919 matches
-
islamică ei vorbesc și limbile berbere. Limbile berbere formează, împreună cu limba egipteană veche (azi limbă liturgică a bisericii copte) o ramură aparte din familia de limbi afro-asiatice, ramură numită odinioară "hamitică". În antichitate au fost cunoscuți sub numele de nubieni, libieni sau mauri și au cunoscut pe rând stăpânirea romană, invaziile vandalilor și cucerirea arabă. Începând cu secolul VII, berberii acceptă treptat islamul și o dată cu acesta limba arabă. De-a lungul istoriei, berberii și limbile lor au cunoscut influențe romane, punice
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
74 de ani. "Articol principal: Istoria Libiei" Primele indicații ce apar în istorie despre Libia, se referă la mercenarii libieni angajați în Egiptul antic, în primul mileniu î.Hr. De asemenea armata cartagineză a lui Hannibal Barca, a angajat numeroși mercenari libieni, care mai târziu au ajuns să constituie partea cea mai puternică a infanteriei ei în faimoasa expediție punică peste Alpi în peninsula italiană. Coasta libiană a fost vizitată de către greci și fenicieni, iar mai târziu, dominată de Imperiul Roman, de
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
primul mileniu î.Hr. De asemenea armata cartagineză a lui Hannibal Barca, a angajat numeroși mercenari libieni, care mai târziu au ajuns să constituie partea cea mai puternică a infanteriei ei în faimoasa expediție punică peste Alpi în peninsula italiană. Coasta libiană a fost vizitată de către greci și fenicieni, iar mai târziu, dominată de Imperiul Roman, de vandalii conduși de regele Genseric, de Imperiul Bizantin, apoi de arabi și în sfârșit de Imperiul Otoman. În 1912, Libia a fost invadată de către Italia
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
acte, președintele SUA, Ronald Reagan, a ordonat în anul 1986 bombardarea unor obiective militare în capitala Tripoli și în orașul Benghazi. În aceste bombardamente au pierit și un număr de civili, între care și Jana, o fiică adoptivă a conducătorului libian. La sfârșitul anilor ’80 ai secolului al XX-lea două avioane civile au explodat ca urmare a unor atacuri teroriste, unul în Regatul Unit al Marii Britanii (căzând deasupra localității scoțiene Lockerbie și unul în Africa (atacul asupra zborului UTA 772
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
unul în Africa (atacul asupra zborului UTA 772, prăbușit în apropierea oazei Bilma Bilma, Niger, din Niger). Statele Unite, Marea Britanie și Franța au acuzat Libia de aceste acțiuni și au întreprins o serie de sancțiuni care să conducă la izolarea regimului libian. În tot cursul anilor 1970-2000 Libia sub conducerea lui Gaddafi a jucat un rol activ în viața continentului african, mai ales în Africa Neagră, în care a căutat să dețină un rol conducător. Ea a fost implicată în mișcări subterane
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
de federații, dovedite efemere, cu Egiptul și Sudanul, apoi cu Tunisia și Algeria. In martie 2001 Uniunea Africană, care a luat locul Organizației Unității Africane O.U.A. a fost întemeiată printr-o ceremonie care a avut loc în orașul libian Sirt. După atentatele organizației al-Qaida din 11 septembrie 2001, și după lansarea de către SUA și aliații ei a războiului care a dus la răsturnarea regimului taliban în Afghanistan și cea a regimului lui Saddam Hussein în Irak, în anul 2003
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
După atentatele organizației al-Qaida din 11 septembrie 2001, și după lansarea de către SUA și aliații ei a războiului care a dus la răsturnarea regimului taliban în Afghanistan și cea a regimului lui Saddam Hussein în Irak, în anul 2003 guvernul libian și-a recunoscut până la urmă responsabilitatea pentru atentatul de la Lockerbie și pentru cel contra zborului UTA 772 a avionului francez pe teritoriul Africii, și a ajuns la acorduri prin care s-a angajat să acorde despăgubiri familiilor victimelor din cele
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
Libia a experimentat un început de revoltă la scară largă pe 17 februarie 2011. Până la 20 februarie, neliniștea s-a răspândit până la Tripoli. Pe 21 februarie 2011, Saif al-Islam, fiul cel mai mare a lui Gaddafi, a vorbit la televiziune libiană de temerile sale că țara ar fragmentat și se înlocuiește cu "15 emirate islamic fundamentalist", în cazul în care revolta a cuprins intregul stat. El a admis că "greșelile au fost făcute" reprimând recentele proteste și a anunțat planurile pentru
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
