972 matches
-
Moldovei nu a întâmpinat nici o obiecție, aceasta este "cu mult mai certă și mai precisă", spune D. Onciul, în Originile Principatelor Române (Scrieri istorice, p. 69). Informația despre descălecatul Moldovei, înregistrată de cele mai vechi letopisețe scrise în limba slavonă (Letopisețul de la Bistrița, Letopisețul de la Putna și Cronica anonimă) este pe deplin confirmată de textele contemoporane și anume, cronicele angevine ungare și diplomele regelui Ludovic din 1349 și 1365. Se face numai deosebirea între elementul legendar, adică vânătoarea zimbrului, și faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întâmpinat nici o obiecție, aceasta este "cu mult mai certă și mai precisă", spune D. Onciul, în Originile Principatelor Române (Scrieri istorice, p. 69). Informația despre descălecatul Moldovei, înregistrată de cele mai vechi letopisețe scrise în limba slavonă (Letopisețul de la Bistrița, Letopisețul de la Putna și Cronica anonimă) este pe deplin confirmată de textele contemoporane și anume, cronicele angevine ungare și diplomele regelui Ludovic din 1349 și 1365. Se face numai deosebirea între elementul legendar, adică vânătoarea zimbrului, și faptul istoric, real, al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost răscumpărați apoi de regele Cazimir III. În legătură cu această luptă, s-a purtat o discuție acerbă în istoriografie, dar fără nici un rezultat. Cronicarii Grigore Ureche și Miron Costin, încercând să pună de acord informațiile din cronicile polone cu cele din letopisețele slavo-române au descoperit unele neconcordanțe, considerându-i pe Ștefan și Petru, fii ai lui Ștefan Mușat (1394-1399). Această controversă s-a amplificat la istoricii moderni români, care i-au considerat pe Ștefan și Petru pretendenți la tron, fie în Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
realitate politică nu trebuie să surprindă, căci mai sunt și alte indicii asupra existenței, la est de Carpați, a unor formațiuni politice prestatale anterioare invaziei mongole din 1241.29 Ce spun cronicile noastre despre momentul istoric al "descălecatului" din 1359? Letopisețul anonim al Moldovei (Letopisețul de la Bistrița) consemnează lapidar "descălecatul lui Dragoș": "În anul 6867 (1359), a venit Dragoș voievod din Țara Ungurească, din Maramureș, după un bour, la vânătoare, și a domnit doi ani". La fel se exprimă și Letopisețul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să surprindă, căci mai sunt și alte indicii asupra existenței, la est de Carpați, a unor formațiuni politice prestatale anterioare invaziei mongole din 1241.29 Ce spun cronicile noastre despre momentul istoric al "descălecatului" din 1359? Letopisețul anonim al Moldovei (Letopisețul de la Bistrița) consemnează lapidar "descălecatul lui Dragoș": "În anul 6867 (1359), a venit Dragoș voievod din Țara Ungurească, din Maramureș, după un bour, la vânătoare, și a domnit doi ani". La fel se exprimă și Letopisețul de la Putna și Cronica
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Letopisețul anonim al Moldovei (Letopisețul de la Bistrița) consemnează lapidar "descălecatul lui Dragoș": "În anul 6867 (1359), a venit Dragoș voievod din Țara Ungurească, din Maramureș, după un bour, la vânătoare, și a domnit doi ani". La fel se exprimă și Letopisețul de la Putna și Cronica sârbo-moldovenească. Însă Cronica moldo-polonă, redactată în limba poloneză, pe baza analelor interne, spune: "Cu voia lui Dumnezeu, în 1352, cel dintâi voievod, Dragoș, a venit ca vânător din Țara Ungurească...la vânătoare după un bour, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
versiunii maghiare. Concluzia sa este că motivul vânătorii rituale a bourului are o sorginte autohtonă, ca supraviețuire a riturilor și miturilor ancestrale, comune zonei carpatice și lumii orientale și mediteraneene. Valoarea istorică a tradiției despre "descălecatul" lui Dragoș, acreditată de letopisețele slavo-române și acceptată de cronicari și istoricii romantici, a fost primită cu rezerve de școala critică istorică, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Faptele reale transfigurate în narațiunea "descălecatului" constau în venirea lui Dragoș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
oștile poloneze și cele ungurești nu au intrat în coliziune cu cele mongole în Moldova funcționa, la mijlocul secolului al XIV-lea, un condominium tacit: în nord-vest, polonezii și ungurii (creștini), în sud-est, mongolii (păgâni).32 Tradiția istorică moldovenească, înregistrată de letopisețele slavo-române, nu asociază evenimentul "descălecatului" de nici o confruntare cu forțele Hoardei de Aur. Astfel, Cronica moldo-rusă, ce oferă cele mai multe amănunte despre legenda "descălecatului" menționează doar că Dragoș și însoțitorii săi au ajuns la "marginea locurilor unde rătăceau tătarii". Toate categoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
