902 matches
-
de la pupă. Vârfurile ramurilor apărând din când în când la suprafață, atingeau coca ambarcațiunii... n-o fi cumva spinarea caimanilor? Ferigi fantastice și liane atârnau de copacii înclinați, încercând să mângâie chipul bărbatului care, la rândul său, se agăța de liane, ca să-și ușureze înaintarea. Ultimii stârci căutau adăpost pe cele mai înalte coroane de mangrove și o familie de maimuțe-capucin se ghemuia pe furcile unui cedru gigantic, pregătită pentru încă o noapte de coșmar, dormind cu ochiul și urechea atente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
umbră, în fața colibei; se pescuia din nou în pace în lagună; erau din nou fluturi în luminiș. Amazonia și-a ieșit din letargie, din somnul hibernal de fiecare an, plină de puteri nestăvilite, iar pădurea joasă crescu spre cer, pe când lianele se lăsau în jos căutând pământul, și țeseau astfel cu toatele o perdea deasă pe care trebuia să o sfâșie cu maceta dacă voia să păstreze cărările din totdeauna. S-au întors țânțarii, mai furioși decât înainte, iar căpușele au atacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lunii... Împotriva unui Taré al lunii, un Intié al pământului... Împotriva unui Intié al pământului, un epakué al apelor adânci... Împotriva unui Taré al apelor adânci, un epakué al copacilor plutitori... Împotriva unui Intié al copacilor plutitori, un epakué al lianelor „ucide-lemn“, care se încolăcesc de trunchiuri și le sufocă până putrezesc... Împotriva unui Taré al lianelor „ucide-lemn“, un epakué al orhideei care crește pe ele... Împotriva unui Intié al orhideei, un epakué al viespii... Și tot așa, la nesfârșit, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
epakué al apelor adânci... Împotriva unui Taré al apelor adânci, un epakué al copacilor plutitori... Împotriva unui Intié al copacilor plutitori, un epakué al lianelor „ucide-lemn“, care se încolăcesc de trunchiuri și le sufocă până putrezesc... Împotriva unui Taré al lianelor „ucide-lemn“, un epakué al orhideei care crește pe ele... Împotriva unui Intié al orhideei, un epakué al viespii... Și tot așa, la nesfârșit, pentru că, de la cea mai umilă insectă până la imensitatea bolții cerești, totul apărea clasificat de către yubani de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
punctul de a dispărea printre desișuri, se întoarse și agită mâna în semn de bun-rămas. Piá, foarte liniștită, cu apa până la genunchi, îl privea plecând. Vâsli rar, prin canalul aproape nemișcat, la umbra mahonilor și a arborilor de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără efort, prin întinsele lagune, sub soarele dimineții, făcându-și loc printre stufoasele mangrove, speriind cârdurile de ibiși roșii și de stârci albi cu ciocul imens. Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de parcă ar fi crezut că încearcă să-și bată joc de ea. — Furnici care se transformă în plante? repetă ea. Mă luați drept proastă? — Nici gând. Le-am văzut chiar eu. Adesea, din antene le iese vârful unui fir de liană numită Tamishi. Această liană atinge apoi cincisprezece sau douăzeci de metri lungime și asigură cea mai bună apă din selvă. Semințele ei sunt atât de minuscule și de plăcute, încât furnica Isula le mănâncă în mari cantități. Dacă se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că încearcă să-și bată joc de ea. — Furnici care se transformă în plante? repetă ea. Mă luați drept proastă? — Nici gând. Le-am văzut chiar eu. Adesea, din antene le iese vârful unui fir de liană numită Tamishi. Această liană atinge apoi cincisprezece sau douăzeci de metri lungime și asigură cea mai bună apă din selvă. Semințele ei sunt atât de minuscule și de plăcute, încât furnica Isula le mănâncă în mari cantități. Dacă se întâmplă ca una din aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și se întoarseră la ocupațiile lor, încheind chestiunea. A fost un marș greu, deschizându-și drum pe poteca îngustă, împiedicându-se de rădăcinile pe care nu reușea să le vadă, fiindu-i peste putință să dea de o parte tufișurile, lianele și plantele agățătoare care încercau să-i zgârie fața și se prindeau în părul fetei. Piá continua să geamă și, la fiecare poticnire, tânguielile ei creșteau în intensitate, ca să devină apoi un murmur stins, până când, în sfârșit, căzu într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
