938 matches
-
ce-și încercau norocul la somn. Era o lumină ireală. Aveau pescarii ăștia din Moldova Nouă o tehnică foarte interesantă de pescuit la somn. Mergeau prin apropierea zonelor cu stufăriș, și puneau cu fundul în sus pe luciul apei, un lighean destul de mare, cu aer dedesubt. Apoi ridicau cu forță ligheanul, producându-se un zgomot ce semăna cu detunatul unei arme, zgomot ce ar fi atras somnul cel mare către pescari. Nu știu cât de mult succes aveau pescarii cu tehnica asta, dar
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Aveau pescarii ăștia din Moldova Nouă o tehnică foarte interesantă de pescuit la somn. Mergeau prin apropierea zonelor cu stufăriș, și puneau cu fundul în sus pe luciul apei, un lighean destul de mare, cu aer dedesubt. Apoi ridicau cu forță ligheanul, producându-se un zgomot ce semăna cu detunatul unei arme, zgomot ce ar fi atras somnul cel mare către pescari. Nu știu cât de mult succes aveau pescarii cu tehnica asta, dar eu i-am văzut cu ochii mei și mi sa
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a Ospiciului era sumară. Ca obiect cu caracter medical în 1856 se menționau: "1 irigator (sic), 1 glistiur mic (sic) și 15 măsuri de dat doctorii". Cu timpul, inventarul medical s-a completat, apărând un termometru, mai multe bandaje, un lighean mare "cu ibricul lui de fier alb". În aceste condiții, spre deosebire de Ospiciul de la Mănăstirea Neamțu, Ospiciul Golia realiza tipul de unitate mai mult azilară decât spitalicească, tratamentul adresându-se numai afecțiunilor intercurente și accidentelor și nu viza aproape deloc boala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fost pentru el, probabil, cea mai productivă literar. În vreo trei săptămâni de caniculă a scris atunci, numai noaptea, nuvela lui cea mai întinsă, Întâlnire târzie, procedând cam în felul lui Creangă, adică ținându-și tot timpul picioarele într-un lighean cu apă rece amplasat sub masă. Îmi mențin forma, iar inspirația mi se frăgezește, spunea el. Cu toate că a veni în Naipu echivala pentru bucureșteanul din centru cu o expediție temerară, eram vizitați destul de des de amicii noștri literari. Se încingeau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
farfurie și ascultând, aiurită, nesfârșita incantație a șarpelui, fruntea răutăților lumii, iscoditorul, Îndemnătorul și vinovatul de toate relele pământului. Hotelul orașului, Steaua, era clădit larg, cu scări, culoare și odăi nemăsurate, cu uși duble, paturi de mare răsfăț, lavoare cu lighean de majolică, atât cât să Încapă o fată cu rotunji mile ei; ferestrele, cu lumina lor cea mare, priveau diminețile nu Înspre stradă, ci spre livada Înclinată până aproa pe de tot, ca să ntinzi mâna la pomii Înfloriți, la iepurii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după cele trei Însurători ale tale, ți-aduci aminte de țăranca, de cojanca, zdra vănă și frumoasă, ajunsă Într-una din acele case prea ospita liere din Crucea de piatră, unde lăturile cu dejecții vaginale și uretrale sunt zvârlite cu ligheanul prin curte și pe trotuar, ca să alunge clienții fără parale care stau și privesc lung la femei, cu mâinile În buzunare pân’ la cot? O găsisem amândoi În poartă pe această eroină de mare stil tolstoian, care, cu accente cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Când eram copil, o prietenă de-a mamei cu un piept uriaș mi-a spus că, în curând, voi lua viața în piept. Din cauza țâțelor ei cât bostanii, la care mă uitam printr-o gaură din gard când ieșea cu ligheanul în bătătură ca să se îmbăieze, luarea-n piept a vieții mi s-a părut multă vreme un lucru cam de rușine. De fapt, mai toate adevărurile existenței, așa cum îmi erau ele comunicate atunci, aveau ceva din particularul ciudat al persoanelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în casa parohială. Ne-a mai spus că odată a leșinat de foame. Într-o zi a găsit în biserică o coajă de pâine și cinci nuci, le-a mâncat și și-a mai revenit. Cineva i-a adus un lighean cu apă și două săptămâni nu i-a schimbat-o. Era ceva dureros! La început a dormit numai pe o saltea. Atât de greu era la Kogălniceanu încât ar fi voit să meargă înapoi la pușcărie. De la Iași la Kogălniceanu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iubim unul pe altul. M-a pus să iscălesc cele declarate și apoi m-am întors în celulă. Când m-au băgat în subsol, la ușă mi-a venit rău. Am vomat sânge din plămâni. Gardianul mi-a adus un lighean de circa 4 litri. Sângele s-a oprit cu greu. Era cam 1 litru și jumătate sânge închegat. Din întâmplare a trecut pe acolo directorul securității. L-a întrebat pe gardian că ce-i cu „domnul ăsta?” După ce i-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
