4,823 matches
-
de echivalări mult așteptate. Un număr cât mai mare de traduceri bine realizate, atât ale Coranului, cât și ale Bibliei vor spori întotdeauna înțelegerea acestor cărți fundamentale pentru cultură și spiritualitatea unei uriașe părți a omenirii. tc "" Bibliografietc "Bibliografie" A. Lingvistică, Teoria traducerii Anghelescu, Nadia, 2000, Limba arabă în perspectiva tipologica, Editura Univers Enciclopedic, București. Bidu-Vrănceanu, Angela, Cristina Călărașu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaș, Gabriela Până Dindelegan, 1997, Dicționar general de stiinte - Științe ale limbii, Editura Științifică, București. Buzzetti, Carlo, 1993, La
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tipuri de inteligență pot fi folosite în mai multe feluri, care le includ pe cele creative, dar nu se limitează la ele. Astfel, funcționarea creativă este un aspect (un subansamblu) al inteligențelor multiple. Cele opt tipuri de inteligență sunt: a) lingvistică (implicată în scrierea unei poezii sau a unei schițe); b) logico-matematică (implicată în rezolvarea unui exercițiu de logică sau de matematică); c) spațială (implicată în buna orientare într-un oraș străin); d) corporală-chinestezică (implicată în sport și dans); e) muzicală
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
analizat viața a șapte persoane care au avut o contribuție extrem de creativă la civilizația secolului XX, fiecare ilustrând un tip de inteligență din cadrul teoriei inteligențelor multiple: Sigmund Freud (intrapersonală), Albert Einstein (logico-matematică), Pablo Picasso (spațială), Igor Stravinski (muzicală), T.S. Eliot (lingvistică), Martha Graham (corporală-chinestezică) și Mahatma Gandhi (interpersonală). Charles Darwin poate fi un exemplu de persoană cu un nivel foarte înalt de inteligență naturalistă. Gardner subliniază totuși faptul că majoritatea acestor persoane au dovedit că au un nivel înalt al mai
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de prevenție, intervenție și recuperare a persoanelor în dificultate. În această perspectivă de abordare a omului și a problemelor sale de viață, vor deveni fundamente de bază pentru asistența socială domenii științifice aplicative precum psihologia socială și sociologia, antropologia și lingvistica, psihologia și pedagogia, politicile sociale și politologia, cultura organizațiilor și managementul, medicina și anatomia, filosofia și etica, dreptul și economia etc. Având în vedere complexitatea problemelor sociale și a impactului lor asupra bunăstării persoanelor/grupurilor/comunităților, asistența socială implică cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
nefericiți decât noi; și, prin urmare, poate și mai buni. Asta o spun ca răspuns la o aluzie (Paese sera, 21.06.1974) a lui Tullio De Mauro 1, care, după ce a uitat să mă invite la un colocviu de lingvistică la Bressanone, îmi reproșează că nu am fost prezent: acolo, spune el, aș fi văzut câteva zeci de tineri care mi-ar fi contrazis tezele. Ca și cum ar spune că, de vreme ce câteva zeci de tineri folosesc termenul euristică, asta înseamnă că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Goethe, Byron, Uhland, Lamartine, G.-M. Legouvé, Saint-Marc Girardin, George Sand. Alte tălmăciri au dat I. Heliade-Rădulescu, D. Bolintineanu, B. V. Vermont, G. Baronzi, V. D. Păun, Miron Pompiliu ș.a. La A.P. au mai colaborat cu studii de istorie, pedagogie, lingvistică și medicină Al. Zanne, V. A. Urechia, N. Densușianu, I. Al. Lapedatu și I. C. Drăgescu. R.Z.
