1,592 matches
-
om și de dascăl. Pentru a-i atrage pe liceeni la Cămin, după unele repetiții îi răsplătea cu câteva minute de dans cântându-le la vioară melodii în vogă la acea vreme. În acele plăcute și mult așteptate ocazii unii liceeni își etalau calitățile de dansatori, în timp ce alții se străduiau să-și perfecționeze această abilitate, plăcută și apreciată în mediul nostru tineresc. Ioan Pavel a înființat, cu eforturi numai de el știute, o orchestră de instrumentiști recrutați dintre tinerii săteni, instruiți
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
randamentul. „Ca elev de liceu - a continuat cu mândrie tatăl lui Săndel - când venea acasă nu stătea o clipă. Își găsea de lucru fie în grădina de legume, fie în parcela de vie, fie la animale. Duminica organiza, împreună cu ceilalți liceeni, jocuri de volei sau de fotbal la baza sportivă a școlii și se întorcea acasă transpirat, obosit, dar fericit. Creștea și se împlinea ca un adolescent sănătos și viguros, sprinten și îndemânatic, sociabil și politicos. Treburile mă mânau deseori la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mari: picta flori pe care odată chiar le expusese la căminul cultural, în cinstea unui congres. În condica de impresii cumnatul său i-a scris un text mobilizator: „Dă-i înainte și nu te uita la Viorica”. Cu mentalitate de licean îmbătrînit, profesorul de sport făcea, din plictiseală, farse tuturor. Îi plăcea să bea. Azi se aduna cu cei cu care se certase ieri, scuipînd în prieteniile mai vechi. În pofida învățătorilor, declarase plin de emfază: „Eu am terminat un liceu teoretic
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
exprim, În scris, pe Înțelesul profesorilor, iar când trebuia să dau seama oral de vastele mele cunoștințe, mi se puneau sute de noduri În gât și abia izbuteam să Îngaim: „Nu știu. N-am Învățat...”. După primul meu trimestru de licean - rămăsesem corijent la chimie și, la toate materiile, În afară de sport, unde aveam opt, obținusem medii de cinci - tata a făcut Încercări repetate și Încăpățânate ca să mă impulsioneze la Învățătură. Printre altele, Îmi spunea Întruna că eram o jigodie nerecunoscătoare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se ofereau de-a gata. Câți copii din țara asta aveau la dispoziție, numai pentru ei, câte un apartament cu trei camere, Înzestrat cu tot confortul care putea fi imaginat pe vremea aia? Păi, toată viața lui de Învățăcel - Întâi licean și spoi student - și-o dusese În camere cu zeci de inși, În paturi cu saltele de paie și În cantine În care i se dădea mai totdeauna un sfert de pâine neagră și un castron de zeamă lungă. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
epuizau. Niciodată nu a refuzat-o pe bătrână. Și bâtrâna îi mulțumea, așa cum mulțumești unei icoane. După ce a murit tata, Ostiță mai trăia. Bătrâna ne vizita și plângea mereu. Îl plânge mai mult pe tata. În prima mea vacanță de liceană, când m-am întors acasă am aflat că a murit Ostiță. Suferința mea nu poate fi descrisă în cuvinte. Nebunul era copilăria mea înlănțuită, acum eram eliberată. Ce poți face cu o libertate neașteptată? Aș fi vrut să-l întâlnesc
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
emoții: după accidentul acela nenorocit cu bicicleta, ceva se rupsese și se rotise imprevizibil în adolescentul studios și manierat care fusese. Zadarnic încercase Marcu Vancea să-i ascundă băiatului consecințele stupidei întâmplări. Nici nu puteau fi ascunse, de altfel: un licean lovește cu bicicleta, fără să vrea, o bătrână năucă, aproape oarbă, iar tribunalul, bine regizat de rudele infirmei, decide să i se plătească acesteia o uriașă despăgubire, pentru care Marcu Vancea avea să vândă casa abia cumpărată. Cum să ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-l cumpere, să-l amâne. Dar Dida Voinov nu-și mai intercepta gândurile. O statuie carbonizată, cuvintele muriseră. Un mic grup de personaje, o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În sfârșit, fantoma ultimului pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios, delicat, copia perfectă a liceanului Tolea, din urmă cu un mileniu. Nu se poate dezmetici din accidentul cu bicicleta și din accidentul dispariției filozofului vânzător de vinuri Marcu Vancea și din procesul cu bătrâna lovita de bicileta și din excluderea din învățământ care, când cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iar înapoi, traseu cețos, lunecos. Din când în când, se trezește, își privește ceasul, confirmarea. Regăsește vinerea, ora ce există și aleargă și se spulberă pe cadranul indiferent. De ce nu suprapopulăm noi, instantaneu, închisorile, de ce ne ferim noi, supraferim, bombăne liceanul Vancea, până își aduce, brusc, aminte, fraza căutată: „Când tot aștepți, improvizația pare o salvare“. Tot aștepți, tot aștepți improvizația, salvarea. Improvizația salvează, mă salvează, amânare, amânare, de ce nu umplem noi toți, dintr-odată, salvarea, salvarea... așa bombăne adolescentul Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
