KorAP: Find »[drukola/base=lisa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...38 >

935 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

Ce fată bună ești, Jemima. Foarte bine. Azi este ziua primului regim care chiar va da rezultate. Am să încerc cu adevărat de data asta. Fără ciocolată! Urc sus și când deschid șovăielnic ușa, le aud deja pe Sophie și Lisa hlizindu-se în dormitorul lui Sophie. Lisa e întinsă pe spate în pat, și ține perna strâns în brațe. ― Sunt îndrăgostită, oftează ea când intru. Mai taci, îmi zic în sinea mea, dar nu și cu voce tare. Spun: ― Lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
de părere că blondele ar trebui să aibă parte de mai multă distracție, și nu-i vine să creadă că tipul s-a orientat către Lisa. ― Îl cheamă Nick Hanson, are treizeci și trei de ani, e singur și îl iubesc, suspină Lisa visătoare. Doamna Lisa Hanson. Ce ziceți? Domnul Nick Hanson. Doamna Lisa Hanson. ― Cred că s-ar putea să exagerezi un pic. Jur că nu vreau să fiu rea, doar că am mai văzut asta de atâtea ori înainte și știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
zice Geraldine dând din umeri, și face click pe o poză cu trei capete lipite. „Cine e aici“, scrie, și pe ecran apare o căsuță cu o grămadă de nume. Suzie 24 =^..^= Cat Scott Shearer Dulceață Invincibilul Ben Todd Delicioasa Lisa:→ Ricky Tim@Londra Brad (Santa Monica) Geraldine citește numele. ― Ei bine, ce naiba face Tim ăsta la LA Café dacă e din Londra? întreabă ea. ― Probabil că același lucru ca și noi, râde Ben. ― Hai să aflăm. Geraldine dă click pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
tot nu vreau să mă duc acasă încă. Poate c-o să mă întorc înapoi în LA Café, știu cel puțin cum să găsesc chestia aia nenorocită. Ia să vedem cine-i aici azi. Suzie 24 =^. .^= Cat Dulceață Candy Exploratorul here4you Lisa delicioasa Ricky Tim@Londra Brad (Santa Monica) Pe cine să abordez mai întâi? Să vorbesc cu Tim@Londra, pentru că într-un fel îl cunosc deja, sau să dau dovadă de spirit de aventură și să încep o conversație cu cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
numai un zâmbet, există vreo șansă să bem un ceai, Mimey? ― Nu. Nu, nici vorbă, tocmai am decis că zilele mele de sclavie s-au încheiat. ― Nu în seara asta. Trebuie să mă pregătesc. Le pot vedea pe Sophie și Lisa cum se uită una la cealaltă, iar din expresiile de pe fețele lor, îmi dau seama că tocmai au realizat și ele că delicatul echilibru al căminului nostru e pe cale să se modifice. Dar Jemimei nu-i pasă, și de ce i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
va veni Ben: așa cum arată ele acum, nu există nici o șansă s-o placă pe vreuna dintre ele, și cu puțin noroc, vor fi exact în aceeași stare și când va ajunge el aici. ― Ei bine, arăți minunat, se oferă Lisa. E în halatul de casă, cu bigudiuri în păr și o mască de față, semănând incredibil de tare cu cineva care a fost tras de-a-ndoaselea printr-un gard. Ha! Nu mă pot abține, sunt atât de entuziasmată că dansez prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
anunță Sophie. ― Rahat, anunță și Lisa. Trebuie să-l revedem. Unde crezi că s-au dus? ― Doar nu te gândești la ce mă gândesc și eu? spune Sophie, cu o sclipire bruscă în ochi. ― Am putea încerca. ― La naiba, spune Lisa rânjind. Ce avem de pierdut? Capitolul nouă ― Nu te deranjează că mergem pe jos, nu? mă întreabă Ben, după ce ușa de la intrare se închide în urma lor. M-am gândit să mergem la barul acela de pe strada principală. ― Nu, e bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
și Lisa, cu bărbații cu care ies și cu petrecerile la care merg ele, dar nu s-ar întoarce nici mort la stilul lor de viață. Dar desigur că Jemima nu știe asta, așa cum n-o știu nici Sophie sau Lisa, care în acest moment se tot învârt prin apartament, scoțându-și din păr chestiile țepoase și poroase, clătindu-și măștile de pe față, și aplicându-și machiaje experte. Or să meargă mai târziu în club, așa că au decis să iasă într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
