3,155 matches
-
pe conținutul scrierilor sale, însă experiența în ale scrierii își spune cuvântul în sensul că reîntâlnirea cu poeta din acest nou volum îmi dezvăluie o nouă ipostază. În poeziile sale nu pot să nu remarc forța de expresie a metaforelor, lirismul accentuat pe care-l conferă implicarea personală, trăirile neîngrădite, liber exprimate, așa cum a reușit să se manifeste tot mai mult, cu hotărâre și delicatețe, în celelalte volume publicate anterior celui prezentat acum: Strune de dor, Rochița cu buline și Flori
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
de la zâmbet sau râs cristalin până la izvor de lacrimi. Nici nu este de mirare, atâta timp cât ne amintim, cu bucurie, nostalgie ori tristețe, că iubirea adevărată, iubirea împărtășită, cunoaște aceste stări și nu poate exista altfel decât prin suferință și sacrificiu... Lirismul Verei Crăciun se manifestă constant și sigur prin folosirea verbului și adjectivului, atât pentru descoperirea și ilustrarea explicită a timpului fizic și a feluritelor acțiuni desfășurate între tiparele acestuia de către ființe, plante, corpuri cerești, anotimpuri , cât și pentru ilustrarea unor
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
oceanele Și celelalte sentimente- Și le-a sat lui Hamlet, lui Iulius Cezar, lui Antoniu, Cleopatrei și Ofeliei lui Othello și altora Să le stăpânească, ei și urmașii lor, În vecii vecilor.” În „Muzeul satului ” poezia este panoramică, de un lirism și tragism epopeice: „Din viața acestor oameni Lipsesc mai multe secții, Iar altele, cum ar fi Bunăstarea materială, fericirea și norocul În istorie Sunt slab reprezentate. Nu întânlești aici nicio monedă, Pentru că, neavând aur și argint, Țăranii și-au gravat
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
este aproape sigur că piesele lui sunt niște metafore dezvoltate. Marin Sorescu face excepție, piesele lui nu intră în categoria incertă a teatrului poetic, deși, prin tensiunea ideilor și traducerea unor atitudini umane în simboluri mari, nu sunt lipsite de lirism și nici de dramatism. Iona, Paracliserul și Matca sunt opere dramatice în sensul nou, pe care îl dau termenului scriitorii moderni de genul Beckett sau Ionesco: o căutare spirituală". Această operă presupune inducerea unei stări de confuzie celui ce privește
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
Occident, mai precis între Dubai și Craiova , rădăcinile sale mioritice o fac să revină acasă, unde se încarcă adesea cu energie spirituală ca să ne-o dăruiască prin artă să. Camelia Radulian scrie poezii de o profundă simțire românească, pline de lirism ,metafore și muzicalitate, prețioase cântece despre dorul de acasă, despre oameni, părinți, prieteni,viața, natura,iubire, tristețe și bucurie. Deși scrierile ei sunt foarte apreciate, poeta este șlefuitoare de diamante, publică rar, nu a editat decât volumul de versuri ´´Rug
CAMELIA RADULIAN,´´FEMEIA -POEM´´, VA INVITA LA LANSAREA VOLUMULUI DE VERSURI ´´ OGLINZI´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363233_a_364562]
-
al întemeietorului de cuvânt: vino cu ceva serios în creația ta: vino cu tine. Dincolo de acest principiu este erezie iar scriitoarea cunoaște bine această dogmă a construcției din beton de slovă. Observăm că, în această carte plină de informație și lirism, autoarea, în neliniștea-i zămislitoare, vine cu propuneri de suflet acolo unde consideră că ”semnul” ar avea nevoie de contribuții: cu sensibilitate artistică, Elisabeta Iosif metaforizează, pentru a-i mări strălucirea și a-i devoala semnificația dar fără a provoca
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]
-
