12,206 matches
-
-i, ar avea tot dreptul să-l plesnească pe autor, fiind și acesta cel puțin la fel de real ca și eroul său. Că îl vezi, că nu îl vezi (pe scriitor), pe stradă sau la televizor, el există, încât poți dormi liniștit. Fiindcă cititorii au nevoie de liniște, nu vor să se complice, să aibă dureri de cap, adică să simtă că posedă obiectul. Tot ce-i dincolo de ei trebuie să existe cu adevărat... - O, nestăpânită sete de real! O, lume care
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Tolstoi simțea cum i se zbârlește părul de pe picioare și, oricât încerca să găsească o explicație plauzibilă a acestei întâlniri, nu făcea decât să se împleticească și mai mult în ițele înnodate ale raționalului. Și să nădușească vizibil. Periculos de liniștită în mișcări și cu glas molatic, Anna trona peste grădina contelui și, cel puțin așa i se părea lui Lev Nicolaevici, i se adresa cam de sus. Dar rămânea de văzut de ce anume venise. — Conte dragă, Nicolaevici Tolstoi, v-am
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la origine bărbați, așadar atâția bărbați minunați, cu atât mai mult cu cât erau decedați. În lipsă de altceva, Melania se mulțumea și cu atât. Și, pentru că nimănui nu îi dădeau prin cap astfel de întrebări, Melania putea să citească liniștită pagină după pagină și să sublinieze studențește cu marker galben câte pasaje îi poftea inima, zăcând în fotoliul preferat țdat fiind că oricum era și singurul), cu tapițerie în ton cu șosetele ei bej, de lână, făcute anume de bunica
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de diazepam. Motivele? Nu, Melania nu înțelegea în ruptul capului ce o apucase. Dar, pentru că, din pricini de regulă de ordin estetic, viețile de sex feminin nu au obiceiul de a alege variante violente de sinucidere, Melania putea măcar să stea liniștită că nu se va găsi într-o seară cu un cuțit de bucătărie împlântat în inimă sau cu un glonț înfipt în cap. Începu să se descotorosească de obiectele ei cele mai de preț strânse de-a lungul unei vieți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
era foarte aglomerat la ora aceea și ajunseră repede la apartamentul Karinei. Ana o ajută pe Karina să despacheteze, îi pregăti un ceai cât acesta făcu un duș, se asigură că totul este în regulă cu prietena ei și plecă liniștită acasă. Karina își luă cănița din care ceaiul împrăștia o aromă acrișoară de fructe de pădure prin aburii care se ridicau ca într-un dans senzual spre nările ei. Nu-i plăcea ceaiul, îi amintea de spital, alte amintiri urâte
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu poți vorbi. Ce ai făcut? - Am...dormit. - Te simți bine? Vocea ta îmi spune că nu prea. - Acum sunt bine. Am ieșit în oraș fără să mănânc și mi s-a făcut rău, am amețit. Nu am leșinat, stai liniștită. Karina evită să-i povestească despre tentativa eșuată de a susține un interviu în vederea angajării. Bine că nu apucase să-i spună nimic înainte să meargă, când doar se hotărâse să încerce. Cât despre bărbatul cu care trebuia să dea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Sigur te simți bine Karina? - Da, Ana, mă simt mult mai bine și dacă voi dormi suficient îmi voi reveni pe deplin. - Ai reușit să mănânci ceva? - Da, am mâncat puțin, am băut și un ceai. Sunt bine Ana, fii liniștită. Te sun când mă trezesc. Minți Karina pentru a nu o îngrijora și mai tare pe prietena sa. - Bine, atunci te las să te odihnești. Dar, vrei nu vrei, să știi că mâine trec pe la tine. Trebuie să văd cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
psihice și sociologice pe care trebuie să le aibă viitoarea mamă a viitorului geniu. Și asemenea caractere, în niciuna nu se încarnează mai bine ca în Leonsia Carbajosa, fată solidă, planturoasă-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept ridicat, privire liniștită, pofticoasă și cele mai bune forțe digestive, instrucție variată, gândire liberă prin întunecimile mistice, voce contralto, cu dotă regulată. Avito și-a pus ochii pe ea, pentru că acestea îi spun ceva; dar Leonsia, înafară de viitoare mamă a viitorului geniu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Decis să o cucerească pe Leonsia, Avito se puse să redacteze cu precauție și măsură ceea ce se numește scrisoare de declarație, ceea ce nu poate fi operă literară de sentințe, de fraze incendiare pe care instinctul amoros i le dictează, ci liniștite argumente derivate din teoria științifică a căsătoriei. A căsătoriei privite în lumina sociologică. Douăsprezece ore în șase nopți consecutive îl costă documentul. Și nu e lucru de nimic, pentru că atunci când în rostogolirea anilor se va studia geniul obținut prin pedagogie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
