44,835 matches
-
data aceasta raportată la peisajul prozei franceze contemporane, este o puritate a limbajului absolut remarcabilă. Limbajul erotic crud al unui anumit curent al prozei tinerilor de azi nu vă spune nimic? O.L. Mi se pare că această trăsătură a limbajului mi s-a impus în chip firesc, în continuarea lecturilor mele orientate mai mult spre lucrări clasice decât spre ultimele apariții. Limbajul corespunde de asemenea personajelor mele, am încercat să redau ceea ce ar putea fi veșnicele monologuri interioare ale unui
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
al prozei tinerilor de azi nu vă spune nimic? O.L. Mi se pare că această trăsătură a limbajului mi s-a impus în chip firesc, în continuarea lecturilor mele orientate mai mult spre lucrări clasice decât spre ultimele apariții. Limbajul corespunde de asemenea personajelor mele, am încercat să redau ceea ce ar putea fi veșnicele monologuri interioare ale unui bătrân amnezic ca și cele ale unui adolescent crescut într-un mediu protejat. Cruditățile de limbaj așa cum pot fi ele găsite în
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
lucrări clasice decât spre ultimele apariții. Limbajul corespunde de asemenea personajelor mele, am încercat să redau ceea ce ar putea fi veșnicele monologuri interioare ale unui bătrân amnezic ca și cele ale unui adolescent crescut într-un mediu protejat. Cruditățile de limbaj așa cum pot fi ele găsite în scrierile contemporane nu-și aveau deci locul aici. D.J. Dintr-o frază care se pierde cu totul în țesătura narațiunii ( la prima lectură eu una nici n-am remarcat-o) aflăm că prima soție
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
o viitură după dezlănțuirile musonice, în jocurile imaginației și în cîmpurile mișcătoare ale reveriei. Aici se adună cam tot ce ar putea constitui universul intim al Claudiei Todor. Care este exclusiv și definitiv unul artistic. Convențiile dispar una cîte una, limbajele se amestecă și își pierd orice urmă de rigiditate, formele tradiționale își revizuiesc structurile și însuși privitorul este invitat subtil să-și părăsească stereotipiile și crispările. Pictura, obiectul creat și obiectul recuperat, colajul, materialele tradiționale și cele alternative, formele estetizante
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
Goga. Mai ales ultima piesă, a cărei premieră a avut loc în cadrul sărbătorilor oficiale de 9 mai, în 1934, a trezit în rândurile publicului slovac un ecou deosebit de favorabil, criticii apreciind atât surprinderea atmosferei din înalta societate, cât și frumusețea limbajului poetic. În aceeași perioadă, unii traducători încep să se orienteze spre literatura modernistă, mai "sincronizată" cu cea din Europa de Vest: așa, de exemplu, o reprezentantă a generației tinere Zuzka Dovalová vine în 1935 cu traducerea Rusoaicei de Gib Mihăescu, deși e
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
mult sau mai puțin politicoasă (în situațiile în care însăși Ťpoftirea înăuntruť fusese destul de greu credibilă) devin ocazii pentru veritabile triumfuri". Pe deasupra i se impută ultraprețuitului romancier distanța "prea mare" între "gesticulația nepretențioasă" a eroului cu indubitabil iz autobiografic și limbajul livresc de care face uz. O comparație plasticizează neajunsul astfel: "un fel de a vorbi sentențioas-pedant, care seamănă cu vorbirea adevărată ca o sonată cu un exercițiu Ťscolasticť din metoda de vioară". Apreciat sub raportul realizării fabuloase, al unei "halimale
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
te lași prins de bunăvoie. Dar oricât de bogată și de inventivă ar fi imaginația romanicierului Nicolae Strâmbeanu (căci este cu adevărat un romancier și nu doar un prozator), tot acest labirint epic n-ar fi însemnat nimic în lipsa unui limbaj, a stilului adecvat. În primul rând, aici găsesc calitatea esențială a scrisului lui Nicolae Strâmbeanu. În extrem de succinta prezentare a autorului, ni se spune că a muncit la această carte ani în șir. Și, într-adevăr, Nicolae Strâmbeanu s-a
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
punct de vedere, aproape sărace. Termeni militari, de navigație, de negustorie, de protocol al curților nobiliare din Peninsula Iberică sau din Extremul Orient, argoul hispanic etc., totul se prezintă nu sub forma comodă a listelor, dar devine, practic și organic, limbajul firesc al romanului. Travaliul ghicit în spatele acestei cărți denotă o scrupulozitate și o capacitate de organizare rar întâlnite. în sfîrșit, un romancier care poate reconstrui din cuvinte o lume trecută. Evanghelia după Arańa nu e o pastișă a romanului picaresc
