Leniniste din URSS (1935-1938). A lucrat la secțiile române ale Editurii în limbi străine și postului de radio Moscova. Din toamna anului 1939 lucrează în cadrul Direcției a VII-a a Direcției Superioare Politice a Armatei Roșii, care se ocupa cu activitatea
Dumitru Petrescu () [Corola-website/Science/306210_a_307539]
-
1972-1976, ministru de finanțe între 1978-1981 ș.a.m.d. A fost căsătorit cu Lidia Niculescu-Mizil și a avut șase copii, din care trei adoptați. Tatăl lui , Gheorghe Niculescu-Mizil, provenea din vechea mișcare socialistă, de aceea în familie predominau lecturile marxiste, leniniste și staliniste. Influențat de acestea, Niculescu-Mizil devine în 1945 membru al PCR, făcând carieră în aparatul propagandistic. A lucrat în cadrul secțiilor conduse de Leonte Răutu, unul din zbirii ideologici staliniști. A devenit curând prorectorul, apoi rectorul Școlii Superioare de Partid
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
în Cucueții-Vechi”- “Biruitorul” ca președinte a fost ales Lazari Constantin. În numărul 72 al ziarului din 28 iulie 1949 apare articolul “Țăranii se unesc în colhozuri” “În zilele de laurmă au fost organizate colhozuri în numele lui “Lenin” - s. Ivanușca, “Drumul leninist ” în s. Sturdzeni. De tot au fost formate 13 colhozuri. De amu în raion activează 30 colhozuri. În numărul 133 din 5 decembrie 1950 la 14 ani de la întărirea Constituției URSS, a fost evaluată o diferență între cifre și fapte
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
12 delegați. Mao Zedong a fost unul dintre cei doi delegați ai grupului comunist din Hunan Communist, care avea 10 membri. Toți comuniștii din China numărau doar 53 de aderenți. Sub patronajul Uniunii Sovietice, partidul a fost reorganizat după principiile leniniste în 1923, comuniștii fiind încurajați să devină membri individuali ai Kuomintangului în vederea pregătirii Expediției nordice. Partidul avea puțini membri la început, dar a crescut cu intermitență de-a lungul primei Revoluții chineze eșuate din 1925-1927. În timpul revoluției, ritmul de creștere
Partidul Comunist Chinez () [Corola-website/Science/303474_a_304803]
-
cursurile Institutului de Arte "Gavriil Musicescu" din Chișinău (1979-1983), specialitatea de director cultural. Ulterior a efectuat studii la Academia Internațională de Economie și Drept, specializarea jurnalism (1996-1998). După absolvirea facultății, a lucrat drept jurnalist corespondent al ziarului "Ленинское слово" ("Cuvântul leninist") (1984-1989). Odată cu manifestarea tendințelor separatiste în Găgăuzia, Ana Harlamenco a devenit director al postului de televiziune "Găgăuz TV" (1990-2000). În paralel, între anii 1996-1998, a îndeplinit funcția de secretar de presă al Comitetului Exevutiv al Găgăuziei. În perioada 2001-2006 a
Ana Harlamenco () [Corola-website/Science/313572_a_314901]