1,038 matches
-
individ foarte ciudat, care Își ascundea chipul și căruia abia Îi puteai desluși glasul. — PÎnă nu demult mai rămăseseră cîteva exemplare În colecțiile private, aici și În Franța, Însă mulți colecționari Încep să se descotorosească de ele. Se tem, spunea librarul, și nu Îi Învinovățesc. Uneori, Julián dispărea cîteva zile la rînd. În curînd, absențele sale au Început să dureze cîteva săptămîni. Pleca și se Întorcea Întotdeauna pe timp de noapte. Aducea mereu bani. Nu dădea niciodată explicații sau, dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
toate. — Pe toate, În afară de unul. Pe cît se pare, cineva mai șiret decît mine l-a ascuns Într-un loc unde n-aș putea să-l găsesc niciodată. Tu. Astfel l-am auzit vorbind pentru prima oară despre tine. Un librar fanfaron și limbut pe nume Gustavo Barceló se lăudase În fața cîtorva colecționari că dăduse peste un exemplar din Umbra vîntului. Lumea cărților de anticariat e o cameră cu ecou. În nu mai mult de două luni, Barceló primea deja oferte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
va hotărî și el să ardă cartea. Julián vorbea cu acea luciditate fermă și tranșantă a nebunilor care s-au eliberat de ipocrizia de a se conforma unei realități necorespunzătoare. — Cine e băiatul ăsta? — Îl cheamă Daniel. E fiul unui librar pe care Miquel obișnuia să-l frecventeze, pe strada Santa Ana. Locuiește cu tatăl lui Într-un apartament deasupra prăvăliei. Și-a pierdut mama cînd era foarte mic. Parcă ai vorbi despre tine. — Poate că așa și este. Băiatul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o momeală otrăvită. Am ridicat mîna să smulg cuțitul, dar atingerea Înghețată a revolverului lui Fumero pe ceafă m-a oprit. — O imagine contează mai mult decît o mie de cuvinte, Daniel. Dacă taică-tu n-ar fi fost un librar de căcat, te-ar fi Învățat asta. M-am Întors Încet și m-am pomenit față În față cu țeava armei. Duhnea a praf de pușcă proaspăt. Chipul cadaveric al lui Fumero zîmbe Într-o grimasă crispată de teroare. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
regimului comunist s-a intersectat cu atitudinea anticeaușistă a domnului Ion Iliescu, În perioada 1983-1989, cănd domnia-sa ocupa funcția de director al Editurii Tehnice, cu protestul politic al lui Ilie Dodea, activ În aceeași perioadă la conducerea Centrului de librarii Iași, eu fiind șeful uneia dintre cele mai importante biblioteci din sectorul național de construcții de mașini, mereu În contact cu furnizorii de documentație tehnică. Sunt membru al Asociației Române a Foștilor Deținuți Politici și Luptători Anticomuniști, cu legitimația nr.
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Sighet așteaptă de ani și ani să atârne printre portretele opoziției comuniștilor, bărbatul sau femeia care a inițiat legea scuzei față de ororile temnițelor și gulagurilor Înfăptuite și Întreținute de comuniști. În multe privințe se lucrează Încă pe postată. Recent, În librarii a aparut volumul „Cei care au spus NU”, e vorba de oponenți și dizidenți din anii ’70 și ’80, În colecția istorie reală, editata de Remulus Rusan de la Fundația Academia „Civică”. Apărută la Centrul Internațional de Studii, cartea reprezintă transcrierea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
putință. Și ne voii de a-și difuza opera. Ca să nu mai spunem că toți aspiră la glorie. Pe locul lăsat liber de Herius vine să se așeze Dorus Sosius. Îi răspunde cu un zâmbet rezervat la salut. Sosiii sunt librari și editori din tată-n fiu, o profesie lansată de bunicul ei și ajunsă la modă astăzi, când s-au înființat atâtea biblioteci publice și private. Sunt oameni cu stare și renume. Au magazin în spatele Tem plului lui Castor, pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
modă astăzi, când s-au înființat atâtea biblioteci publice și private. Sunt oameni cu stare și renume. Au magazin în spatele Tem plului lui Castor, pe strada Tusculi, chiar la intrarea în for, lângă statuia zeului Vertumnus. — Nobilă Vipsania, îi șușotește librarul, voi cu cât mai vindeți un exemplar? Întrebarea o lasă fără cuvinte. Bădăranul! Își ascunde cu greu o strâmbătură de dezgust. Ce afacerist veros! Numai la bani îi stă gândul. S-au îmbogățit, și el, și frate-său, pe spinarea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în tihnă și să ajungă singur la concluzia că se află la discreția editorilor, că opera nu-i este nici protejată, nici plătită, pe când o lectură publică în fața unui auditoriu select reprezintă o ocazie potrivită să scape de exi gențele librarilor, eventual chiar să le forțeze mâna. Dar pe măsură ce ascultă este din ce în ce mai nemulțumită. De ce nu s-a consultat prostul cu ea? Versurile astea hazlii și săltărețe n-au cum să trezească interesul publicului. Cercetează figurile celor din dreapta și din stânga. Lângă ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