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
realități echivalente. Scrierea, ca și traducerea, exprimă opțiunea, "tranșarea" unei ambiguități. La Șerban Foarță, alegerea se face greu, cu veșnicul regret al virtualității irosite, cu un anume "diletantism" rafinat și chiar cu presupunerea că altcineva/ altceva (rezistența la uz a limbajului?) se amestecă printre cele scrise. S-a speculat că sofisticatul cuvînt din Chinurile zadarnice ale dragostei ar fi, de fapt, o anagramă a "denunțului" în latinește hi ludi F Baconis nati tuiti orbi, care l-ar fi indicat drept autor
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
unul în altul, ca un șal care face ape, ca un boa încolăcit. Articolele strînse din "Focus Vest" unde, între mai 2002 și iulie 2004 apăreau vinerea dimineață, și publicate sub numele acesta ciudat sînt acte dintr-o comedie a limbajului. Și, nu mai puțin, dintr-o comedie de moravuri. Scurtele cronici, făcute să așeze pe un i ipotetic nu un punct, ci o tremă, sînt, precum criteriile de selecție pomenite în prima dintre ele, "inefabile și insidioase ca parfumul". Au
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin..."ș.a.m.d., de treisprezece ori la rînd. De-a binelea premonitoriu, Eugen Ionescu greșește numai genul..." Urmează, din pespectiva unui degustător priceput de limbă, critica lui "vorbind, vorbind, vorbind...", tic sugestiv pentru "criza" limbajului dintr-o dată neacoperitor, insuficient, cînd este exploatat, nesistematic, de tot felul de "ageamii". O fază, firește, spune Foarță, nu-i o frază, însă fazele se fac din "frazarea" întîmplărilor mai complexe, respectîndu-se anumite tabieturi. Procedeele sînt, cu puține excepții, acelea
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
vecinii toți..." Este, drapată într-o pedanterie ironizată fin, la rîndu-i, răzbunarea dintotdeauna a scriitorului: să rîzi de toți și de toate cu aerul blajin că le faci, de fapt, concesii, ocupîndu-te de lucruri marginale, inactuale, ca jocurile erudite de limbaj, imprevizibile, periculoase, cu bătaie lungă. Ŕ bon entendeur, bon appetit!
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
bărbați" (resursadefun.ro); ,poți da bip dacă nu ai credit!" (computere.bursa.rol.ro). Construcția nu este chiar o locuțiune, pentru că permite mici variații (de articulare, folosire a pluralului). Contrastul dintre răspîndirea expresiei și modernitatea ei e amplificat în contextul limbajului popular-rural și chiar regional: "No, Ghio, când o trece turma de-ailaltă parte a tăpșanului, ț-oi da bip" (timpolis/986); citatul este construit cu evidentă intenție comică, dar enunțul nu e neverosimil. Mai recent, cuvîntul a suferit o nouă evoluție
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
Ion Dumitriu nu rămîne, însă, nici la acest nivel. Limpezimea și sobrietatea noțiunilor se topesc încet în ambiguitate și în mister. Un imens sentiment al solitudinii învăluie totul și în imagine se instalează aburii melancoliei. Dincolo de convenții și de rigorile limbajului, obiectele se animă pînă dobîndesc psihologia unor personaje cu un statut bizar. De-a latul unui peisaj ori pe textura vibrată a scîndurii de gard se profilează, abia perceptibilă, sub formă de umbră, silueta unui corp uman care poate fi
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
și melancoliile crepusculare pentru a intra la fel de neașteptat într-o lume solară, predominată de alb și de culori eterice. Compoziția însăși suferă profunde modificări, în primul rînd în sensul schematizării ei, foarte apropiate sistemului bizantin de codificare vizuală. Elementele de limbaj capătă o mai puternică autonomie, relațiile în interiorul imaginii se abstractizează, iar convenția estetică sau, mai exact, invitația privitorului la un alt gen de complicitate, primește o pondere inexistentă pînă acum în pictura lui Dumitriu. însă această surprinzătoare primenire, atît în
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
regăsească toate variantele concrete posibile. Și, din acest punct de vedere, chiar dacă pictorul vibrează spiritual și se așază într-un ambiguu spațiu metafizic, asemenea artiștilor noștri din generația �70, ca strategie a construcției formei și ca tip de asumare a limbajului, el este esențialmente un optzecist. Lumea capătă realitate și consistență nu prin îndemînarea mimetică a pictorului, prin fidelitatea lui față de un reper preexistent, ci prin grilele de lectură la care este supusă, ceea ce înseamnă, implicit, că ea se naște și
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
