9,794 matches
-
sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban?!, se răsti ea deodată, puternic și fără astâmpăr. - Te rog, liniștește-te. Am să-ți explic totul, promit, dar numai te rog să nu te mai miști atât, nu te simți bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum, tu nu te simți bine deloc și ești obosită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă simt ca și cum m-aș fi trezit din somn adineauri. Nu sunt obosită; dimpotrivă, sunt atât de odihnită, încât parcă aș fi dormit continuu, cât zece oameni într-o lună întreagă! Șerban, ce caut eu aici, de fapt? - Te rog, liniștește-ți inima, am să te lămuresc. Tot ce sa întâmplat este că ne-am certat tare. Tu te-ai enervat așa de puternic, depășind orice limită și nemaicunoscând nicio stavilă, încât, la un moment dat, în timp ce țipai la mine, ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu a trecut un an de la data când a avut loc tulburarea de posesie, Întrucât după scurgerea acestui termen părțile nu mai pot face acțiuni posesorii. Un asemenea caz tipic este când reclamantul cere ca pârâtul să-i lase În liniștie posesia unui teren pe care Îl posedă, iar În ultimul timp una dintre părți a păscut vitele pe teren, pretinzând că are dreptul să facă acest lucru fiindcă terenul i-ar aparține, cauzându-i astfel pagube pe fânețe, pe care
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
cu lacrimi, cu lacrimi... 7 oct.2013 Ultima toamnă... ( o pagină de viață...) Mai erau doar două zile până la evenimentul pe care-l așteptam cu nerăbdare, eveniment care a reușit sămi tulbure liniștea peste așteptări. Porunceam gândurilor să se Întoarcă liniștite În matca cu ape limpezi până nu demult... Încercam să păcălesc timpul ce mă pândea cu ochi nemilos... Îndeletnicindu-mă cu lucruri mai „lumești”. După ce am răscolit toată casa ștergând cu Îndârjire fiecare „fir de praf” și după ce am așezat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În altă parte... N-ai greșit, dragă!. Acesta este adevărul... Nu se poate! și am Început să plâng În hohote, repetând continuu „nu se poate”, „nu este adevărat”... e o farsă! Și plânsul devenea din ce În ce mai dureros, mai strident, mai isteric... Liniștește-te, duduie! Puțină cumpătare nu ți-ar dăuna. Te rog, vorbește cu pastorul. Și tonul vocii „ei” a devenit brusc agresiv, veninos... Abia când am auzit vocea blândă, duhovnicească a pastorului care Încerca să mă tempereze - și să mă facă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fotografiat. Am insistat să-i fac o fotografie În acel mirific decor de iarnă. Mirarea lui ajunsese la stupoare. Nu mă cunoștea, nu Înțelegea de ce fac toate acele lucruri... Devenisem suspectă. Am intuit neliniștea lui și am Încercat să-l liniștesc, povestindu-i tot felul de lucruri amuzante. După câteva ore de discuții și tatonări... am hotârât să petrecem sărbătorile Împreună. Nu mă așteptam să am parte de un Crăciun atât de minunat! Toul era Încărcat de pace, liniște și... tandrețe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gesticulând. Inima Îmi bătea cu putere și emoția mă strângea de gât. Când am văzut-o ieșind din parohie am Început să tremur toată. S-a apropiat de mine, m-a luat În brațe și mi-a spus să mă liniștesc pentru că totul s-a rezolvat. Doamne, cât de fericită am fost! Dacă stau bine și mă gândesc... Marele Creator al acestui univers mirific a fost de partea mea. Nu m-a lăsat pe mâna „sutanelor negre” să mă subjuge după
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
măcar la acest lucru. N-am dus gândul până la capăt deoarece un tremur puternic mi-a Înmuiat genunchii. După ce-am uracat scările editurii ( care părea a fi Într-un pod), m-am oprit În spatele unei uși pentru a mă liniști. După puțin timp am realizat că era chiar ușa unde avea biroul dl Cassian Maria Spiridon, deschisă larg pentru a lăsa lumina să pătrundă În Încăpere, lumină care ascundea surse invizibile de inspirație, depuse ofrandă pe biroul la care se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