magazia imensă de la demisol. „N-am Înțeles niciodată cum reușește Luciano să Împacheteze cărțile cu o singură mână”, Îmi spusese Belbo, „cred că se ajută cu dinții. Pe de altă parte, nu Împachetează cine știe ce: expediționarii editurilor normale expediază cărți către librari, În timp ce Luciano expediază cărți doar autorilor. Manuzio nu se interesează de cititori... Important, zice domnul Garamond, este ca autorii să nu ne trădeze, fără cititori se poate supraviețui”. Belbo Îl admira pe domnul Garamond. Vedea În el pe purtătorul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
multe. La treabă, fă lista definitivă și pe urmă expediem. Chiar dacă sunt străini. Între ei știrile circulă. Acum nu mai rămâne decât un lucru de făcut. Trebuie să circulăm prin librăriile adecvate și să stăm de vorbă nu numai cu librarii, dar și cu clienții. Să lăsăm să se Înțeleagă din discuție faptul că există colecția asta, așa și pe dincolo”. Diotallevi Îi atrase atenția că ei nu se puteau expune În felul acela, trebuiau găsiți niște propagatori banali de zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am spus că sunt vulturești, nu?) te privesc Într-un fel neliniștitor”. „Facies hermetica”, comentă Diotallevi. „Da? Păi, vedeți deci. Când intră câte cineva să ceară o carte, să zicem una de rugăciuni Împotriva spiritelor rele, ei Îi suflă imediat librarului titlul care trebuie, care e Însă tocmai cel pe care librarul nu-l are. Dacă Însă te Împrietenești cu ei și Întrebi dacă-i o carte eficientă, surâd din nou cu multă Înțelegere, ca și cum ar vorbi despre copii, și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
neliniștitor”. „Facies hermetica”, comentă Diotallevi. „Da? Păi, vedeți deci. Când intră câte cineva să ceară o carte, să zicem una de rugăciuni Împotriva spiritelor rele, ei Îi suflă imediat librarului titlul care trebuie, care e Însă tocmai cel pe care librarul nu-l are. Dacă Însă te Împrietenești cu ei și Întrebi dacă-i o carte eficientă, surâd din nou cu multă Înțelegere, ca și cum ar vorbi despre copii, și-ți spun că trebuie să fii foarte atent cu lucrurile de soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de diavoli care le-au făcut unor prieteni de-ai lor lucruri Îngrozitoare, tu te Înspăimânți, iar ei te Îmbărbătează spunând că de multe ori e simplă isterie. În fine, nu știi niciodată dacă cred sau nu. De multe ori, librarii Îmi dăruiesc bețișoare de tămâie, o dată unul mi-a dat o mânuță mică de fildeș bună Împotriva deochiului”. „Atunci, dacă ai posibilitatea”, Îi zisese Belbo, „când te mai fluturi pe-acolo, Întreabă dacă știu ceva despre colecția asta nouă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al pământului. Închide enciclopedia cu zgomot și o pune la loc pe raftul bibliotecii. Tocmai la timp pentru pentru perioada examenelor, a ieșit și soarele. Șirurile lungi de birouri sunt ocupate, studenții din anii terminali asudând supărător în timpul examenului. Mărinimos, librarul a permis să fie deschise ferestrele și de afară răzbat fragmente ispititoare de conversație, fiecare izbucnire în râs aducând noi dureri pe chipurile prizonierilor din interior. Jonathan răsuflă ușurat că poate să iasă pe treptele de piatră, apoi în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
indieni, în franceză. Am citit-o imediat. M-am dus iar la librărie, aveau câteva volume foarte mici, populare, de yoga. Nu voiam să citesc atunci literatură, mă interesa oricum încă din România filozofia indiană. Dar nu înțeleg cum de librarul nu mi-a luat bani pe cărțile acelea; mi le-a dat, pentru că n-aveam bani deloc. După încă două săptămâni am început să studiez ebraica, începând de la foarte ușor, laolaltă cu unii care nu știau chiar nimic. Și m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
în Iași, în același scop, și care aveau deja un dosar cu tineri scriitori români pe care îl prezentau editorilor străini. La un moment dat, la standul de la Residenz a apărut un grup de tineri ce studiau pentru e deveni librari, cu care am stat de vorbă pe îndelete. Atunci am realizat că miile de oameni care se mișcau prin târg erau cu toții legați - într-un fel sau altul, prin profesie - de carte. Abia sâmbătă și duminică urma să fie deschis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
de parfum bulgăresc de trandafiri, o basma cafenie ce avea imprimate pe ea un soi de valuri marine stilizate. Ca sățmi dau răgazul de a cumpăni asupra alegerii, mțam îndreptat, cam întrțo doară, către rafturile de care răspundea Nea Tase, librarul și papetarul. Nu avea stilouri chinezești, ci numai autohtone, din cele care lăsau pe hârtie prea multă cerneală și cărora li se stricau unațdouă filetele pistonașelor. Văzânduțmă dezamăgit, Nea Tase a aruncat cu eleganță pe tejghea un evantai de cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
lucitoare, ca și cum ar fi azvârlit către privirile hulpave și invidioase ale unor tovarăși de joc o chintă roială: „Am băgat ieri marfă nouă, ca lumea, de la oraș (de parcă volumele ar fi putut fi tipărite și la țară... )“ - găsise de cuviință librarul sățși preamărească oferta. Lețam luat pe fiecare dintre ele, lețam sucit, lețam învârtit și, deodată, inspirația mța electrocutat din creștet până în călcâie și înapoi. O auzisem pe mama plângânduțse din pricina banilor și găsisem soluția în chinta roială a lui Nea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
întotdeauna pălărie și mănuși albe. Și totuși, fata se simțea complexată. Poți să crezi așa ceva? Am dat din cap. — Eu eram singura din școală care locuia într-un loc ca Kita-Otsuka, în cartierul Toshima. La profesia părinților, la mine scria „librar“. Fetele din clasă mă invidiau pentru că, ziceau ele, pot citi orice cărți doresc. Nu glumesc deloc. Cred că ele se gândeau la o librărie cu șapte etaje, precum Kinokuniya. Nici nu cred că și-ar fi putut imagina o librărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
căutat. Fără îndoială, ați fost intrigat de ceea ce v-am spus la serata de decernare a premiilor literare de toamnă, cu două săptămîni în urmă. Profit din nou pentru a vă felicita pentru distincția obținută : Premiul de Proză Scurtă al librarilor independenți din departamentului île-de-France. Totuși, totuși, este un semn de recunoaștere din partea breslei. Nu fiți trist, nu vă mai repetați în gînd că de fapt nu a fost decît un premiu printre celelalte, că nu ați fost decît un laureat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
moment și în prezența mea, nu putea să citească decît o singură carte, iar aceasta era chiar propria mea carte, mai precis acea culegere de proză scurtă recompensată, în urmă cu trei zile, cu stupidul Premiu pentru Proză scurtă al Librarilor Independenți din Departamentul île-de-France. 8. Cum să fac să nu o iau în brațe cînd o văd trecînd prin univers ? îmi fac o listă : de pus mereu în buzunar un trotuar de rezervă, cînd o văd că se apropie de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cînd au văzut că Albert Camus a primit premiul Nobel la doar 44 de ani... îmi amintesc și acum această scenă, eram cu el la primul etaj al unui restaurant în Montparnasse cînd brusc a dat buzna înăuntru un tînăr librar, un ins osos și uscățiv, îmbrăcat în mod bizar, parcă era un vînător. Omul s-a îndreptat spre noi și nu știu de ce mi s-a adresat mie în loc să i se adreseze lui Camus, probabil m-a confundat cu el
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
veritabilă prelungire a verii. terasele cafenelelor erau pline zi și noapte, un fel de optimism inconștient emana din baletul urban al mulțimii, iar toamna literară se anunța mai abundentă decît oricînd : o mie de romane noi erau așteptate pe piață. Librarii se plîngeau de fenomenul de „avalanșă editorială”, incapabili să absoarbă această masă de cărți, să le citească și să le poată apoi propune publicului în cunoștință de cauză. Un titlu nou rămînea practic doar timp de 24 de ore expus
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ri. Iar ea, Domnișoara ri, apărea într-un fel de stare secundă, vag insensibilă la sărutul bărbatului, dar afișînd totuși o expresie de călătorie în altă lume. Patch love fu unul din romanele-surpriză ale toamnei și provocă un frison general. Librarii, criticii, cititorii, toți fură în același timp iremediabil seduși, dar și tulburați de această carte erotică scrisă într-un registru „special”. nicio persoană pe planetă nu resimți însă cutremurul pe care l-am resimțit eu, chiar din clipa cînd am
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]