procesul formulării. Obiectul există în pictura sa în măsura în care convențiile expresiei, știința codificării și capacitatea de a reactiva mecanismele memoriei își propun să-i accepte și să-i vehiculeze această existență. în clipa în care interesele comunicării se schimbă, prin reevaluarea limbajului și prin resemnificarea textului, realitatea însăși își modifică natura și își primenește fizionomia. Așa cum textualiștii generației 80 exhibă auctorialitatea și lasă cititorului deplina libertate de a percepe nemijlocit vocea naratorului, Dumitriu se autoreflectă în propriile sale compoziții nu doar ca
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
posesia documentației. Ministreasa a negat cu infatuare" (graiul.ro 7.04.2004). Nu trebuie să îngrijoreze pe nimeni faptul că unele sufixe feminine ar avea conotații peiorative: în română e vorba în primul rînd de registrul stilistic, de ruptura dintre limbajul popular și cel cult. Ca și vocativul sau alternanțele, formele populare sînt simțite de vorbitori ca "nerespectuoase". Altminteri, în uz pare să se impună forma cu -ă, ca în spaniolă; se constituie astfel o gradualitate, în care e posibilă alegerea
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
alternanțele, formele populare sînt simțite de vorbitori ca "nerespectuoase". Altminteri, în uz pare să se impună forma cu -ă, ca în spaniolă; se constituie astfel o gradualitate, în care e posibilă alegerea stilistică nuanțată: ministrul (stil tehnic, oficial) - doamna ministru (limbaj oficial-interacțiune socială) - ministra (stil standard-colocvial) - ministresa și mai ales ministreasa (ton ironic-peiorativ).
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
în contemplarea propriului ombilic. Cred că o astfel de etapă e pe cale de a fi depășită. Unii scriitori și-au ridicat privirea în larg, cu îndrăzneala și speranța de a ieși din ei înșiși, atât cât le permit proiectul și limbajul.
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
a reflecțiilor sale despre diversele avangarde ale veacului, că a fost un intim cunoscător al operelor deschizătoare de drumuri, de la Apollinaire la suprarealiști, spune destul despre implicarea sa în actele majore, decisive în bună măsură pentru evoluția literaturii și a limbajelor sale în secolul XX. Numele său n-a lipsit nici dintre referințele europene înregistrate de revistele românești de avangardă. Nu e de mirare, astfel, că un critic spaniol a putut vorbi despre "generația unipersonală a lui Ramón Gómez de la Serna
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
într-o încăpere au stranietatea figurilor de ceară dintr-un muzeu Grévin, reactualizând gustul suprarealist pentru manechine și aerul de pictură "metafizică" din tablourile unui De Chirico; cutare casă e "plină de fragmente de conversații diferite", iar aceste fărâme de limbaj au aparența absurdă a unor dialoguri și secvențe din piesele de mai târziu ale lui Ionesco; "vitrinele de la colț așteaptă tramvaiul cuprinse de o adevărată nebunie", "fiece clipă care trece are scheletul ei", într-o gară, noaptea convorbește cu lumea
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
Taras Bulba de Gogol, unde scena nu contenea să creeze mișcări de grup, să "exulte", grație "teatrului naturii" care, uneori, îl evoca pe Tarkovski și relația, tipic rusească, cu "duhul pământului". Au urmat Hamlet, la Kiev, Othello, la Sibiu, iar limbajul lui Zholdak s-a îmbogățit continuu, surprinzându-ne prin forța de necontrolat a acestui inepuizabil zăcământ din adâncuri. Creația lui Zholdak e vulcanică. Spectacolul său genial, O lună la țară, punea în lumină apropieri evidente cu Privirea surdului al lui
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
artei", dominantă în deceniile șapte-opt, a iscat în rândul generației postbelice o poetică a imaginarului absolut, generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori esopic, cititorului familiarizat cu cele mai absconse limbaje simbolice.
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
un grup de mediu, într-un anturaj de circumstanță. Nu e nici mai furios, nici mai "calm" decât oricare alt tânăr extras la întâmplare dintr-un cămin studențesc, oricare din România. Aici se înscriu toate trăsăturile personajelor "nemulțumite", împreună cu codul, limbajul, stilul de viață: în comun, dar în comunul neinteresant, care nu poate fi un caz. Pentru cei care știu cât de cât ce înseamnă viața de student căminist, romanul lui Dan }ăranu e plat ca apa de robinet. Dacă tânărul
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]