rochii negre din lycra aproape identice, cizme înalte până la genunchi (ale Sophiei sunt din velur, iar ale Lisei din piele), și au niște gentuțe Chanel negre, pe umăr. Sophie poartă o haină de piele neagră cu guler de blană, iar Lisa o pelerină. Acesta constituie echipamentul lor de șoc - adică hainele pe care le poartă ele când se aventurează într-un club necunoscut ca să agațe potențiali soți milionari. Chiar arată superb. Arată însă și total aiurea pentru Kilburn: așa cum merg legănat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ecran e probabil a naibii de scump de făcut. ― Da, zice Ben. Acum pare extrem de confuz, pentru că stau din nou jos fără să fi adus băuturile. Mă uit peste umărul lui Ben și - mulțumesc, Doamne - le văd pe Sophie și Lisa ieșind din bar. Foarte neobișnuit de vreme ce e vorba de Kilburn, dar un taxi negru cu lumina portocalie aprinsă se întâmplă să treacă pe stradă tocmai când ies ele din bar, și atunci amândouă țâșnesc în stradă ca din reflex, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mama, care mereu încheie conversația așa. ― Nimic, mamă, repet eu replica mea obișnuită. Te sun săptămâna viitoare. ― Bine, și bravo cu regimul. Să nu te dai bătută. Închid telefonul și-mi scot poza din geantă. Având grijă ca Sophie și Lisa să n-o vadă, fac ceaiul pentru toate trei, după care mă duc sus să mă întind în pat. Mă tot uit la poză, pentru foarte multă vreme. Capitolul unsprezece ― EȘTI FRUMOASĂ!! îmi spune e-mail-ul de pe ecran. Nu-mi venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
neplăcută, spune Brad. Și ai mei la fel. Și ai tăi au divorțat când erai mică? ― Îhâm, îi răspund, întrebându-mă de ce naiba spun toate astea cuiva care este practic un străin. Nici cele mai apropiate persoane - mă rog, Sophie, Lisa și Geraldine - nu știu nimic despre trecutul meu. ― Mama mea nu e o femeie fericită. Nu-i prea place să fie singură, și încearcă să aibă o influență mult mai mare în viața mea decât e sănătos s-o facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
totul bine? ― E bine, îi răspund, după care un suspin imens îmi scapă printre buze, înainte să-l pot reține. Cred că exagerez un pic, adaug, încercând să mă prefac. ― Chiar petreci extrem de mult timp la sală, îmi dă dreptate Lisa, poate ar trebui să renunți. Vreau să zic, nimeni nu trebuie să facă atât de multe exerciții, cum faci tu. Să aruncăm o privire la ce se întâmplă? Lisa începe să-și dea seama că vechea Jemima Jones este pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
faci tu. Să aruncăm o privire la ce se întâmplă? Lisa începe să-și dea seama că vechea Jemima Jones este pe drumul cel bun spre a deveni viitoarea JJ, o JJ care ar putea fi incredibilă - o amenințare. Pentru că Lisa, oricât ar fi ea de dependentă de lucrurile superficiale în viață, tot își dă seama că pe măsură ce slăbește Jemima scoate la iveală o adevărată frumusețe - lucru care Lisei nu-i place. Nu-i place câtuși de puțin. ― Poate că așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pisică Cheshire. ― Amândouă arătați... - fac o pauză să le privesc de sus până jos, din cap până la degetele de la picioare... - minunat! exclam eu cu mărinimie, în ciuda liniștii care pare să se fi pogorât în sală la venirea lor. Sophie și Lisa chiar că s-au pregătit pentru ieșit în oraș - numai că au făcut-o în Kilburn, iar ce arată magnific în Tramp, e complet ridicol în Wine Cellar de pe Kilburn High Road. Arată extraordinar... extraordinar de nepotrivite cu locul. Lisa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
aspecte pe care vroiam să le discut cu tine. Pun pariu că sunt. Iau loc pe scaunul pe care mi-l oferă și încerc să-mi încrucișez picioarele ușor, așa cum am văzut de atâtea ori înainte la Sophie și pe Lisa, cu glezna dreaptă îndoită senzual în spatele pulpei stângi, cu ambele picioare în unghi. Surâd la ideea că eu, Jemima Jones, pot în sfârșit să mă folosesc de fizicul meu pentru a-mi propulsa cariera. În mod cert, redactorul-șef pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
vorbesc? Lisa i-a recunoscut vag vocea. ― Sunt Ben Williams. Tu ești, Sophie? ― Nu, spune Lisa, frecându-și mâinile de încântare, pentru că Sophie a ieșit să ia niște țigări și o să înnebunească dacă află că a sunat Ben Williams. Sunt Lisa, râde ea. Bruneta. ― A, bună. Ce mai faci? ― Bine, spune ea. Nici nu trebuie să întreb ce mai faci tu. Tot ce trebuie să fac e să deschid televizorul. ― Da, râde Ben. Ce altceva ar putea spune? Pauză. Lisa încearcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mănânc. Și mănânc. Și mănânc. Și mănânc. ― A, salut, spune Ben, sperând că n-a greșit numărul. Pe robot e o voce bărbătească, și nu știe dacă ar trebui să aibă încredere în colegele alea de apartament ale Jemimei, deși Lisa, cea cu care a vorbit, părea mai normală decât cealaltă toantă blondă. ― Sper că n-am greșit numărul, continuă el. Încerc să dau de Jemima Jones. Sunt Ben Williams, un vechi prieten de-al ei, din Londra. Sunt în Los

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931

căutând iarba rară, lângă o livadă de măslini... doi șerpi dormind înlănțuiți, la soare, pe pietre... apoi, pisicile de care vorbește Plutarh, parfumate și culcate în paturi somptuoase, ducând o viață de zei... și iarăși mă revăd în biserica din Lisa, lângă tatăl meu, privind spre ușa altarului de unde apare, înalt, ușor gârbovit și cu o bărbuță albă, bătrânul preot Alexandru Popa, care mi-a pus în mână prima carte de mitologie, scrisă de fratele său, Gheorghe Popa Lisseanu... Un pocnet

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
ne-a interesat în primul rînd? Aș putea găsi unele argumente. Felul cum am reușit să integrăm moartea și soarta în ordinea firească a lucrurilor. În nici un oraș, pe unde am umblat, n-am văzut un cimitir ca acela din Lisa, reprezentând nu o "anexă" funerară, ci partea cea mai apropiată de eternitate a vieții satului. Mult înainte de deschiderea primei facultăți de filosofie, am avut o metafizică a noastră... Mă opresc aici. Văd că se coboară. Podișul Anatoliei. Munți despăduriți, pământ

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
și parcele în Rai. Și îi pot demonstra lui Dumnezeu că pot conversa cu El, stând răsturnați, comod, pe pernele unei limuzine. Gândul îmi lunecă (dar acum nu mă socot nici sentimental, nici retrograd!) la turlele celor două biserici din Lisa, când începeau să bată clopotele, da câte ori cerul se acoperea cu nori infernali, prevestitori de grindină; mai întîi, clopotul de la biserica "mare", ortodoxă, după aceea, clopotul de la biserica "mică", greco-catolică. