954 matches
-
cine să întrebe și cine, ce să-i spună? într-un cuvînt: baba Marghioala a lui Mială s-a gândit ce s-a gândit, s-a sfătuit și cu Chirița: - Soro, ce-ar fi să luăm și noi câte un lighean din nisipul primarului? E bun. Roșu. Nisip de temelie. Punem la iarnă morcovii în el, cum dă primăvara îți mai îndulcești sufletul. Prospătură... Baba Chirița, femeie cu frica lui Dumnezeu: - Nu se poate, coană Marghioalo. Face statul stradă, cum să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poate, coană Marghioalo. Face statul stradă, cum să ne atingem? - Ce stradă? se mirase văduva. Lasă, că-i știu eu pe mincinoșii ăștia. Or să paveze Cutarida când mi-oi vedea eu ceafa. Hai mai bine să luăm câte un lighean, să avem în ce pune morcovii... Chirița da din colț în colț: - Eu nu mă ating. Dacă ne prinde? - Cum o să ne prindă? Luăm noaptea, când nu e nimeni. Ce, parcă a pus sergent lângă el? Nu se băgase Chirița
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Eu nu mă ating. Dacă ne prinde? - Cum o să ne prindă? Luăm noaptea, când nu e nimeni. Ce, parcă a pus sergent lângă el? Nu se băgase Chirița. Marghioala a întrebat-o și pe Mita: - Tu nu furi, fă, un lighean de nisip de la primar? - Nu fur, coană Marghioală, mi-e frică... Tinca, la fel. Nu vrea să se ducă pe urmă la popă să se spovedească. Pe surdă, pe Lixandra, n-a mai întrebat-o. N-a spus nimic, a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-o. N-a spus nimic, a mârâit numai în ea: "Bine, bine. Nu vreți... Să vă văd eu numai că veniți la mine." Și fără să mai vorbească cu nimeni, a ieșit într-o noapte și și-a umplut un lighean cu nisip jilav, atunci umezit de rouă. Azi un lighean, mâine altul, poimîne altul, a strâns cât i-a trebuit. Nătângul de păzea avutul primăriei n-a băgat de seamă. Încă un zugrav își pavase bucata lui de curte cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bine, bine. Nu vreți... Să vă văd eu numai că veniți la mine." Și fără să mai vorbească cu nimeni, a ieșit într-o noapte și și-a umplut un lighean cu nisip jilav, atunci umezit de rouă. Azi un lighean, mâine altul, poimîne altul, a strâns cât i-a trebuit. Nătângul de păzea avutul primăriei n-a băgat de seamă. Încă un zugrav își pavase bucata lui de curte cu bolovani și nu 1-a spus nimeni. Au venit și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un trotuar sănătos, de bolovani, să nu-și murdărească ciubotele sparte-n vârf, pe care le purta de multă vreme. În fața cârciumii lui Stere, noroiul, de o palmă. Își aduse aminte că Marghioala o rugase să fure și ea un lighean de nisip și că nu îndrăznise. Uite, timpul trecuse și bine i-ar mai fi prins acum să nu mai bata atâta drum pentru o bucățică de morcov... Pentru că, orice ar fi spus fiecare, și Tinca, și Mița, și Lixandra
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toate artificiile unei cochetării savante, În fața unei mese de toaletă pline de sticle cu parfumuri și de farduri, de perii de ivoriu și pensete de oțel”, este superioară „unei fete tinere ce nu folosește alt produs cosmetic decât apa din lighean”. Cât despre depravare, aceasta este „o dovadă de măreție”. Căci „depravarea, adică Îndepărtarea de tipul normal, nu poate fi Întâlnită la animal, care este În mod fatal condus de instinctul imuabil”. Aceste teorii, ce au părut noi și care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Hamza, bătu darabana în ușa acestuia și-l rugă s-o înștiințeze pe mama sa, o bătrână plină de demnitate, cucernică și foarte îndemânatecă, în legătură cu iminența nașterii. Aceasta sosi câteva minute mai târziu, învăluită toată în alb și aducând un lighean cu margini largi, un ștergar și un săpun. Se spunea că avea mână norocoasă și că adusese pe lume mult mai mulți băieți decât fete. Sora mea, Mariam, se născu spre amiază. Taică-meu abia de-i aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se uite și azi... (ARTUR rămâne singur, oarecum obosit și dezgustat.) ACTUL III După un timp; GARDIANUL și CĂLĂUL dorm, fiecare trântit pe unde a apucat; sforăituri, gemete, reacții violente în somn; ARTUR, așezat pe buturugă, cu picioarele într-un lighean cu apă; e dezbrăcat până la brâu, are pe gât un prosop ud; se apropie un personaj; bufnituri, mai multe uși încercate pe rând; apare în cadrul ușii COLONELUL, în ultimul hal de epuizare. COLONELUL: Domnule, n-aveți puțină apă? ARTUR: Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
groapă.): Nu mi-aș; fi închipuit niciodată. AL DOILEA BĂRBAT (Privind în groapă.): Nici eu. (BĂRBATUL CU TOMBERONUL intră grăbit și începe să descarce gunoaiele în groapă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ia te uită! Ați reușit! (FETIȘCANA se întoarce cu un lighean cu apă și-l aruncă în groapă.) FETIȘCANA (Către BĂRBATUL CU TOMBERONUL.): Ce te miri? (ORBUL vine din nou, din aceeași direcție, foarte grăbit și cade în groapă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Leneș.): Ziceam și eu, așa... (Pleacă.) FETIȘCANA (Către BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și Îngreunat de nisip. Acesta cădea bâldâbâc pe scândurile de pe jos și Încă tremurând pășeai În afară, călcând pe dungile lui albăstrui difuze. Cabina mirosea a lemn de pin. Servitorul, un cocoșat cu fața brăzdată de riduri, Îți aducea un lighean cu apă clocotită În care Îți Înmuiai picioarele. De la el am aflat și am păstrat de atunci informația Într-o celulă de sticlă a memoriei mele, că În limba bască „fluturelui“ i se spune misericoletea - sau cel puțin așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
înghițitură, găsesc obiectele pierdute și-mi recuperez geanta“, mi-am spus hotărât. Ana se retrăsese lângă perdea. Era pregătită de orice. Parcă aștepta, încordată, să pocnească pistolul și să ia startul spre mine. Probabil avea și o găleată sau un lighean la îndemână. — Asta-i, mi-am spus, cu nepăsarea celui care, oricum, nu mai are ce lăsa pe altarul demnității. Am dus paharul la gură și am sorbit. Simțeam cum instantaneu stomacul se încleștase, ca un ghem de cauciuc strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Era într-un capot gălbui. Și l-a scos și a rămas într-un furou albastru. Se plimba nehotărâtă prin cameră, parcă nu știa ce să facă. A privit în șifonier, a aruncat o rochie pe pat. A tras un lighean de sub pat. A turnat apă în el dintr-o cană mare, albă, de tinichea și, cu picioarele larg desfăcute, cu ligheanul între ele, s-a aplecat și a început să se spele sub burtă. Probabil am făcut o mișcare bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parcă nu știa ce să facă. A privit în șifonier, a aruncat o rochie pe pat. A tras un lighean de sub pat. A turnat apă în el dintr-o cană mare, albă, de tinichea și, cu picioarele larg desfăcute, cu ligheanul între ele, s-a aplecat și a început să se spele sub burtă. Probabil am făcut o mișcare bruscă, crengile oțetarului au lovit fereastra și abia atunci curva a privit spre geam. A văzut perdeaua trasă și m-a zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oră de emisiune acum câteva săptămâni criticului Pompă și altor câtorva ca el, acuzându-l, între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar pe Bulevard. E ajun de sărbătoare, una dintre multele sărbători cinstind zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar pe Bulevard. E ajun de sărbătoare, una dintre multele sărbători cinstind zile noi din calendarul pomenirilor și pomenilor noastre. Tricolorul flutură pretutindeni. Până și Sexy Club-ul din localul fostului cinematograf profilat odinioară pe filme rusești și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei nu a ieșit însă nici un sunet. A mai încercat de cîteva ori - vroia