942 matches
-
oferă un nedorit, dar relevant experiment natural prin care este dovedită importanța limfocitelor TCD4 + în răspunsul imun al organismului. Agentul etiologic al acestui sindrom este retrovirusului HIV-1, din familia Lentiviridae care atacă limfocitele TCD4+. Pe măsură ce infecția virală progresează, numărul de limfocite TCD4+ scade, la un moment dat atingând pragul cantitativ de la care nu se mai oferă protecție imunologică. În asemenea condiții de reducere cantitativă a limfocitelor T helper sub pragul liminal, sistemul imunitar al celor infectați cu HIV-1 nu mai poate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
9.2) conduce la activarea limfocitului T, printr-o serie de evenimente biochimice mediate de enzime cooperante, co-receptori și alte molecule accesorii specializate, participante în realizarea unui răspuns imun complet și eficient. Prezentarea antigenului stimulează limfocitele T să devină fie limfocite T „citotoxice” (celule CD8+), fie limfocite T „helper” (celule CD4+). Diferențierea celulei T se realizează în mai multe etape succesive (fig. 9.3). Fiecare catenă a TCR reprezintă un membru al superfamiliei imunoglobulinelor și posedă un domeniu N-terminal imunoglobulinic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
T, printr-o serie de evenimente biochimice mediate de enzime cooperante, co-receptori și alte molecule accesorii specializate, participante în realizarea unui răspuns imun complet și eficient. Prezentarea antigenului stimulează limfocitele T să devină fie limfocite T „citotoxice” (celule CD8+), fie limfocite T „helper” (celule CD4+). Diferențierea celulei T se realizează în mai multe etape succesive (fig. 9.3). Fiecare catenă a TCR reprezintă un membru al superfamiliei imunoglobulinelor și posedă un domeniu N-terminal imunoglobulinic (Ig) variabil, un domeniu imunoglobulinic constant
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunoglobulinic, care are două situsuri de legare a antigenului, receptorii celulelor T au doar un singur asemenea situs. O celulă T tipică prezintă pe suprafața sa aproximativ 20 000 molecule TCR. TCRαβ se întâlnește pe mai mult de 95% dintre limfocite. Acest tip de TCR este sintetizat în stadiile mai târzii ale dezvoltării celulelor T. TCRγδ se întâlnește pe mai puțin de 5% dintre limfocite și se sintetizează în etapele mai timpurii ale dezvoltării limfocitelor T. Limfocitele T care au TCRαβ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
suprafața sa aproximativ 20 000 molecule TCR. TCRαβ se întâlnește pe mai mult de 95% dintre limfocite. Acest tip de TCR este sintetizat în stadiile mai târzii ale dezvoltării celulelor T. TCRγδ se întâlnește pe mai puțin de 5% dintre limfocite și se sintetizează în etapele mai timpurii ale dezvoltării limfocitelor T. Limfocitele T care au TCRαβ sunt încadrate în mai multe subtipuri care au o diversitate de funcții legate de interacțiuni dintre celulele angajate în realizarea răspunsului imun. Celulele T
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulelor B, blocarea legării IgE, în eozinofile, monocite și bazofile. Receptorii Fc se leagă la regiunea Fc a moleculelor imunoglobulinice. Ei se află localizați pe unele celule ale sistemului imunitar precum fagocite (macrofage și monocite), granulocite (neutrofile și eozinofile) și limfocite ale sistemului imunitar cum sunt celulele natural killer (NKC), precum și pe celule ale sistemului imunitar adaptativ, așa cum sunt limfocitele B. Receptorii Fc permit acestor celule să se lege la coada Fc a anticorpilor care sunt atașați la suprafața microbilor sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
RECEPTORULUI DE ANTIGEN AL CELULELOR T Limfocitele T sunt implicate deopotrivă în imunitatea celulară și în imunitatea umorală. Aceste celule iau naștere în măduva osoasă, dar se diferențiază, în forma lor matură, în timus. Se cunosc trei tipuri principale de limfocite: T citotoxice, T helper și T supresoare, desemnate simbolic CTL, TH și TS. Celulele T citotoxice reprezintă principalii efectori ai imunității celulare, iar celulele T helper (TH) și celulele T supresoare (TS) sunt implicate în modularea răspunsului imun umoral. Toate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