căci fără ea eram asemenea unui orb: nu vedeam nimic; absolut nimic. Apoi mă deplasam de pe o grindă pe alta, până ce întreg spațiul expus ploii era acoperit cu fel de fel de vase și mai mari și mai mici: căldări, lighene, oale, cratițe, farfurii... Coboram convins că am făcut o treabă pe cinste. Eroare totală! Nu puteam controla traseul picăturilor și nici locul precis unde-și vor da drumul. Itinerarul acestora era greu de ghicit, fiind aleatoriu, în funcție de factorii externi care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mașina de spălat am primit-o mai târziu și era un model semiautomat. Trebuia pusă apa caldă în mașină, câte o porție de rufe murdare era mișcată de un rotor, iar pe urmă rufele trebuiau scoase cu mâna, clătite în lighean și stoarse... Drepturile egale asigurate femeilor prin lege era o teorie frumoasă, fără valoare practică însă. Acum femeile aveau serviciu, dar obligațiile casnice erau tot ca pe vremea bunicilor, întrucât în conștiința bărbaților nu se prea schimbase nimic... Cum te-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
stres amândouă; ne temeam că a înghețat apa acolo și nu curge. Dar s-au întors cu plinul și au turnat tot ce-au adus în cazanul mare, la înfierbântat. În baie e ca la balamuc, numai oale, ulcele și lighene, plus spirtiera cu care mama speră să încălzească aerul, să nu deger de tot. Mă înmoi pe bucățele cu un burete, fac apă pe jos, dar ce mai contează, miroase a săpun bun și a abur, pe umeri pletele-mi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fi putut hotărî și în cazul meu, cum hotărâseră în cazul altora, că nu „merit“ să merg acasă), că pentru a ne spăla mai ca lumea trebuia să ne aducem apă încălzită de la cantină, trecând cam trei sute de metri cu ligheanul plin printr-o turmă întreagă de băieți plini de hormoni, care jucau fotbal pe alee, unde trebuia ori să le suporți mojiciile, ca să păstrezi apa prețioasă, ori să renunți la apă și la spălat, ca să le-o arunci în cap
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
au pus pe treabă. S-au organizat echipe ce se aflau zilnic în teren, care mergeau din casă în casă ca să-i convingă pe oameni, dar mai ales pe boresele care se mai întâmpla să le arunce și câte un lighean cu lături în cap, despre superioritatea lucrării pământului în colectiv. Tovarășii activiști Mârza, Greavu, Cristian Cornel și încă mulți alții deveniseră personalități notorii, în sat, spaima bieților oameni care nu mai știau cum să procedeze ca să nu dea ochii cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Cum era posibil un asemenea lucru ? Cînd venea vremea să o taie, tatăl strîngea din baie covorașele de plastic. El nu proceda precum ceilați din bloc, care erau văzuți pe afară cu o găină într-o mînă și cu un lighean și un cuțit în cealaltă. Găinile tăiate de el nu aveau niciodată ocazia să zboare prin aer fără cap. Tatăl punea găina pe jos, în baie, călca cu un papuc pe aripi și cu celălalt pe picioare, o trăgea de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un ele fant desenat pe ea, l-a lăsat o vreme pe frigider - tot în pungă -, apoi l-a pus în chiuvetă. Cînd a dat să-l curețe de solzi, Bubu a zvîcnit. A fost lăsat în apă, într-un lighean roz, unde a stat o vreme cu burta în sus, apoi pe-o parte și în cele din urmă normal, ca toți peștii. Acum își duce existența într-un acvariu, e bine și parcă nu i se mai vede nici