seculara muncă a neputinței științei, la fel precum concepe, în geologică metaforă, însuși Carrascal, scenariul tragic al luptei. "A intrat în joc Inconștientul", își zice la fiecare pas. Leonsia deductiva, planturoasa-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept ridicat, privire liniștită, pofticioasă, pe de o parte, partea de sus în apele științei, pe de altă parte, Marina inductiva, prin misterioasa lege a contrastelor, brănuita-brunetă, vis făcut carne cu ceva dintr-un arbust viu în a sa încarnare de arbust reîmbrăcat cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
orașul nostru, după spusa lui Carrascal, insondabilul filosof, don Fulgencio. Don Fulgencio Entrambosmares e un om intrat în vârstă și ieșit din iluzii, cu privire ștearsă care pare că se pierde în infinit din cauza puținătății vederii asupra întregului, cu atitudine liniștită și de cuvânt cu care subliniază aproape tot, cum zic admiratorii săi, că vorbește în cursive. Niciodată nu-și prezintă soția, căci îi e rușine că e căsătorit și, mai mult, că locuiește cu soția. Costumul, abil cusut, de neschimbat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
iepuraș! Pentru ca să vindece oamenii apoi... Bietul iepuraș! Bietul iepuraș! Dar, privește copile, trebuie să înveți să vindeci. Și de ce nu îl vindecă pe iepuraș? În această noapte, Apolodoro se visează cu bietul iepuraș și Avito cu fiul său. * Ce scene liniștite și tainice când în rarele momente în care tatăl îi lasă, mama îl strânge la piept pe fiul său, îl îmbrățișează și fără să scoată vreun cuvânt îl ține așa strâns, privind în gol, umplându-i fața de sărutări. Copilul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-i vedea fața. Va fi la fel și moartea? gândește și începe să-și imagineze ce va fi această moarte, până când tatăl său îl asigură că nu e nici mai mult, nici mai puțin, decât încetarea vieții, lucrul cel mai liniștit care este. Dar don Avito nu are problema morții. Aceasta este un contrasimț; moartea este un fenomen vital. Această puzderie de idei, ideotas, ideitas, idezuelas, pseudo-idei și ideotes cu care tatăl său îl țintește, vin să-i trezească vise fără
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
oare vreo concepție despre un asemenea univers? Să-l conceapă? Dacă acesta este tocmai ceea ce abia acum începe să miroasă? Și vine amurgul care face atât de frumoasă amiaza, preocupat de ceea ce e concepția, curgerea râului, promenada. Este o zi liniștită de primăvară călduță, își deschide soarelui verdele pufuleț al născutului frunziș al plopilor; surâde râul; este neted oceanul cerului, fără altceva decât ușoara spumă a norilor la apus; aerul, cărnos și umflat de arome. Se simte băiatul pe pajiște ca
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
însemnări, hârtii, desene și rămâne perplex. Iar Marina este mamă, săraca, Materia somnoroasă, cea care între somnuri, zice: Asta e, băiatul e îndrăgostit! Îndrăgostit? Fiul meu îndrăgostit? Nu spune nesăbuințe! Nu poate fi... Și cum săraca mamă surâde tristă și liniștită, tatăl adaugă: Știi ceva? Eu, nu. Atunci? Bine, se vede limpede! Ce altceva vrei să fie? O să vezi tu... în somnolență! Iată o sminteală! Să îndrăznească să se îndrăgosteacsă la vârsta lui? Că abia este la puber....! Și vocea demonului
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lângă un balcon închis, învăluită într-o blândă lumină pe care perdelele o cerneau, un chip aplecat asupra lucrului de mână, ceva ca eternizat în ramă, și o mână ingenuă, ceva ca floarea acelui spațiu în penumbra domestică, violetă și liniștită a căminului. Lumina marca cu luminos tiv contururile feței în plumbuita pictură de vitraliu; gura sa întredeschisă părea că se roagă în liniște, în timp ce pieptul înclinat se ridica și cobora în ritm lent. Apolodoro se pierdu în viziune. Și acum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
întinde picioarele mici; lumina îi aprinde fața și alunecă pe ea, pe tenul său al cărei puf de caisă, de dulce caisă cu puf, culege și cerne lumina. Și ochii, acești ochi atât de singuri, sunt făcuți pentru a privi liniștiți. Ah, ce animal! Ce animal domestic grațios această fată! O pisicuță leneșă, atrăgătoare, silențioasă... Și când vorbește? Ce frumoase simplități spune! În special, când pot, își schimbă vorbe, de o clipă, în vestibul. Azi te-am văzut, Apolodoro. "Azi m-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