plină cu litere sângerânde./ O baladă a durerilor negre sunt,/ dulcea ei asperitate/ pentru a-i simți atingerile de catifea!”. (Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare). Momentele de blazare și disperare fac parte din structura sensibilă a poetei. Lirismul ia naștere dintr-un amestec de seninătate și chin, impresionând prin tonalitatea profundă, intensitatea trăirilor captive între „zidurile” unui trup care va cunoaște surparea și moartea. „La început, Cuvântul a fost/ și cuvântul s-a luminat în Om.” Odată cu această
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
care plânge- ascultă?/ Te iubesc, te iubesc! - îți sune./ Să nu întârzii! - doar atât îți mai spune.” (Un cântec a trecut prin zidul de piatră). În iubire nu trebuie pierdută clipa, acel „început de poveste/ scrisă prin cuvintele inimilor noastre!”. Lirismul poetic este trecut prin toate stările, de la extaz la agonie, de la flacără la cenușă, poeta privind mereu peste umăr, cu teamă, cu mirare... Versurile, jocul cuvintelor se desfășoară de la polul plus până la polul minus al trăirilor. La polul minus putem
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
ce te va cuprinde.” ( Lacrima unei fete ajunsă într-un poem). Toate aceste stări - încorporate în acest semn al puterii care este cuvântul - conferă gravitate și profunzime poeziei, aceasta( poezia) fiind transformată într-un spațiu al „bătăliilor” privind varietatea semnificațiilor. Lirismul, expresiile poetice profunde, eliberate din rigorile tiparului, dar încărcate de lumină( uneori) sau dramatism( alteori), se revarsă necontenit peste acest flux vital, peste acest miracol existențial. Făcând o introspecție calmă a vieții, poeta Irina Lucia Mihalca înțelege că numai cu ajutorul
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
apus...” (Bolnav de poezie, 85). O atare artă poetică asigură și o anume pace existențială. Ba chiar o evidentă jubilație, paradoxală oarecum, dacă luăm stricto sensu mesajul din titlul volumului, dacă îi ignorăm șăgălnicia. În fond, de ce ar trebui ca lirismul să fie doar înnegurat, negator, pesimist? De ce n-ar fi loc și pentru ceea ce se numește “la joie de vivre”? Iată o mărturisire, din multele citabile: “...atât de vesel sunt că port în mine/ un mânz ce galopează ne-ncetat” (Bolnav
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
lungul șirii spinării unui domn singur “.( Navigăm în derivă). Întreg vizionarismul Melaniei Cuc are un sens moral și metafizic. În proza-poem ” În secundele acestea “, precum în majoritatea tabletelor, autoarea ne amintește de proiecțiile sarcastice ale lui Ted Huhes împletite cu lirismul ascetic al lui Eliot. Melania Cuc denunță perversitatea conștiinței obnubilate de norme și convenții, într-o expresie rafinată, ajungând, uneori, până la măiestria calofilă. Într-un alt text e proclamată vocația pentru libertatea pentru esențial, pentru cazza primă, închipuită ca un
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
euripidian,așa cum a fost interpretat de Nietzsche:”In concep'ia lui(a lui Euripide n.n.),efectul produs de tregedie nu avea niciodată drept cauză anxietatea epică,puterea de atracție a incertitudinii cu privire la subiectele peripețiilor eventuale,ci scenele mărețe,pline de lirism retoric,în care pasiunea și dialectica eroului principal (s.n)se întindeau și se umflau ca năvala de ape a unui fluviu. Totul era făcut să pregătească nu acțiunea,ci pateticul și ceea ce nu pregătea pateticul era respins”. Dacă Blaga
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366873_a_368202]
-
cu ei și să se termine tot cu ei !? Păi, ăștialalți ce au? Barbu, musceleanul și fala noastră în materie de genii (rucărean de baștină, cum cu acribie documentară susține venerabilul profesor Gh. Pârnuță) în a cărui operă întâlnești și lirism și simetrie riguroasă, împletind matematica cu viziunea filozofică în poetica sa, apoi Minulescu, Ionel și Păstorel Teodoreanu, Lucian Blaga, V.Voiculescu, greu de înțeles și nu prea, cu o creație care te unge la suflet, tămăduitoare. Deci tinerii, nu generalizez