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aștepta mult și bine. De fapt, nu aveau bani să cumpere un aparat nou. Cu televizorul nostru vechi, nici măcar bulgarii nui puteai prinde, așa că ai mei nu au mai fost nevoiți să se dea de ceasul morții să găsească un lighean de aluminiu, ca săl pună la antenă. Era un televizor amărât, dar era al nostru. La cutremurul din ’77, taicămeu a luato într o mână pe sorămea, iar cu cealaltă mână a ținut televizorul. Era, deci, un membru al familiei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Dacă Don Quijote este un nebun frumos și eroic, Sancho Panza este capabil să-și asume lucid o iluzie. Don Quijote vede monștri malefici În locul morilor de vînt și se avîntă Împotriva acestor monștri; vede un coif de aur În locul unui biet lighean de bărbier și castele În locul hanurilor. El se comportă normal În nebunia lui, acțiunile sale sînt ilogice numai pentru luciditatea noastră care vede altceva decît el și de aceea vehemența iluziei ne tulbură urmărindu-l cum se Îndreaptă cu un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
adunare, și-apoi o să ne iubim cît vrei." Am crezut că-i glumă, dar la fiecare încercare de-a mea mă oprea și-mi spunea aceleași vorbe. "Auzi, i-am zis eu înfuriat, tu nu mă poți boteza? Am un lighean sub pat, luăm apă de la chiuvetă..." M-am culcat lîngă ea, cu fața la marginea patului. Dimineață, cînd a vrut să-și bage Biblia în poșetă i-am luat-o din mînă și-am pus-o la loc, pe masă. Lasă-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
19), scundă și subțire, are ochi vioi și o figură deschisă - sper ca Mabell să n-o transforme într-o țață; ei nu îndrăznesc să intre în baie ca să nu mă deranjeze și am impresia că se spală într-un lighean, care când apare, când dispare. El, cu fața pătrată și roșcovană, cu dinți de țăran care a mâncat toată viața lui mămăligă, cu un zâmbet deschis și satisfăcut și cu o căciulă fumurie pe care o poartă puțin trasă spre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
toate cele”. Acceptăm cu atât mai entuziast cu cât apă curgătoare nu am mai văzut de când am plecat din oraș și singurele băi erau ori în râul din sat unde nu puteam folosi săpun ca să nu distrugem flora, ori în ligheanul din spatele casei, suficient de mic ca să nu putem spăla mai mult de un cot, la un moment dat. De cu seară Sandra ne dă la fiecare câte un borcănaș gol să colectăm proba a doua zi la trezire, pe stomacul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
navighează cu dezinvoltură contra curentului, pare să cunoască fiecare undă cât de mică și să o folosească în a avansa fără efort. Ajungem cu trofeul, bucățile de porc merg în tigaie la carbonizat, eu merg să mă spăl sumar întrun lighean afară. Prietenul meu pecari este acum captiv într-un țarc cu pereți înalți și aud doar niște bufnituri înăbușite când trec prin apropiere. Sunt totuși precaută deoarece țarcul pare destul de fragil în timp ce pecariul este o sursă inepuizabilă de energie. A
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
făcut baie de dimineață (nu este strict adevărat, nici prin gând nu mi-a trecut să intru în râu și nici nu am în plan pentru restul șederii în Remolino Grande dar într-adevăr m-am stropit puțin dintr-un lighean). Merge în dormitor și după un timp reapare costumat într-o togă albă, lungă și o coroniță din pene pe cap. Luăm trei hamace (pentru mine, Don Julio și ajutorul lui), eu îmi iau geanta în care am sacul de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
destine accesibile ființelor umane. (și Renoir citează aprobator, în memoriile sale, idealul tatălui său, marele pictor, de a pluti ca un dop în voia vieții.) După 15 ani de închisoare comunistă, Dite surprinde o femeie care se spală într-un lighean, goală pînă la brîu. Momentul nu e o gîdilătură erotică, ci o epifanie. Ne spune : Asta-i tot ce-am putut să înțeleg. Asta-i tot ce știu sigur. Dilema Veche, ianuarie 2008 Monstruleți Sweeney Todd Bărbierul diabolic din Fleet
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
molcomi că îi scoală de dimineață. Lasă, că o să mai dormiți la amiază, îi încurajă ea. − Lasă, că știu eu cum e cu somnul de amiază, bombăni Mihăiță dar se sculă și se îmbrăcă, ieșind împreună cu Emilia, care înșfăcase un lighean cu grăunțele desfăcate de maică-sa îl puse pe prispă și aduse lângă el și pe al doilea. Emilia se îndreptă spre poiata păsărilor ce se afla la deal de șură, deschise portița apoi se dădu la o parte din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]