asemănătoare anticorpilor legați la membrană, atât ca structură cât și ca funcție de recunoaștere a antigenului. Moleculele cu rol de RCT sunt heterodimere și ancorate în membrana plasmatică. Majoritatea lor constau din două catene, desemnate α și β. Pe suprafața unor limfocite T se găsește un RCT alcătuit din catene γ și δ, cu o secvență diferită de aminoacizi. Catenele α, β și δ au aproximativ 45 kDa, iar catena γ are 35 kDa. Diferențele de greutate moleculară exprimă nivele diferite de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
antigenului de către macrofage. Macrofagele liniei cu răspuns imun redus sunt mai active și degradează mai ușor antigenele în comparație cu cele ale liniei înalt reactante. Nu se știe dacă hiperactivitatea macrofagelor liniei cu răspuns imun redus este legată de eliberarea intensă de limfocite T producătoare de limfokine, activatoare de macrofage. Gene Ir au fost descrise la diferite specii de vertebrate (găină, cimpanzeu etc.) și se admite că ele există și la om, intervenind în mod specific în determinarea intensității (modulare cantitativă) reacției față de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imediat în stânga locusului Ss Sip ce controlează producerea unei β-globuline serice, și la dreapta extremității H-2K. Cei trei loci genici Ir-1A, Ir-1B și Ir-1C controlează expresia aloantigenelor de pe suprafața limfocitelor B, desemnate antigene Ia, precum și de pe suprafața anumitor tipuri de limfocite T, a macrofagelor, a celulelor epidermice și a spermatozoizilor. Sub controlul genelor Ir se află hipersensibilitatea întârziată față de polipeptide sintetice. Capitolul 11 UTILIZAREA MARKERILOR GENETICI ÎN ANALIZA BOLILOR AUTOIMUNE Bolile autoimune comune se caracterizează prin faptul că debutează clinic la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
coagularea sângelui și determină coagularea intravasculară. Tromboza poate afecta venele mari (tromboza venelor profunde) de la nivelul membrelor inferioare și mai rar pe cele de la membrele superioare. Principalii factori implicați în autoimunitate. Autoimunitatea poate fi considerată ca o interacție anormală dintre limfocite și autoantigene. Etiologia acestor manifestări este dificil de elucidat, deoarece numărul agenților care pot activa sistemul imun este semnificativ, iar etapele inițiale ale activării mecanismelor autoimune pot precede cu ani de zile debutul clinic al bolii. Cu toate acestea, se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
markerii de risc în regiunea CMH, în prezent nu se știe cu certitudine dacă acești markeri sunt markerii reali pentru boală sau dacă sunt doar polimorfisme lincate cu asemenea markeri. Spre exemplu, s-a observat asocierea dintre numărul redus de limfocite T supresoare (celule CD8+) și HLA DR3, acesta din urmă fiind unul dintre markerii specifici pentru bolile autoimune. Numărul celulelor T cu rol supresor este un factor care influențează intensitatea răspunsului imun. Dacă există un număr suficient de limfocite T
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de limfocite T supresoare (celule CD8+) și HLA DR3, acesta din urmă fiind unul dintre markerii specifici pentru bolile autoimune. Numărul celulelor T cu rol supresor este un factor care influențează intensitatea răspunsului imun. Dacă există un număr suficient de limfocite T supresoare funcționale, atunci celulele autoreactive sunt distruse înainte de a se induce producerea patologică de autoanticorpi, iar organismul este protejat de apariția condiției autoimune. În prezent, nu este elucidat substratul asocierii dintre DR3, numărul redus de celule T supresoare și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