est de Carpați, după intervenția în Moldova. Pentru a învinge în această luptă, Bogdan a apelat la maramureșenii săi, dar și la forțele locale din zonă. Lupta cu Bogdan a fost purtată de Balc, fiul și urmașul lui Sas. Deși letopisețele interne moldovenești nu-l menționează pe Balc în șirul domnilor țării, unii istorici îl consideră succesorul lui Sas. Nici din documentele cancelariei ungare nu rezultă că Balc ar fi ocupat tronul țării se pare că intervenția (pătrunderea) lui Bogdan și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
neînduplecată a voievodului Bogdan față de regele Ungariei i-a cucerit pe locuitorii și căpeteniile politice din Moldova, care l-au acceptat drept domn al țării și i s-au închinat. Contribuția lui Bogdan la constituirea statului românesc est-carpatic, omisă de letopisețele slavo-române, dar recunoscută fără echivoc de izvoarele diplomatice și narative ungurești, se reflectă indirect în denumirea atribuită de turci Moldovei, Kara-Bogdania (Bogdania Neagră). În legătură cu constituirea noului stat românesc, există indicii că grupuri de populație românească din Transilvania s-au strămutat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acțiunea de îndepărtare a Hoardei din regiunile nord-dunărene este dificil de precizat. După informații din cronici, ajungem la presupunerea că la alungarea mongolilor au contribuit forțele locale românești (din Moldova) și cele ale cnejilor Koriatovici din Podolia (dincolo de Nistru). Conform letopisețelor ruso-lituaniene (vezi mai sus), românii din Moldova l-au ales voievod pe Iurii Koriatovici, pentru ca mai târziu să-l otrăvească! Deși unii istorici au manifestat suspiciuni față de aceste susțineri (Panaitescu), enunțul nu este o interpolare târzie, așadar informația este reală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dacă această identificare este reală, ajungem la concluzia că, în zona Cetății Albe, fie se exercita numai stăpânirea lui Const. Koriatovici, fie s-a instituit un condominium Moldova-Podolia. Această ultimă ipoteză este puțin plauzibilă, pentru faptul că, între altele, cf. letopisețelor ruso-lituaniene, singurul reprezentant al Koriatovicilor care a stăpânit temporar o parte a teritoriilor românești a fost Iurii, fratele său Constantin fiind semnalat în Podolia. Putem aprecia că, la data menționării actului de la Caffa, 2 mai 1386, reunificarea statală a Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Petru", iar în alte cronici se amintește concis că el s-a refugiat "în Țara Podoliei, la voievodul Petru". Deducem din textele (cronicile) citate, că domnul Moldovei, Petru Mușat, controla, în 1386, teritoriile din Podolia (dincolo de Nistru). Această informație din letopisețe poate avea un sâmbure de adevăr: contextul extern favorabil este acela ivit după 1382, moartea regelui Ludovic și criza politică declanșată în acești ani până la încheierea uniunii Polonia-Lituania (uniunea de la Krewo), din anul 1386. Este plauzibil să susținem că domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
influență în partea de nord-est a Moldovei. Este vorba despre o dominație a voievodului de la Suceava asupra Podoliei Mici, teritoriul dintre Nistru și Bugul de Nord. Această dominație, dacă a fost reală, nu a fost cu totul temporară deoarece, cf. letopisețelor ruso-lituaniene, după moartea fraților săi, cneazul Feodor Koriatovici a venit cu oaste lituaniană în Podolia, pentru a o supune, dar nu știm dacă a urmărit să respingă pe moldoveni sau să înfrunte pe feudalii locali. Această relatare este verosimilă căci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
p. 61-81. Idem, Românii dintre Dunăre și Marea Neagră în secolele X-XIII, în Analele Univ. Iași, 23, 1977, p. 67-81. Idem, Observații cu privire la procesul de formare și consolidarea statului feudal Moldova în secolele XI-XIV, în AIIAI, 1979, p. 162-186. Idem, Tradiția letopisețelor și informația documentară despre lupta politică din Moldova în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în AIIAI, 1968, p., 11 și urm. Ciobanu R. Șt., Evoluția, rolul și însemnătatea Mitropoliei din Vicina, în Peuce. Studii și cercetări de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Costăchescu M., Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, vol. I-II, Iași , 1933. Cotoșman Gh., Biserica românească din Banat înainte de venirea ungurilor, în Altarul Banatului, Caransebeș, 1946, nr. 7-8, p. 158-164 și nr. 9-10, p. 225-230. Cronica Țării Românești. 1290-1690. Letopisețul cantacuzinesc, București, 1960. Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI, București, 1959. Cronț Gh., Instituțiile medievale românești. Înfrățirea de moșie. "Jurătorii", București, 1969. Custurea G. Gh., Circulația monedelor bizantine în Dobrogea (sec. IX-XI), Constanța, 2000. Daicoviciu C., Există monumente creștine în Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care a trecut, generatoare de prea puține bucurii, comparativ cu suferințele, necazurile sau nedreptățile ce s-au abătut asupră-i încă din fragedă pruncie. Aproape involuntar, reconstituind traiectul biografic al istoricului, îmi revin în memorie cuvintele lui Miron Costin, din Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă încoace (cap. III, paragraf 12), selectate de savantul A. D. Xenopol ca motto la prima și cunoscuta-i sinteză a istoriei naționale: “iară nu sînt vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”. Rostite mult