ALBINA PINDULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285222_a_286551]
-
remarcă prin deschidere către interdisciplinaritate, mobilizând, selectiv, arsenalul teoriei și istoriei artei, al filosofiei și esteticii (în măsura în care discursul ei teoretic și hermeneutic are în vedere vizualul, tactilul, percepția, subiectivitatea, imaginile și nu neapărat textul în dimensiunea lui narativă sau îngust lingvistică). Sunt citați și „exploatați” inteligent autori ca H. Wölfflin, W. Worringer, G.-R. Hocke, Matila C. Ghyka, Eugenio d’Ors, Henri Focillon, Edgar Papu, Al. Ciorănescu și mulți alții. Eseurile nu sunt lecturi „complete” ale textelor literare avute în vedere
ADAMEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
domeniilor medicină, biologie, fizică, astronomie și matematică. Fundația Carol I publica și Revue des Etudes Roumaines. Arts-Folklore-Histoire-Langues et Litterature-Philosophie-Sciences Juridiques et Sociales, sub conducerea lui Constantin Brăiloiu, Victor Buescu, Emil Turdeanu și V. Veniamin, fiind specializată pe studii de istorie, lingvistică, etnografie și filosofie. În 1953, cînd a apărut primul număr al revistei, apărea bianual, dar, după 1955, cînd Fundația a Început să se confrunte cu serioase probleme financiare, apărea doar o dată la doi ani. Pentru cercetătorul exilului românesc, Revue des
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
despre români În Întreaga lume. La rîndul său, Centrul român de cercetări publica Bulletin du Centre Roumain de Recherches, fiind coordonat de Octavian Buhociu. În conformitate cu cele zece domenii de cercetare ale Centrului, În revistă erau publicate articole de filosofie, literatură, lingvistică, artă, etnologie, morfologia culturii, teologie, drept, economie și științe exacte. În fine, trebuie menționate și publicațiile care nu pot fi Încadrate În nici una dintre categoriile de mai sus. Este cazul Hronicului măscăriciului tăvălug. Publicație românească de satiră, redactor-șef Camil
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în lagărul din Sachsenhausen (Germania), de unde este eliberat în 1940. În timpul ocupației studiază limba germană, pe care o va preda la două școli din Cracovia. În 1945, la propunerea profesorului We˛dkiewicz, este abilitat ca docent particular să predea și lingvistică romanică la Universitatea Jagellonă. Predă această disciplină până în 1953, când i se refuză oficial titularizarea. Se stinge din viață după aproape un deceniu, se pare în izolare și după o suferință prelungită. În perioada interbelică L˜. a semnat cele mai multe studii
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
Marinei (n. Negrea) și al lui Sebastian Măciucă, țărani. Urmează școala primară în satul natal, apoi liceul la Târgu Jiu. În 1950 termină cursurile Facultății de Filologie a Universității din București și lucrează un an ca asistent la Catedra de lingvistică. Din 1951 funcționează în sistemul editorial ca redactor, director de editură (1964-1968), coordonator al difuzării cărților românești în străinătate, director al Centralei Cărții (1970-1972). Între 1972 și 1983 a coordonat Direcția Teatrelor din Ministerul Culturii, pentru a fi apoi transferat
MACIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
de plante în mai multe categorii, studiate separat: mitologice, poetice, de descântece și vrăji, de leacuri, mitologice-poetice. Preocupat permanent să aducă date noi în sprijinul dovedirii romanității limbii și poporului român, M. a scris și diverse lucrări de istorie și lingvistică, pe care le-a strâns în volumul Dacoromanische Sprach- und Geschichtsforschung (I, 1890). El discută aici chestiuni privind fonologia și morfologia limbii române, dă un studiu despre Cronica lui Huru, altul despre colindă și se referă la semnificațiile istorice ale
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
putea numi scientistă. Această trăsătură s-a accentuat după stagiul din Germania, care a produs o schimbare de perspectivă. În studiul fenomenului literar criticul trebuia să ia în calcul nu numai estetica, filosofia și psihologia, ci și achizițiile din domeniile lingvisticii, sociologiei, teoriilor comunicației sau textului. Aceasta nu înseamnă transformarea actului critic într-un discurs de tip științific, ci doar încercarea de a multiplica posibilitățile de investigare în judecăți de valoare care nu anulează spontaneitatea și discursul de tip literar. Cu
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
cultural-sociale largi, deține și funcția de director al Teatrului Național din Cernăuți (1925-1926) și demnitatea de primar al acestui oraș. Din 1940 va fi profesor la Universitatea din București, de unde va fi înlăturat, funcționând ulterior în calitate de cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei RSR (1952-1966). Cu vocație de cronicar al timpului său și al istoriei tulburate a Cernăuților, M. scrie cărți care se vor mărturii, precum Pe drumul idealului (1919) - cea mai apropiată de literatură, Aspecte din viața culturală a Bucovinei
MARMELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
Gh. Asachi” din Iași, ulterior a funcționat ca profesor de limba română, zoologie și cunoștințe agricole la școlile din Podu Iloaiei și Prigorenii Mari, județul Iași. În 1963 este angajat cercetător științific la sectorul de istorie literară al Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Academiei Române (Filiala Iași), unde, parcurgând toate treptele ierarhice, a lucrat până în 1994. Din 1990 este director al instituției, devenită Institutul de Filologie Română „A. Philippide”. Din 1994 este profesor la Catedra de istoria literaturii române
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
continuat să scrie în mod curent. Colaborează cu studii, articole, cronici și recenzii în „Convorbiri literare” (unde din 2001 este redactor-șef adjunct), „România literară”, „Adevărul literar și artistic”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Anuar de lingvistică și istorie literară” (este membru în colegiul redacțional), „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Revista română”, „Collegium”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»” (face parte din colegiul de redacție), „Limba română” (Chișinău, este membru în colegiul redacțional