un subtip de DZ determinat de mutațiile în gena AIRE. Această boală autoimună debutează la tineri. - IPEX este un subtip de DZ1 determinată de mutații în gena foxP3, care codifică pentru o proteină implicată în reglarea dezvoltării unui subset de limfocite cu rol reglator. Această variantă autoimună de DZ debutează în perioada neonatală. Studiile realizate pe populațiile din Japonia și Sardinia nu demonstrează contribuția semnificativă a genei foxP3 la apariția formelor comune de DZ1. Trebuie precizat că deși aceste afecțiuni sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
PERV. Dintre cele trei subgrupe de PERV, diferențiate după compoziția glicoproteinei învelișului, cel puțin două pot infecta celulele umane în cultură, pe calea diferiților receptori de suprafață celulară. PERV-uri cu tropism uman sunt eliberate din celule renale de porc, limfocite și endotelii, acestea fiind tocmai țesuturile care reprezintă candidați pentru xenotransplanturi. Terapiile cu celule animale la om au fost deja practicate. Pe cale chirurgicală au fost transplantate insule Langerhans porcine la pacienți cu diabet mellitus insulino- dependent sever. Pacienții cu boala
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de leziuni: leziuni foliculare, leziuni exsudative și leziuni atipice. Leziunile exsudative se întâlnesc în special la nivelul seroaselor și se deosebesc de leziunile exsudative ale altor inflamații banale prin elementele celulare conținute de aceste exsudate care conțin aproape în exclusivitate limfocite și macrofage. În acest exsudat, bacilul Koch, poate fi pus în evidență mai mult sau mai puțin ușor. Leziunile exsudative pot avea o evoluție variabilă spre: resorbție, cazeificare sau organizare conjunctivă. Leziunile foliculare, au ca element de bază foliculul tuberculos
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
se poate localiza în orice organ, localizări prin care sifilisul poate avea contingențe cu chirurgia. 7.3.3. ANATOMIE PATOLOGICA Leziunea elementară este reprezentată de: infiltratul celular, leziunea vasculară, necroza și scleroza. Infiltratul celular, este constituit din celule plasmatice și limfocite, aspectul său putând fi folicular, amintind de foliculul tuberculos (spre deosebire de acesta, în cazul sifilisului foliculul are o topografie caracteristică, esențial vasculară). Leziunea vasculară este întotdeauna deosebit de intensă și se caracterizează prin tumefierea celulelor endoteliale și proliferarea celulelor țesutului adventicial, care
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
pe calea JAK2 mai multe căi intracelulare, printre care kinaza Ras/MAP kinase, IP3-kinaza și factorii transcripționali din familia STAT. Acest receptor poate fi de asemeni găsit și pe un mare număr de alte tipuri celulare, ce includ celule medulare, limfocite, neuroni periferici și centrali. Eritropoetina ajută la proliferarea și supraviețuirea unui mare număr de celule non-eritroide, printre care celulele de neovascularizație, creier, ovar, oviduct, uter și testicule. 29. Excreția non-renală Transpirația conține uree, în concentrații cam de 130 de ori
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
macrofage și corpi tingibili (aspect de „cer înstelat”). Celulele epitelioide sunt situate interfolicular sau la periferia centrilor germinativi, conferind acestora aspectul de eroziune. Limfocitele B activate (CD 25+) cu aspect monocitoid la nivelul sinusurilor limfatice determină aspectul de sinuzită cu limfocite B activate. VI. CONDUITA ÎN TOXOPLASMOZĂ VI.1. CONDUITA PROFILACTICĂ VI.1.1. Prevenția și dispensarizarea Prevenția înseamnă un complex de acțiuni realizate în absența bolii, pentru a menține această stare, prin depistarea și neutralizarea factorilor nesanogeni (de risc), înainte
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