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366947_a_368276]
-
uitat;/ galbenă, vârsta mă arde, suav,/ în steaua mea pierdută-n lume; / albul ei mă strigă din peceți,/ măcar acum să-i dau un nume... “( Mă strigă din peceți). Sunt poemozii ce amintesc de proiecțiile lui Ted Hughes și de lirismul ascetic al lui Eliot, în care Stan V. Cristea denunță delirul umanității și al conștiinței obnubilate, într-o poemozie rafinată până la perfecțiunea calofilă:”Delir sus, delir în jos:/ se strecoară pân-la os/sânge de lumină dus/ pân-la ochiul care-i
CONSTRUCŢIA POETICĂ-MOD DE A LĂRGII ARIA EXPRIMĂRII EULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366959_a_368288]
-
se străduiește să fie luat în seamă, Stejărel Ionescu scrie o poezie asemănătoare sieși: greu încadrabilă, tematic, stilistic, estetic. Aș situa-o sub girul unui straniu și contradictoriu realism liric, hrănit de scepticism, deziluzie și de o tristă circumspecție. Un lirism salubru și dramatic, ce evocă o realitate plată și insalubră („eram condamnat la dezamăgire”): 40 sunt un orb și el e un orb, doar un felinar stă în locul crucii, tocmai s-a întors lumea de la cerșit lepădându-se fiecare de
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
titularul „Cursului de estetică” de la Catedra de filozofie a Universității „Al. I. Cuza”. Aprecieri deosebite, calde, energice, relevante. A strălucit, prin opiniile exprimate, valoarea pictorului Nicu Enea, fiind subliniate specificul românesc, vibrația umană deosebită și, cum spunea Horia Zilieru: „un lirism de o puternică sursă cosmică, îndemnând la reflecții și sfârșind în incantații”... M-am recitit în cartea despre Nicu Enea, cu bucurie, căci mi se confirmă iubirile: România, care pentru mine e Bacăul, oamenii lui de bine, inclusiv acest dramaturg
NUMAI PRIN IUBIRE, SE POATE ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367643_a_368972]
-
defectează. Nu se preface că nu vrea să audă de altceva decât de muzica zisă cultă, ca și cum oricare dintre celelalte genuri ar fi desăvârșit opuse și prin urmare inculte. Nicidecum! Considerând natura muzicii întregită prin mai apropiatele sau mai îndepărtatele lirismului cu tendință spre absolut, aproape matematizat, aproape funcțional ca ceasul elvețian, fără nici o vagă falsitate, defecțiune de notă ori minusuri compoziționale, interpretative vocal sau instrumental. Muzician profesionist incontestabil, cu sobrietate de statuie, la pupitru, atunci când este vorba de condus orchestre
TIBERIU SOARE. NATURA MUZICII, ÎNTREGITĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367698_a_369027]
-
palide- elemente bacoviene aduc incertitudine existențială oferind prerogativele unei stări negative, dar și pregătind exodul în comparabilitate artistică venind din erudiție. Acest exod mental , operând rapid, ritmic, îi este poetului necesar pentru a echilibra cele două planuri de care vorbeam: lirism versus erudiție. Vorbim despre o “aglutinare a memoriei”, cu un traseu inițiat de antici, “sandalele lui Empedocle”, trecând la Grigore de la Nisa, ajungând la Noica, la Păltiniș “când îl redobândește pe Nietzsche”...parcurs pe care poetul nu contenește să cânte
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
la Noica, la Păltiniș “când îl redobândește pe Nietzsche”...parcurs pe care poetul nu contenește să cânte ...“truveric desculț/Și de veșmintele-i largi dezbrăcat/ Alături de Homo Faber subzistă/ Cu ingeniozitatea malefică/”. Spre finalul poemului sinusoida coboară vertiginos în, iar, lirismul profund, tensiunea scade brusc, expresia devine frumoasă, inefabilă. “Totuși de undeva din apropiere Păstrez gustul de miere Al părului tău ca de înger Și-adorm la umbra mării. Și-a două, trei pâlcuri de pini.” Poetul nu propune soluții, nu