războinicii se desfășurară prin apropiere și se întoarseră încărcați cu gigantice trunchiuri de lemn de balsa, atât de ușoare încât un om putea duce fără efort un copac de două ori mai mare decât el. Se lăsa înserarea când, cu ajutorul lianelor, au avut gata o plută puternică cu o capacitate de douăzeci de persoane. O lansară în apă și, de acolo, avându-l pe José Correcaminos drept interpret, ascultară ultimele instrucțiuni. Războinicii cerură să le fie repetate de trei ori, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prinsă în coada ultimului stârc care se făcu nevăzut printre copaci. În selvă, nu era crepuscul; ziua și noaptea, noaptea și ziua se succedau brusc, aproape fără tranziție și trebuiră să facă eforturi ca să distingă silueta ce se ivise printre liane și înainta spre grupul strâns pe malul râului. — Kano! Ridică brațul ca să arate șarpele surucurú, dar puterile îl părăsiră și căzu cu fața la pământ. Din umbrele pădurii ieși Ecla în spatele lui, sări peste cadavru, înaintă spre locul unde se aflau Xudura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pielea. Sosi, tăcută, o libelulă, care se opri din zbor și își găsi odihna pe piciorul lui dezgolit. — Bun loc ți-ai mai găsit, șopti el. Vâsli rar, prin canalele nemișcate, la umbra mahonilor și a arborilor de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără efort prin întinsele lagune, făcându-și loc printre mangrove, speriind cârdurile de stârci și de bâtlani albi. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale afluenților râului San Pedro, sărind din piatră în piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Trebuie să parcurgem și să asimilăm totul - spațiul ne dictează forma și substanța și calitatea și mai ce? E simplu, În spațiile acvatice animalele au membrane care le unesc degetele ca să poată Înota, În junglă șerpii atîrnă de copaci ca lianele și unele maimuțe au cozi lungi ca o funie cu care se agață de crengi și saltă mai departe, viețuitoarele subpămîntene sînt oarbe ca să suporte Întunericul ca pe un mediu normal și totul devine normal cînd Îți reglezi predispozițiile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În sânge a unei manifestații sau fiorul inconfundabil al puciului. Erau semne clare că pacea, acest reumatism poliarticular al lumii, se Întindea și asupra zonelor tradiționale de conflict, urmată de alaiul strălucitor al bunurilor de larg consum. Tăiam cu maceta liane În jungla ecuatorială și, În câteva secunde, mă trezeam În sufrageria unui războinic Masai, care urmărea Animal Planet pe-o plasmă cât peretele. O eroare de numai câțiva metri a GPS-ului m-a făcut să nimeresc odată nu În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
curios, poate, la o primă vedere. în acest spațiu geografic foarte restrâns, și-au găsit locul potrivit specii de plante dintr-un perimetru foarte amplu: America de Sud, Asia, Africa, Europa. Arbuști ornamentali multicolori, trandafiri Îîntre care unul de... porțelană, liane mov sau de jad, azalee, camelii și multe, multe altele induc impresia că Réunion e un fel de grădină botanică. Dar cu exponate în spații deschise, nu în sere. Legumele și fructele care fac deliciul consumatorilor s-au adunat și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
a mutat palma pe altă floare, mângâind-o și vorbindu- i. Apoi pe alta, pe alta și încă pe alta, fără să bănuiască măcar că gestul lui de tandrețe însemna o mare descoperire. Abia în anul următor, când același copil, admirând lianele de vanilie, care se cățărau pe trunchiul unui tânăr palmier, a băgat de seamă că în locul unor flori, căzute prin iarbă, ieșiseră niște micuțe gogoloaie, ușor prelungite. La început, nu și-a dat deloc seama despre ce putea fi vorba
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
biruitor? Marea nesfârșită cu irizații sângerii amestecă suflarea delfinilor captivi care-și strigă stupoarea pe căi neștiute. Noaptea ninge cu flori mari de piersic vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite și prăfuite. Mugurii au îmbobocit din nou în crusta frunzelor putrezite de peste iernile nenumărate; tunete fără străfulgerări m-au aruncat sub pământuri... indigoul înverzit din bolta cerească a izbucnit în hohote
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