afecŃiuni respiratorii determinate prin mecanismele menŃionate. Afectarea mecanismelor imune la nivel pulmonar a fost demonstrată prin studii ale celularităŃii lavajului bronhoalveolar: triplarea numărului de celule inflamatorii, creșterea de șase ori a numărului neutrofilelor, sporirea numărului de macrofage, reducerea numărului de limfocite Thelper și creșterea numărului de limfocite T-supresor. Din punct de vedere al răspunsului imun umoral s-a constatat o creștere a nivelului imunoglobulinelor Ig M și Ig G. Macrofagele alveolare la fumători reacŃionează printr-o producŃie anormală de citokine
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
bolii valvulare aortice calcificante se caracterizează prin trei procese principale: acumularea de lipide, inflamație și calcificare. La nivel tisular, foițele valvulare aortice prezintă următoarele modificări (13):acumulare de LDL și lipoproteina (a), cu oxidarea lipoproteinelor (14);infiltrat celular inflamator cu limfocite T și macrofage (14);producerea locală de proteine care stimulează apariția calcificărilor tisulare, sugerând că acest proces este mai degrabă unul reglat în mod activ, și nu un proces degenerativ nereglat (15);producerea și activarea enzimei de conversie (16);alți
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniel Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91939_a_92434]
-
și constă din exprimarea procentuală și în valori absolute a fiecărui tip de globule albe. La adult, formula leucocitară normală este următoarea: neutrofile 56 - 68% (1700 - 7000/mm3) eozinofile 1 - 3% (50 - 500/mm3) bazofile 0 - 1% (10 - 100/mm3) limfocite 20 - 40% (1400 - 4000/mm3) monocite 4 - 10% (100 - 1000/mm3) Creșterea numărului de neutrofile se numește neutrofilie, care poate fi fiziologică în cursul unor eforturi fizice mari, sarcină, stres, și patologică în infecții acute, intoxicații, leucemie, după arsuri și
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cronice. În leucemiile acute apar elemente foarte tinere, ca mieloblast sau limfoblast, promielocite (Fig. 79A, Planșa III). 3. hipersegmentarea neutrofilelor sugestivă pentru anemia megaloblastică (Fig. 79B, Planșa III) sau neutrofile hipo-/agranulate în sindromul mielodisplazic 4. procente crescute de monocite, limfocite etc care pun problema leucemiilor de diferite tipuri 5. celule modificate morfologic ca: umbre nucleare (limfocite lizate în leucemia limfatică cronică), limfocite atipice (celule mari asemănătoare monocitelor, bazofile, cu granulații în infecții severe bacteriene și virale) sau celule păroase în
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
III). 3. hipersegmentarea neutrofilelor sugestivă pentru anemia megaloblastică (Fig. 79B, Planșa III) sau neutrofile hipo-/agranulate în sindromul mielodisplazic 4. procente crescute de monocite, limfocite etc care pun problema leucemiilor de diferite tipuri 5. celule modificate morfologic ca: umbre nucleare (limfocite lizate în leucemia limfatică cronică), limfocite atipice (celule mari asemănătoare monocitelor, bazofile, cu granulații în infecții severe bacteriene și virale) sau celule păroase în leucemia cu același nume (Fig. 79C, Planșa III), vacuolizări în citoplasmă (infecții, chimioterapie, boli hematologice sistemice
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
anemia megaloblastică (Fig. 79B, Planșa III) sau neutrofile hipo-/agranulate în sindromul mielodisplazic 4. procente crescute de monocite, limfocite etc care pun problema leucemiilor de diferite tipuri 5. celule modificate morfologic ca: umbre nucleare (limfocite lizate în leucemia limfatică cronică), limfocite atipice (celule mari asemănătoare monocitelor, bazofile, cu granulații în infecții severe bacteriene și virale) sau celule păroase în leucemia cu același nume (Fig. 79C, Planșa III), vacuolizări în citoplasmă (infecții, chimioterapie, boli hematologice sistemice), plasmocite în procente crescute > 12% (recunoscute
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]