profesionistul pândea, înregistra, corela, totuși. Nu izbutea să scape de obsesia consultației ascunsă în dialogul cel mai banal, de rutina exercițiului polițist al medicului. Nici despre accidentul din adolescență nu aducea vorba, deși revedea, cu siguranță, adesea, în minte, bicicleta liceanului izbind brusc umbra informă, verzuie, mârțoaga de babă, blestemul în istoria familiei Vancea. Nici episodul morții lui Marcu Vancea nu îl ispitea. Nu întreba nici când cum unde s-a sfârșit Dida, nici despre fostul coleg Mircea Claudiu și glaciala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu mai avea răbdare să aștepte seara, pentru a-l vizita acasă pe sfetnicul Marga. Se va duce la spital, la cabinetul popular, unde Istoria își scrie, zilnic, sarcasticele rapoarte. Va limpezi, în sfârșit, parantezele... Accidentul, spitalizarea babei lovite de liceanul biciclist, moartea lui Marcu Vancea, Asociația surdomuților exemplari, omul nou Cușa, Fantoma Fotografului Octavian Cușa Spiridușa. Scandalul moral al profesorului Vancea Voinov, colegii polițiști ai recepționerului Vancea Voinov. Bufonul Vancea Voinov și vecinii Veturia și Marcel ai pribeagului Vancea Voinov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
săptămână. Cu Tavi ar fi fost greu prin tramvaie și troleibuze. Câinele Tavi rămânea fioros și tăcut. Nu arăta nici aversiune, nici cordialitate față de noul vizitator. Despre celălalt Tavi se discuta îndelung. Știți, scumpă doamnă, e o poveste veche. Eram licean, atunci. Domnul Cușa, amic cu fratele meu. De fapt, și cu sora mea... Din câte mi-amintesc, domnul Cușa era atunci, cum să spun, fără nici o deficiență. Normal, vreau să zic. — Da, da, înțeleg, se auzea glasul catifelat al mătușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
imaginilor persista, într-adevăr. Profesorul privea, hipnotizat, fără curajul de a-l deschide, carnețelul gros și îngust pe care îl sustrăsese din prima mapă, mapa purtând titlul ÎNCEPUT. Se încovoiase, electrizat, peste mapa aceea verde cu fotografii din tinerețe: Tavi licean, Tavi funcționar, Marga, Gafton, Sonia, Claudiu. Ofițeri, cazarme, afișe rasiste. Jandarmi îngrămădind deportații în vagoane de vite într-o ploioasă dimineață de toamnă. Iarăși Matus, Claudiu și Tolea, da, Tolea pe bicicleta aia blestemată.Dida și Marcu Vancea la proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
credea prietenul său. Deci, în fața ușii cabinetului. Dominic Anatol Vancea Voinov se afla în fața cabinetului de mistificare, decis să vorbească. Venise direct la spital, la cabinet. Să limpezească, în sfârșit, toate... eliminarea din învățământ, cum scăpase și ce urmase, adolescența, liceanul biciclist, doamna maior, Asociația Model și eroul fotograf Tavi, informatorii de la TRANZIT, Argentina, totul, totul. Venise repede repede, să nu aibă timp să se răzgândească. Era decis, se pregătise, se afla în fața ușii. Trecuse absent pe lângă cei ce așteptau, îngrijorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
organice urgente, sè închid calculatorul și sè mè dedic cu frenezie ritualului tècut al plècerilor solitare și triste, Bunè seară, domnu’ Matei! mè salutè portarul când am ajuns în dreptul lui, Bunè seară, îi rèspund fèrè sè-l privesc, rușinat asemeni unui licean surprins excitându-se în toaleta școlii, îi întind cheile biroului meu și dau sè ies din clèdire, Domnu’ Matei! el oprindu-mè, Nu e nenea Petre, e altul, nu-mi amintesc sè-l mai fi vèzut pe la noi, E un portar nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în aer, apoi reușesc să le aduc înapoi pe cornișă. Curtea urlă: bravo, spidermanee! Pe coridor lumea e extaziată. Primesc un semn de admirație: țoc-țoc! pe ambii obraji, de la profesoara de informatică, stăpâna viselor liceene. Președintele de comisie are acces la înghețata de vanilie. Elevii sunt introduși la examen în ordine