grandoarea acestei Îmbrățișări. Și niciodată nu voi putea descrie prăbușirea mea Într-o cumplită și agonică suferință... Ești singur În fața durerii. Amăgirea e zadarnică. Fariseii vor Încerca să se scuze, să invoce timpul pentru a se ascunde de propria lașitate. „Liniștește-te, lasă că o să treacă...”, și alte expresii fade, lipsite de conținut. Existența este o căutare continuă care cere un preț mult prea mare. Oare drumul către fericire trebuie să-ți transforme sufletul Într-o rană fără de leac? Nu pot
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lut, care era proaspăt lipită cu un amestec de balegă de cal și pământ galben. Pe alocuri erau niște gropi făcute de aceste animale de companie, care căutau mereu răcoarea când soarele era prea arzător. Ano! Ești acasă? Vino și liniștește-ți câinii, că nu vreau să ajung pe la spital. Ana a ieșit În pragul casei, În urma ei gudurându-se un cățel de vreo două luni, alb, cu două pete negre În frunte. Se chinuia să-și așeze baticul peste părul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Spirite neprețuit a poetului Mihai Eminescu, tu devenit „locuitor”al nemărginirilor albastre, fii alături de mine și luminează-mă, dă-mi curaj, dă-mi Încredere În reușită”. Repetând aceste cuvinte timp de aprox. o jumătate de oră, am simțit cum mă liniștesc, cum totul devine mai limpede și realizabil. La ora 11.oo trebuia să fiu la școală. M-am aranjat, mi-am prins o floare În păr ( doar era sărbătoare), am luat cartea și poeziile scoase la imprimantă, și am plecat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
poet Mihai Eminescu. După figurile voastre, se vede că nu prea ați dat pe la ore și n-aveți de unde să știți cine este!”. „Ia mai duceți-vă În ...!” au mai spus ei În timp ce intrau pe ușa hotelului. Eu Încercam să liniștesc fetele, să le expic că nu se cade să răspundem provocărilor, mai ales când acestea vin din partea unor indivizi care nu cunosc bine limba română, dar au reușit prin mijloace neortodoxe să facă rost de bani pentru a-și cumpăra
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bolnavă și stă la pat. Eu nu mai am mamă! Eu nu mai am mamă! A Început să plângă, Încercând să-și sugrume lacrimile și suspinele pentru a nu fi auzită. A fugit În bucătărie și, după ce s-a mai liniștit puțin, a revenit, cerându-și scuze. Vă rog să mă scuzați! eu am iubit-o mult pe mama mea. Îmi lipsește tare, tare, mult. De când v-am văzut, am tresărit, deoarece unele trăsături aduc cu ale mamei mele. Și, pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tresărit, deoarece unele trăsături aduc cu ale mamei mele. Și, pe neașteptate, vine spre mine și mă strânge cu putere În brațe. M-a emoționat profund. Mă străduiam cu toată ființa să-mi ascund lacrimile. Gata! Gata! Încercam s-o liniștesc. Sunt sigură că-i este mult mai bine acolo unde se află acum. A scăpat de toate grijile și frământările pământești. Credeți!? și mă privea oarecum mirată... Puteam să citesc mai multe În privirile ei Îndurerate. Nu asta era credința
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aprinsă. Am citit undeva că este foarte important să nu te temi de asemenea visuri sau de vedenii. Mata ai credință... Domnul ți-a arătat că este mărginită puterea celui rău. Fii tare în credință și nu te teme! a liniștit-o feciorul. Timp de o săptămână, a ajutat-o Mihail pe maică-sa, apoi, când parcă era totul aranjat, a plecat acasă. Duminică, tanti Alexandra, ca de obicei, a plecat dimineața la biserică. Când s-a întoars acasă, soțul ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vom simți cu adevărat milă față de ei. Să ne obișnuim a vedea lucrurile frumoase la oameni! Să ne obișnuim ochiul nostru să le vadă pe cele bune, căci ochiul bun vede bune, iar cel rău vede rele. Să nu ne liniștim cu gândul că suntem buni pentru că nu facem nimănui rău, ci să învățăm a fi miloși și a face bine! Să nu ne zgârcim a spune cuvinte bune, nu ne costă nimic, dar cât folos pot aduce ele celor din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui și el îmi promisese că nu va mai face. Când se facu ora de culcare, copilul începu să se simtă rău. Bănuiam că răcise, deoarece ieșise îmbrăcat ușor. I-am dat câteva pastile contra răcelii și părea că se liniștise. Îi zisesem soțului să se culce, pentru că el muncea și avea nevoie să se odihnească, iar eu voi rămâne cu copiii în acea noapte. El îmi zise înainte de a pleca: - Dacă e ceva mai grav, mă trezești, bine? - Bine, am