importantă: au apărut revistele Elevul rebusist și Zburlici. După Roșiianu, Hamza și Coșarcă, lumea așteaptă să apară pe ecran o cămilă. În Puterea, un titlu plin de prospețime: Salvă de tun și șuier de șarpe. Alcătuit literă cu literă de Liana Șega. Draga mea Liana: șarpele sîsÎie, nu șuieră. Locomotiva șuieră. Că-ți vine să i te așezi pe șine. La rigoare, dacă vrem să facem poezie, putem versifica fără teama de-a greși prea mult, ceva În sensul că șarpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a romanelor mi se dezvăluia mie atunci, printre triburi, alături de oameni cunoscuți până atunci numai etnologilor, alături de flora aceea otrăvită a Assamului, în ploaia continuă, în căldura umedă și amețitoare. Voiam să dau viață acestor locuri înecate în feregi și liane, cu oamenii lor atât de crunți și inocenți. Vroiam să le descopăr estetica și morala, și culegeam zilnic anecdote, luam fotografii, schițam genealogii. Cu cât mă afundam mai mult în sălbăticie, cu atât creștea în mine o neștiută demnitate și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
râs pe care nu și-l cunoscuse până atunci, un hohot continuu, cristalin, irezistibil, pe care, chiar dacă ar fi încercat, nu și-l mai putea opri. Începuse să se plimbe prin fața oglinzii, descoperind necontenit alte scorburi și alte stânci, și liane cu flori nemaiîntîlnite și, printre ele, siluete neverosimile ale invitaților, cu paharele de șampanie (înalte cât o cizmă sau largi cât găleata) în mână, având în mijlocul lor jilțul în care se odihnea, hieratic, Generăleasa, și acum râdeau și ei, un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de femeie. Totuși, pictorul din el întrezărise la nymphette. Femeia-copil cu sîni deja formați și botic senzual. Într-o acuarelă, razele soarelui îmi înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram eu. Rusalin îmi vindecase frica. Erau multe reptile (ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
urechile, membrane ultrasensibile, captează cele mai perfide unde sonore din univers, neauzind Însă nimic de aici; mirosul meu pătrunde dincolo de ziduri, adulmecând fervoarea viermilor din cimitire; picioarele mi se-ngroașă Împlântate adânc În scoarța planetei; mâinile mi se lungesc brusc, liane enorme Înconjurând tentacular Întregi orașe, iar vocea-mi dărâmă păduri când macină vorbe. Toate organele mele cresc, lăbărțându-se În mod paroxistic, dar eu nu le simt ale mele, nu mai simt că Îmi aparțin. Am o senzație concretă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și unei experiențe traumatizante: „desțărarea”, tema centrală, obsedantă a liricii lui B., generează viziuni coșmarești, apocaliptice, în care singurătatea și moartea covârșesc sufletul pribeag: „Aici cresc baobabi. Aici cresc șerpi./ Aici cresc țipete care se-neacă-n tăcere, [...] Aici cresc liane pești sicrie nevăzute / unghiile când trec peste harpă, cad...” (Coșmar). Poemele, elegiace sau senzuale, descriu cel mai adesea peisaje exotice (porturi, mări, țărmuri, orașe), iar România este prezentă ca peisaj interior, ținut de taină care se suprapune dureros spațiilor exterioare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
început), și ultimul tablou, în care sînt prea multe explicații; bună lovitura cu manechinele... (!?); foarte buni vecinii, Bunica și Alex; tangoul ar trebui înlocuit; o comedie frumoasă și gravă; contrapunctări foarte bune; piesa există cu adevărat; e necesară o "pieptănătură". LIANA MĂRGINEANU, actriță:...există stilul Constantin Popa..., "Calul verde"... etc.; o piesă amplă, cu mult adevăr... AUREL STORIN, scriitor: Prima parte foarte bine scrisă, cu cîteav culmi dramaturgice (scena cu "la mulți ani", revolta în fața avertismentelor venite din pereți; în partea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care este egal, dacă nu superior tuturor celorlalte tratate ale Renașterii, inclusiv celui mai erudit tratat dintre toate, De re aedificatoria, al lui Leon Battista Alberti. De asemenea, conține un tratat despre arta grădinăritului decorativ sau ars topiaria. Conform studiului Lianei Lefaivre, dintre toate temele erotice ale cărții cea mai remarcabilă este, fără îndoială, aceea care transformă forma arhitecturală într-o metaforă a trupului feminin (al Poliei, în speță). De ce a fost neglijată această metaforă erotizantă a arhitecturii? în parte, datorită
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ea este sufocată de inscripții latinești și grecești... La obscuritatea textului se adaugă misterul care înconjoară persoana autorului. Tradiția a atribuit cartea lui Francesco Colonna, nume purtat deopotrivă de un călugăr dominican din Veneția și de un baron din Roma. Liane Lefevre atribuie Hypnerotomachia Poliphili, lui Leon Battista Alberti. Motivul pentru care specialiștilor nu le-a venit ideea acestei paternități rezidă în faptul că ei s-au concentrat exclusiv asupra lucrărilor de arhitectură, ignorând latura plurivalentă, cu adevărat “prolifică“, a personalității
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]