alfabetică. Oriunde te uiți sunt dispuse strategic platouri cu bunătăți și sticle de toate formele și culorile. Totul decurge bine. Părinții stau grupați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și mi-au rămas în minte versurile acestea din poezia „Revedere”. Multe se vor schimba în cei doi ani de Africa, Teofana, și noi vom fi alții nu cei de acum, cum ai observat foarte bine că nu mai suntem liceeni de ieri. evoluăm odată cu timpul. Poate te găsesc căsătorită. — Dacă-mi iese în cale ursitul, sigur că mă căsătoresc, îl necăjește Teofana. Tu la fel vei proceda, dacă întâlnești femeia visurilor tale. — Teofana, îți spun ceva! — De acord. — Peste doi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
toată ziulica. Batem palma și dăm pe gât ultimele picături de bere. Chiar în prima zi de campanie electorală, grupul nostru s-a prezentat la sediul din cartier al primului partid trecut în grafic de Stănică. Aici, câțiva adolescenți, probabil liceeni racolați, erau deja cu tricouri, eșarfe și șepci cu însemnele partidului. Stănică ne prezintă șefulețului de partid, un tip de vreo patruzeci de ani, îmbrăcat cu bluejeans, cu tricoul cu însemnele partidului, cu eșarfă și nelipsita șapcă. Îmbrăcăm și noi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
asfalt. Eram în camera mea și făceam solnițe de hârtie când i-am văzut corpul mare căzând cu fâlfâiri neașteptate prin dreptul ferestrei. Am auzit bufnitura și rn-am uitat pe geam: pe asfalt, lângă o Pobedă, zăcea în uniformă fostul licean, iar profilul său nobil se contura pe fundalul unei pete vesele, purpuriu-deschis, care se lățea încetișor. Sigur, gașca mai cuprindea și alți membri, mai puțin importanți sau pe care nu mi-i amintesc. Era, știu, la scara șase, un băiețel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a lungul ei, pândind fiecare autobuz care, roșu și greoi ca un cărăbuș, înaintează printre nămeți, murdar până la geamuri de stropi de zăpadă cafenie, îl simt, în sfârșit, într-o mașină și mă arunc și eu, din mers, în mijlocul babelor, liceenilor, muncitorilor înghesuiți între care, stând aproape într-un picior și ținîndu-se cu mâna înmănușată de bara învelită în plastic cenușiu de la geamul șoferului, se află el. Să-i tot dai acestui tânăr vreo douăzeci și patru de ani. Este destul de înalt, blond
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochii de un album vechi și modest ca înfățișare, înțelese că trebuie să-l cumpere. Costă 5 franci. Ajuns acasă, începu să-l răsfoiască, atent, curios, deși nu știa ce caută. Fusese fără îndoială albumul unui începător, poate al unui licean. Chiar un nepriceput ca el își dădea seama că timbrele sunt recente și banale. Deodată se hotărî și, cu o lamă de ras, începu să taie cartoanele. Desprinse cu mare grijă câteva plicuri de celofan, pline cu timbre vechi. Era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de ce vorbești atât de încet? îl întrebă celalt. Ieronim reaprinse lanterna și roti de câteva ori conul de lumină în jurul băiatului, fără să-l înalțe totuși până în dreptul figurii. Dar nu avea nevoie. O vedea destul de bine: fața ofilită de licean, cu ochii adânciți nefiresc în orbite, buzele subțiri și părul tuns scurt, cu un început de breton pe frunte. - Spuneai că te cheamă Vlad, nu e așa? - Vlad. Vladimir Iconaru. - Află de la mine, amice Iconaru, spuse apropiindu-și puțin capul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Și acum, nu te mișca și ascultă. Decorul e simplu, îl cunoști. O stradă din Bucureștii anilor 1950. Început de toamnă. În fund, un maidan. Către acel maidan mă îndreptam eu, cu un anumit scop, când am văzut venind un licean cu un porumbel în mână... - Era rănit... - Te rog, nu mă întrerupe. Ți-am spus că acum vorbește.... Venea un licean zgribulit, cu obrazul palid, ținând un porumbel în mâna dreaptă și mîngîindu-l la răstimpuri cu palma stângă... - Era rănit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În fund, un maidan. Către acel maidan mă îndreptam eu, cu un anumit scop, când am văzut venind un licean cu un porumbel în mână... - Era rănit... - Te rog, nu mă întrerupe. Ți-am spus că acum vorbește.... Venea un licean zgribulit, cu obrazul palid, ținând un porumbel în mâna dreaptă și mîngîindu-l la răstimpuri cu palma stângă... - Era rănit și mi-era teamă să nu-l mănânce pisicile... - Așa mi-ai spus și atunci. Dar eu te-am recunoscut imediat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]