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Cronicile slavone, redescoperite la sfîrșitul secolului al XlX-lea marchează încheierea unei tradiții istoriografice ecleziastice. În Țara Românească, cronicile slavone au dispărut și n-au putut fi reconstituite decît din fragmente, plecîndu-se de la o cronică din secolul al XVII-lea, Letopisețul Cantacuzinilor. Aceste contribuții documentare au fost completate prin publicarea, în 1966, sub îngrijirea lui Mihai Guboglu, a cronicilor turcești privitoare la țările române și prin adunarea sistematică a izvoarelor poloneze din care istoricul Ilie Corfus va oferi cîteva elemente publicului
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
din Moscova ale Ministerului de Externe, de Gr.G. Tocilescu, București, Carol, 1901. Cazacu, Matei, L'Histoire du prince Dracula en Europe centrale et orientale, Genéve, Librairie Droz, 1988. Condurachi, Em., Daco-Romania Antiqua, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988. Costin, Miron, Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, ediție critică de P.P. Panaitescu, București, Fundația Regală pentru literatură și artă, 1944; Opere, I-II, ediție critică îngrijită de P.P. Panaitescu, București, 1965; Opere alese, Letopisețul Țării Moldovei. Text stabilit, studiu introductiv, note
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Editura Științifică și Enciclopedică, 1988. Costin, Miron, Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, ediție critică de P.P. Panaitescu, București, Fundația Regală pentru literatură și artă, 1944; Opere, I-II, ediție critică îngrijită de P.P. Panaitescu, București, 1965; Opere alese, Letopisețul Țării Moldovei. Text stabilit, studiu introductiv, note și glosar de Liviu Onu, București, Editura Științifică, 1967. Daicoviciu, Hadrian, Dacii, București, Editura Enciclopedică Română, 1972. Densusianu, Ovidiu, Histoire de la langue roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1901-1938, 2 voi; Opere, ediție îngrijită de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
limbii de Florea Fugariu, Editura pentru literatură, București, 1967. Siupur, Elena, "L'écrivain roumain au XIXe siècle", în Cahiers roumains d'études littéraires, Editura Univers, București, februarie 1980. Teodor, Pompiliu, Avram lancu în memorialistică, Cluj, Editura Dacia, 1972. Ureche, Grigore, Letopisețul Țării Moldovei, ediție îngrijită, studiu introductiv, indice și glosar de P.P. Panaitescu, București, 1955; Chronique de la Moldavie depuis le milieu du XIVe siècle jusqu 'à l 'année 1594, text românesc cu caractere slavone, cu varianta franceză, note istorice, tabel cronologic
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
înțeles într-o manieră mai aparte, pe când opera sa istorică trebuia în mod necesar să le reflecte. În ordine cronologică, atenția lui Mihail Kogălniceanu s-a îndreptat totuși mai întâi spre izvoarele narative, ca si spre scrierile mai vechi. Editarea Letopisețelor a fost precedată de încercarea de a publica, împreună cu Costache Negruzzi, cu care va realiza mai multe și felurite colaborări, operele lui Dimitrie Cantemir, intenție care constituie unul din cele mai ample proiecte editoriale ale vremii. Proiectul a avut un
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
restrâns și puțin dispus să subscrie pentru proiecte mai largi și de lungă durată. De altfel nici următorul proiect a lui Mihail Kogălniceanu, nu a putut fi realizat decât parțial. În 1840 el anunța că și-a propus să editeze Letopisețele Valahiei și Moldovei, în șase volume, dintre care ultimele trei erau rezervate lui Dimitrie Cantemir. Pornind de la experiența primului proiect, Mihail Kogălniceanu făcea precizarea că subscrierea se face fără a plăti nimic înainte. În cele din urmă însă Mihail Kogălniceanu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
dea o nouă ediție, Cronicile României cele trei volume apărute adăugând primei ediții mai multe scrieri moldovenești. Dată fiind larga concepție despre istoria lui Mihail Kogălniceanu, el nu se putea limita doar la publicarea izvoarelor narative. Fiindcă arăta el în afară de letopisețe sunt multe și unice documente vechi, din care putem desluși istoria românească și starea lucrurilor trecute. În ceea ce privește activitatea politică pe Mihail Kogălniceanu îl găsim în cele mai importante evenimente ale secolului al XIX lea. Prezent la revoluția din Moldova din
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
în asemenea măsură textele de mare claritate ale cronicarilor, atunci când vine vorba de limba și apartenența etnică a locuitorilor Țării Moldovei, încât să îi facă responsabili de consemnarea existenței națiunii moldovenești încă din secolele XIV-XVI. Astfel, Grigore Ureche observa în Letopisețul Țării Moldovei: „Românii câți se află lăcuitori în Țara Ungurească și Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc sântu cu moldovenii și toți de la Râm să trag”. Cronicarul constată că în Transilvania locuiesc „și români peste tot locul, de multu-i
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]