să-mi spună probabil ceva -, dar tot fără nici un rezultat. Îi e sete ! - mi-a fulgerat prin minte și am dat năvală în casă după un lighean cu apă. Gertrude era însă sfioasă ca orice rață și nu s-a apropiat de lighean. Am recurs la mijloacele umane, violente, dar eficiente, am încolțit o, am luat-o în brațe și am băgat-o cu ciocul în apă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spună probabil ceva -, dar tot fără nici un rezultat. Îi e sete ! - mi-a fulgerat prin minte și am dat năvală în casă după un lighean cu apă. Gertrude era însă sfioasă ca orice rață și nu s-a apropiat de lighean. Am recurs la mijloacele umane, violente, dar eficiente, am încolțit o, am luat-o în brațe și am băgat-o cu ciocul în apă. O vreme a rămas demnă și a refuzat să bea, condamnînd probabil în mintea ei aceste
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a revenit văzînd cu ochii și a dat din nou să spună ceva. A deschis larg ciocul, dar tot fără vreun rezultat. Era o rață foarte comunicativă, dar, dintr-un motiv pe care nu-l știam încă, mută. Am dus ligheanul în casă și, cînd m-am întors, Gertrude dispăruse. Am strigat-o îndelung și, după cîteva minute, a scos capul din tufiș și s-a uitat pieziș la mine. Sînt aici, ce vrei ? - am înțeles eu. Mi-a dat tîrcoale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mi se pară tot mai mult că mint, când spun asta. Poate îmi voi pierde cu adevărat mințile, tot mințind adevărul. Am fost adus într-o cameră cu două paturi, m-am spălat cu apa turnată de un camerist în ligheanul de porțelan, m-am șters pe un ștergar alb și aspru, am coborât la masă, nu știu ce am mâncat, eram sleit de puteri. Revenit sus, am avut surpriza să dau peste acest om străin, cu care am înțeles că trebuie să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
plantele din ghivece și pregătirea lămpilor și a sfeșnicelor, de scoaterea și verificarea veselei pentru zile mari, de camera de oaspeți, să aibă tot ce se cuvine, să verifice ștergarele din cabinetele de toaletă de lângă dormitoare, să fie toate noi, ligheanele frecate și bureții și vasele de porțelan pregătite, să nu uite să trimită după acordor, pentru pian, fiindcă o rugase Iulia, să rânduiască lucrurile din cămară, să dea jos pânza de păianjen pe care îi căzuseră ochii chiar acum, să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el, îi iau ghiozdanul, catrafusele și-i sugerez să se ridice. Băiatul, bine crescut, se execută. Îi fac semn să se care undeva prin fundul clasei. Niciun moft. Scena e ruptă tot dintr-un film cu bandiți. Îl văzusem cu ligheanul bulgarilor. Mă așez lângă o namilă bronzată. Tipul nu știe ce carte să joace. Îi arat eu. Îi strâng bruma de cărți și caiete de pe bancă și-i dau de înțeles că a trecut granița cu ele. Îi dau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vreau, mi-am pus masca aceea de invincibil care arăta tare caraghios în mintea mea și am luat, într-o clipă, aproape inconștient, poziția de luptă a "cocorului", din filmul acela al karatiștilor japonezi, pe care-l văzusem, tot cu ligheanul bulgăresc, de vreo zece ori. Era, cu siguranță, ultimul bluff al vieții mele, dar îmi amâna cu niște amărâte clipe aruncarea de pe piedestal... Atunci, în așteptarea aceea încremenită de cocor cu ghearele pregătite de o luptă pe care n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Încă patruzeci de minute și el avea biletul pregătit. Cu spatele la fereastră și la femeie, trecu În revistă fără grabă Încăperea În care se afla, dar fiecare amănunt se așeză ordonat la locul său În memoria lui: ulciorul cu apă și ligheanul pe lavoarul de culoare vineție, oglinda ciobită, cu ramă aurită, patul de fier, oala de noapte, scena biblică Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată răspunse: — Nu pot! Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]