Tripoli drept capitală. Hafiz Ghoga, un avocat al drepturilor omului, mai târziu a asumat rolul de purtător de cuvânt al Consiliului. La 10 martie 2011, Franța a devenit primul stat care a recunoscut oficial consiliul în calitate de reprezentant legitim al poporului libian. La 19 martie 2011 a fost aprobată rezoluția 1973 a Consiliului de Securitate al ONU, cu zece voturi pentru și cinci abțineri, fiind prevăzută o zonă de excludere aeriană asupra Libiei. China și Rusia s-au abținut de la vot, dar
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
rachete Tomahawk spre artileria antiaeriană a Libiei. Rusia și China și-au exprimat regretul față de bombardamentele coaliției internaționale din Libia.. După câteva operațiuni militare împotriva orașelor controlate de guvernul socialist, ele sunt capturate și Gaddafi este ucis, marcând victoria revoluționarilor libieni, susținuți de NATO. Vezi și: Libia este în prezent guvernată de Consiliul Național de Tranziție. Vezi și: Libia a fost împărțită în trecut sub formă de "guvernorate" sau "muhafazat", apoi se organizează teritoriul său în 25 de municipii sau "baladiyat
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
în 34 de "sha'biyat". Apoi s-a restrâns la 22 de "sha'biyat". Vezi și: "Articol principal: Geografia Libiei" Teritoriul Libiei se extinde între paralela 45.18 și 57.32 grade lat. nordică. Deșertul constituie marea parte a teritoriului libian, iar pământul este un platou, o extensie a platoului african, iar câmpia de coastă se întinde de-a lungul Mediteranei. Oaze, multe făcând parte din munții Jabal al-Akhdar până la Mediterana în nord-est, muntele Nafusah în nord-vest, munții Tibesti în sud
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
mulți au plecat după independența din 1947 și mult mai mulți au plecat în 1970, după instalarea la putere a lui Muammar al-Gaddafi. În Libia sunt peste 140 de triburi și clanuri. Principala limbă vorbită în Libia este araba (dialectul libian), care este vorbită de 80% din libieni, și limba arabă modernă standard care este, de asemenea, limba oficială; limbi berbere și tuarege sunt folosite de 20% din populație, dar nu au statut oficial, aceste limbi sunt vorbite de berberii și
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
partea centrală o vastă câmpie continuată spre vest cu podișul Kordofan (altitudine în jurul a 500 m) și spre sud cu o regiune mlăștinoasă în mare parte (numită Sudd). Partea nordică are și ea un relief relativ plat, parte a Deșertului Libian și a Deșertului Nubian, ultimul separat de Marea Roșie printr-un lanț muntos (cu altitudini ce trec de 2400 m). Munți mai semeți se află în extremitatea vestică, în regiunea Darfur și în cea sudică unde, în munții Imatong se găsește
Sudan () [Corola-website/Science/298148_a_299477]
-
de 42 de ani bolnav mintal. Agresorul s-a folosit de o statuetă cu care i-a rupt nasul și doi dinți. La 10 martie 2010, numărându-se printre oaspeții summit-ului Ligii Arabe, , după o scurtă conversație cu liderul libian Muammar al-Gaddafi, i-a sărutat mâna acestuia, gestul fiind surprins și de camerele de filmat. A scris imnul celor de la AC Milan împreună cu producătorul și cântărețul de muzică pop Tony Renis. De asemenea deține clubul italian AC Milan.
Silvio Berlusconi () [Corola-website/Science/296697_a_298026]
-
partea Romei. Hanno, comandantul garnizoanei cartagineze, când s-a întors în Cartagina, a fost crucificat pentru lașitatea de care a dat dovadă pentru că a lăsat Messana pe mâna romanilor. Cartagina se baza pe trupe de mercenari și trupe auxiliere: infanteriști libieni, iberici, gâli, hopliți greci, aruncători cu praștia din insulele Baleare, liguri și cavaleri numidieni. În secolul IV i.en., Cartagina avea o armata de 24 000 de infanteriști, 4000 de călăreți și 400 de elefanți. Appian menționează că 40 000
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
mai precis câmpuri de dune fixe, care sunt remodelate, fără încetare, de nisipul superficial mânat de vânt. Dacă termenul „erg” a fost adoptat în limbajul geografic internațional, există și alți termeni care sunt folosiți: în Sahara, tuaregii folosesc cuvântul "edeyen", libienii vorbesc de "ramla"; în Arabia și în Asia Centrală, populațiile locale desemnează respectivele noțiuni cu vocabulele "nefud" și "kum" (de exemplu Karakum: „Nisipul Negru”, Kizîl Kum: „Nisipul Roșu”). Ergurile ocupă circa 20% din suprafața Saharei. Unele au început să se formeze
Erg (dune) () [Corola-website/Science/315160_a_316489]
-
sub numele de Colonelul Gaddafi, Muammar Gaddafi s-a născut într-o familie de țărani beduini în apropiere de orașul Sirt. După ce a urmat școala din Fezzan între 1956 și 1961, a studiat dreptul ulterior înscriindu-se la academia militară libiană. A fost trimis la cursuri de perfecționare la Academia militară din Atena, Grecia, și în Marea Britanie la "The British Army Staff College" (actualmente, "Joint Services Command and Staff College"). Pe data de 1 septembrie 1969, un grup de tineri ofițeri