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
literară” (este membru în colegiul redacțional), „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Revista română”, „Collegium”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»” (face parte din colegiul de redacție), „Limba română” (Chișinău, este membru în colegiul redacțional), „Revista de lingvistică și știință literară” (Chișinău), „Beiträge zur deutschen Kultur” ș.a. Debutează editorial în 1966, când îngrijește secțiunea ce cuprinde scrisorile lui Paul Zarifopol din primul volum al ediției Scrisori către G. Ibrăileanu. La început M. a fost atras de critica de
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
o lucrare aparte, Eminescu și literatura veche (2003), adună și sistematizează toate știrile și documentele privind relația poetului cu „scripturile bătrâne”, dar și trecerea lui prin aceste locuri. Cercetarea din Toponomia Țării Loviștei (2001) se află la confluența istoriei cu lingvistica și etnologia. Autorul pune statornic în evidență contribuția locală la formarea, perpetuarea, îmbogățirea și înnoirea tezaurului lexical al limbii române. SCRIERI: Tipografi și tipografii (în colaborare), Râmnicu Vâlcea, 1973; Istoria cărții vâlcene (sec. XVII-XVIII), Craiova, 1981; Drumuri pe Olt, București
MARINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Cluj, timp în care semnează articole, cronici literare și teatrale, mai ales cu pseudonimul Draga Milian, în ziare și reviste clujene. Din 1973 este redactor și revizor la Dicționarul limbii române, în cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca, iar mai târziu cercetător științific. Este doctor în filologie (1998), cu o teză despre reinterpretarea poemului eminescian Luceafărul. Are contribuții științifice în domeniile semanticii, stilisticii, poeticii și semioticii, publicate în reviste științifice (inclusiv
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
1956), doctor docent în științe (1968), membru corespondent (1993) și apoi membru titular al Academiei Române (2001). De asemenea, este profesor invitat la numeroase universități din lume, membru în comitetul editorial al unor prestigioase publicații și asociații din domeniul matematicii, informaticii, lingvisticii, poeticii, semioticii, din țară și străinătate, printre care Societatea Română de Lingvistică, New York Academy of Sciences, American Mathematical Society, funcționează ca vicepreședinte al Societății Române de Semiotică, vicepreședinte al Asociației Internaționale de Studii Semiotice. A colaborat la „Computational linguistics” (Budapesta
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
titular al Academiei Române (2001). De asemenea, este profesor invitat la numeroase universități din lume, membru în comitetul editorial al unor prestigioase publicații și asociații din domeniul matematicii, informaticii, lingvisticii, poeticii, semioticii, din țară și străinătate, printre care Societatea Română de Lingvistică, New York Academy of Sciences, American Mathematical Society, funcționează ca vicepreședinte al Societății Române de Semiotică, vicepreședinte al Asociației Internaționale de Studii Semiotice. A colaborat la „Computational linguistics” (Budapesta), „Current trends in linguistics” (Haga), „Degrés” (Bruxelles), „Langages”, (Paris), „Pragmatic aspects of
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
Debutează în domeniul studiilor aplicate literaturii în 1965, la „Studii și cercetări lingvistice”, iar editorial, cu lucrarea Poetica matematică, apărută în 1970. A fost distins cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru Gramatici și automate finite (1963), prima monografie de lingvistică algebrică pe plan mondial, și cu Premiul „Gheorghe Lazăr” al Academiei Române pentru lucrarea Introduction mathématique à la linguistique structurale (1967). M. este unul dintre inițiatorii cercetărilor românești și mondiale de semiotică, lingvistică și poetică matematică, și în general al matematicii
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
titlu de proprietate) să fie redactat În franceză. Elaborate În limbile vernaculare locale, aceste documente ar fi fost opace pentru funcționarii trimiși de la Paris și practic imposibil de armonizat cu proiectele centrale de standardizare juridică și administrativă. Campania de centralizare lingvistică a avut un oarecare succes deoarece s-a derulat În paralel cu dezvoltarea puterii statului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, contactul cu statul devenise inevitabil pentru cea mai mare parte o populației. Cererile, dosarele juridice, documentele școlare, formularele și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
România, Bulgaria, Serbia, Austria, Germania, Cehia și Slovenia, ceea ce i-a permis să scoată la lumină numeroase texte vechi din literatura bizantino-slavo-română. Stabilit în 1903 la Sankt Petersburg, a predat limba rusă în licee, continuând colaborarea științifică la secția de lingvistică a Academiei Ruse de Științe. În toamna anului 1906, numit privat-docent, a început să predea la Universitate. Alături de literatura polonă, ține un curs de limba română (al cărui titular fusese Polihronie Sârcu), expunându-și concepțiile în prelegerea Znacenie rumânskoi filologhii
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
Valeriu Ciobanu, A.I. Iațimirski și folclorul român, RITL, 1959, 3-4; Ecaterina Fodor, Cercetările lingviștilor ruși și sovietici despre relațiile lingvistice slavo-române, RSL, 1962, 221-233; A.S. Kidel, Aleksandr Ivanovici Iațimirski. Biobibliografia, Chișinău, 1967; G. Mihăilă, Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești, București, 1973, 184-186; Alexandrina Matcovschi, Iațimirski Aleksandr Ivanovici (Biobibliograficeskii spravocinik), Chișinău, 1979; Datcu, Dicț. etnolog., II, 5-6. Il.M.
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]