umbre fără substanță, nici materie, nici lucru palpabil, nici conștiință. Arde de dorinți să se vadă dinafară, cum îl văd ceilalți, și pentru a reuși să iasă din sine însuși, rămâne să fie el însuși și rămânând el însuși, rămâne liniștit, va demisiona! Și pentru ca să omoare timpul, se apucă să descifreze logogrif-uri și șarade și să rezolve solitarios 24 pe punte. Și dincolo de regi, cai, valeți, i se pare că o vede pe Clarita, Clarita mereu escortată de don Fulgencio
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
tatăl să lupte cu un temperament rebel ca să-l schimbe, printr-un procedeu științific, pentru că știința... of, știința! Dar cu toată știința, fata decade în galop întins și asta înseamnă că se duce. Tatăl luptă cu disperare, dar calm și liniștit, recuperând vechea sa fermitate, ajutat de don Antonio în munca sa, până într-o zi, convins fiind deja de neputința științei în acest caz, vede că Moartea se apropie de patul tinerei. Moartea? Ce e moartea? Un fenomen fiziologic, încetarea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
tare, că se trezește... vezi cum doarme? Cei doi tac și pare că aud de departe, dintr-un spațiu invizibil, cum coboară aceste cuvinte în liniște: Dormi, copilă, micuță că vine Bau-bau să trezească copilele care dorm puțin. Și vocea liniștită se îndepărtează, cântând: Dormi, dormi, micuța mea dormi îndată; dormi, căci mama ta își doarme viața. Dormi, fetiță micuță, că vine Bau-bau... Mamă! Șst! Taci că vine el, Apolodoro. Nu, nu vine. Nu vine? Nu. Privește-o ce frumoasă e
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Bunicul și Bunica nu răspund. De fapt Bunicul doarme în poziție șezîndă iar Bunica are un moment de surzenie totală. BUNICA (numără ochiurile descrescător): 88... 87... 86... Intră brusc, nervoasă, nepoata,Sonia . Ei o ignoră, telefonul sună. SONIA: Bunico! BUNICA (liniștită): Da, fetițo... 85...84... SONIA: N-auzi telefonul? BUNICA (calmă): Ba da, drăguța bunicii. SONIA: Auzi pe naiba! Dacă auzi, de ce nu răspunzi? BUNICA (ia arțag): Trebuie să fie pentru tine sau pentru frate-tu. Cine să mă caute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Zicea să vină încoace. (concesiv) I-am spus să vină. BUNICA: Ai spus unui nebun să vină în casa mea? Mă expui unui nebun periculos?! BUNICUL: A, dar poate nu-i periculos. Bietul frate-meu, cînd a înnebunit, era foarte liniștit. Se credea statuie. Uite așa stătea toată ziua. (pozează ca o statuie de personaj mitologic) BUNICA: Da. Dar soră-ta care se credea cîine? Nu era periculoasă? BUNICUL: Nu era, săraca. BUNICA: Mă lătra toată ziua. BUNICUL: Ei! Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și eu ziarele! EDUARD (răutăcios): Ba te uiți și la televizor. BUNICA: Și ce? Mă informez. EDUARD: Vineri noaptea? BUNICA (ca să se scuze): Persoanele în vîrstă adorm mai greu. EDUARD: Dar nu i-a cerut nimic de felul ăsta. Stați liniștite. Că dacă era numai atît, poate că se rezolva... GETA (schițează gestul de a-i da o palmă, el se ferește): Nu-ți e rușine? EDUARD (continuă firesc): Nu. El i-a spus că, dacă vrea să continue prietenia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la studii! Trebuie să vedem... Să vedem unde o înscriem pe fetiță. EDUARD: Dar ea nu vrea să se înscrie nicăieri! Zice că nu vrea să mai învețe. GETA: Eu o înțeleg perfect. EDUARD (oftează): Și eu. Sonia intră mai liniștită, dar tot smiorcăindu-se puțin. Cei trei o privesc cu jale. Bunica se duce s-o sărute compătimitor. BUNICA: Studenta bunicii! Cît ai slăbit de cînd înveți! (Mamei) N-o mai lăsa, dragă, să se obosească atît cu facultatea. EDUARD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
fiecare dramaturg pe limba lui piere, dar renaște pe a altora, și observația poate fi luată în serios. La rîndul lui, Caragiale însuși își trimite reprezentanții: prefectul ținutului este Tipătescu, la brațul iubitei sale Zoe, cei doi urmînd o căsnicie liniștită după ce aflăm că apriga femeie l-ar fi omorît pe Trahanache. Figurile acestea mari ale dramaturgiei universale din Pescărușul din livada de vișini sînt privite cu o tandră compasiune. Horia Gârbea le oferă satisfacție de a căpăta, fie și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]