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
poate rabdă până se face ziuă, că dimineața circula un autobuz cu care ne puteam duce la spital. Eram foarte neliniștită, mă temeam mult pentru copil, să nu i se întâmple ceva. După un timp, îmi păruse că se mai liniștise. Nu se mai auzea gemând. În acel moment, pusem capul pe pernă și adormisem. Nu pot să spun cât timp dormisem, mult sau puțin, dar reușisem să visez acest vis: Eram la stație și așteptam autobuzul. Era frig afară. Eu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Știi bine că n-aș putea duce această durere. Ia-mi orice dorești în loc din ceea ce am, numai nu copilul, numai nu pe cineva din cei ai casei mele... Peste o oră și jumătate, veni soțul, îmi zise să mă liniștesc că pericolul trecuse. La spital i se făcuse niște injecții, după care copilul adormi. Medicul îi spuse soțului că micuțul răcise așa de tare, încât organismul lui nu putea suporta durerea ce o avea. Îl întrebă unde răcise copilul așa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spuse soțului că micuțul răcise așa de tare, încât organismul lui nu putea suporta durerea ce o avea. Îl întrebă unde răcise copilul așa de tare. Ce putea să-i răspundă? Nu avea nici el habar de unde și cum. Ne liniștisem și ne culcasem pentru a ne odihni, căci până se făcea de ziuă mai era puțin. Dimineața, ne-am trezit și cât eu pregăteam micul dejun, soțul ieșise să dea mâncare la păsări, capre și oi. Când termină, intră la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
simplu, nu i s-au mai uscat ochii. Aștepta să plece toți, pe unde aveau de plecat, și bocea cu voce, pe fratele mort. Când plângea mama, începeam și eu a plânge cu ea. Atunci ea se oprea și mă liniștea pe mine. Eu împlinisem cinci ani la sfârșitul lui octombrie. Venise iarna. În timpul acelei ierni, mama devenise și prima mea învățătoare. Următorul an, în septembrie, am mers la școală, în clasa întâi. Îmi plăcea mult la școală și aduceam note
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care totul este clar și se vede bine. Uneori, mai cade câte o gâză, sau câte o frunză uscată în el, dar nu-l face să-și tulbure apa. Cad și gunoaie, fel de fel, dar și acestea se așează liniștite pe marginile lui, apoi Dumnezeu trimite pe cineva care le scoate, lăsând din nou izvorul curat. Se găsesc și din cei ce pot arunca pietre în el, ca să-l tulbure, dar pietrele se așează și ele cuminți pe nisipul curat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bine în viață, se aprinseră de invidie. Credeau că bătrânul dascăl câștiga mulți bani, pe care îi dădea fratelui lor, și, motivând că și ei erau feciorii lui, începuseră să ceară parte din acei bani. Încercă bătrânul tată să-i liniștească, aducându-le dovezi că, de fapt, el nu adusese niciun aport bănesc la construcția casei. Primea o pensie mizerabilă de cinci ruble, pe care o obținuse datorită norei, care îi dăduse numărul de zile muncitoatre, de care mai avea nevoie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vestea tristă. Ana ieși repede să vadă și ea, căci nu putea să creadă că era adevărat ceea ce auzea. Când văzu că era adevărat, începuse a plânge și ea. Se îmbrățișară ambii și așa au plâns împreună, până se mai liniștiră. Ce puteau face mai mult? Nimic. Bănuiau cine ar fi putut intra și căra din beci, dar vorba ceea, hoțul dacă nu e prins, nu e hoț. Nu le rămânea nimic mai mult decât să se împace cu pierdera și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
împace cu pierdera și să tragă învățăminte din cele întâmplate. Au continuat ziua mai departe, ca de obicei. Copiii, la grădiniță, ei, la muncă. Ana povestise despre cele întâmplate colegelor, mai plânse puțin și, după ce ele o mai încurajară, se liniști. Așa trecură două zile destul de grele și apăsătoare. Le era greu, dar își impuneau să depășească situația. A treia zi, întorși de la muncă acasă, urcând treptele pentru a intra în casă, se opriră locului înmărmuriți. Pe terasa de la intrare, care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]