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
timpului, morții. Aprind tacticos lumânările Anului Nou Și-mi îmbrac liniștit Sângele de primăvară târzie” În opinia mea, volumul “Anul șarpelui Glykon” merită toată atenția filologilor și filozofilor pentru că o astfel de expunere densă ideatic, la un loc cu un lirism frapant prin profunzime, poate consacra o nouă frescă literară, un building-poem de forță. Cristina Ștefan, 25 apr. 2015 foto, 19 mai 2015, în aula Universității V. Alecsandri din Bacău la prezentarea volumului Anul șarpelui Glykon, de Theodor George Calcan Referință
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
imaginii bunicului și străbunicului între el și inamic - amintire a tătânilor care, la vremea lor, au pășit în sat cu certificatul „Bun pântru armată” împăturat „cu fală în dungi” și afișat la clop. O carte documentară și confesivă, împletitură de lirism și glumeață - de multe ori, în poante - trezvie. „Orânda este feciorul care ți-e rânduit să te iubească sau să îți mânce norocul pe viață. Bunînțeles dacă te măriți cu el”. Ton liric-elegiac tematic, în contrapunct cu șaga. Crepuscul potolit
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
din această parte a țării, plină de farmec și inedit, cu bune și rele, dar mai ales, cu dorința de a se dărui pe deplin cititorului. Cartea este scrisă într-un ritm alert, cu nerv și vitalitate, dar și cu lirism, cu multe expuneri scurte, fără înflorituri sau figuri de stil sofisticate, ceea ce va determina cititorul să întoarcă pagina, tot mai interesat de evoluția acțiunii sau conflictului din fiecare capitol al cărții, dar și al vieții povestitorului. Am reținut datele interesante
PREFATA LA CARTEA IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367073_a_368402]
-
deschiderea“ romanesca din Miercurea ... Melaniei Cuc ( - Numele și prenumele ! / - Cenușăreasa. Atât! - p. 17) și „închidere“ (supra), se desfasoara parcă o „tornadă“ epico-lirică în traversarea unei mari de mercur, „tornadă“ dirijata „cu solomonarism“ de doamna-romancier, nenumăratele „doze“ de fabulos și de lirism arătându-și (pe muche de cuțit) prompt efectul benefic în eliminarea aridității și a pericolului profanării de arheu valah, de mume, de icoane mitosofice etc., din planurile naratologice: Ioan Pachia Tatomnirescu în ,, O carte pe zi., Publicațiile ARP, din noiembrie
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
în ei talentul de a mânui cuvântul și Melania Cuc are acest talent” ( Constantin Cubleșan, la lansarea volumului Tablete contra disperării, cu revenire în Răsunetul -Bistrița) - ,,Textele Melaniei Cuc sunt mai greu de încadrat literar, fiind poeme în proza prin lirism subiectivism și structura metaforica a comunicării, si eseu prin dimensiuni, fantezie și interpretări personale, toate sub focul de artificii al ineditului stilistic( ... ) personalizându-le inconfundabil,, ( Pop Tit-Liviu în „Mesagerul de Bistrița” și în volumul apărut la Editură Aletheia 2002) - ,,Atmosfera bine
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 164 din 13 iunie 2011 Toate Articolele Autorului justitia @ justice . com Motto: „Destinul nu poate fi păcălit.” La prima vedere, „Platonia”, cartea scrisă de Mirela Roznoveanu, este un roman de dragoste de un profund lirism. Tema este iubirea și căsătoria, tratate uneori, într-un registru luminos, limpede, alteori, prin contrast, într-un registru sumbru, grav. Locul acțiunii este orașul Constanța. Pe măsură ce avansăm cu lectura însă, vom descoperi că avem de-a face cu un autentic
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]