Muammar al-Gaddafi () [Corola-website/Science/316229_a_317558]
-
a făcut-o în așa-numita „Carte Verde”, publicată în trei ediții între 1975 și 1979. În 1977 a desființat republica și a instaurat o așa-numită "jamahirie" (în lb. arabă: „domnie a maselor”). În anii 1980 mai mulți disidenți libieni din străinătate au fost uciși pentru că nu s-au reîntors în Libia până la termenul de 11 iunie, termen impus de autoritățile libiene. Libia a ocupat în 1973 Fâșia Aouzou pe care o revendica și Ciadul. În 1987 trupe ciadiene au
Muammar al-Gaddafi () [Corola-website/Science/316229_a_317558]
-
a instaurat o așa-numită "jamahirie" (în lb. arabă: „domnie a maselor”). În anii 1980 mai mulți disidenți libieni din străinătate au fost uciși pentru că nu s-au reîntors în Libia până la termenul de 11 iunie, termen impus de autoritățile libiene. Libia a ocupat în 1973 Fâșia Aouzou pe care o revendica și Ciadul. În 1987 trupe ciadiene au reușit să elibereze fâșia, iar în 1994, Curtea Internațională de Justiție a dat câștig de cauză Ciadului în acest conflict. Gaddafi a
Muammar al-Gaddafi () [Corola-website/Science/316229_a_317558]
-
Septembrie Negru” a atacat lotul israelian la Jocurile Olimpice de la München în 1972, omorând 11 atleți, Gaddafi a fost considerat unul dintre finanțatorii principali ai grupului. Copii: "Potrivit site-ului Gawker.com, unul dintre bucătarii care a lucrat pentru fostul lider libian povestește cum unele femei trebuiau duse de urgență la spital, imediat ce ieșeau din dormitorul lui. Gaddafi consuma foarte multă Viagra, iar excesele sale au determinat-o pe asistenta care îl însoțea permanent să-i ceară să reducă numărul de pastile
Muammar al-Gaddafi () [Corola-website/Science/316229_a_317558]
-
crede că a murit, lucru pe care el îl folosește în avantajul său, construindu-și o identitate secretă. Grație talentelor sale de medic și hipnotizator el devine celebru în Asia Mică și în nordul Africii, îmbogățindu-se și cumpărând insula libiană Antekirtta, de la care își ia numele de doctorul Antekirtt. La cincisprezece ani de la execuția celor doi conspiratori, doctorul Antekirtt îi întâlnește la Raguza pe fiul lui Ștefan Báthory, Petru - care locuiește cu mama lui și cu bătrânul servitor al contelui
Mathias Sandorf () [Corola-website/Science/321313_a_322642]
-
la toate bătăliile majore din campania din Sinai și Palestina, jucând un rol de pivot în luptele cu armatele turcilor care amenințau controlul britanic din Egipt. Prima confruntare în care au fost implicați australienii a fost răscoala Senussi din Deșertul Libian și Valea Nilului în timpul căreia forțele combinate britanice au înfrânt gruparea islamică pro-turcă provocând pierderi masive. Divizia Călare ANZAC a avut un rol considerabil în bătălia de la Romani dintre 3-5 august 1916, împotriva turcilor care au fost nevoiți să se
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Asiei Mici, culimnau în 469 i.en. cu victoria de la Eurymedon, din Pamphylia, contra perșilor, punând în evidență potențialul imens al ligii de la Delos la dispoziția Atenei. Triumfurile inagurale vor fi însă contrabalansate de eșecul acțiunilor în Egipt. Acolo, căpetenia libiană Inaros, care pornește o răscoala împotriva perșilor în 463, cerea ajutor atenienilor, și flota ligii ajunge până la Memphis. În 456 i.en., perșii trimit o puternică flota care îi asediază pe atenieni într-o insula din Delta Nilului, și doi
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
a fost o colonie grecească din nordul Africii și un important centru cultural al regiunii, deoarece aici se găsea o școală de filozofie întemeiată în secolul al III-lea î.Hr. de Aristippus, un discipol al lui Socrate. Numele regiunii istorico-geografice libiene Cirenaica provine de la orașul . Cirene a fost fondată în 630 î.Hr., după spusele lui Herodot, de grecii din insula Thera (Santorini) de Battus. Oracolul din Delphi hotărăște ca Apollo să fie zeul patron al orașului. Din secolul al V-lea
Cirene () [Corola-website/Science/326933_a_328262]
-
semneze un tratat de pace. Ambele puteri nu-și mai puteau permite continuarea războiului, în condițiile în care fiecare în parte era amenințat de atacul unor puternice forțe. Egiptul era nevoit să apere lunga frontieră vestică, amenințată de incursiunile triburilor libiene, iar hitiții își vedeau amenințate pozițiile de puternicul Imperiu Asirian, care reușise să ocupe teritoriul dintre fluviile Tigru și Eufrat, care fusese vasal al hitiților Textul tratatului a fost înregistrat în două versiuni, una scrisă cu hiroglife egiptene, iar alta
Tratat de pace () [Corola-website/Science/323344_a_324673]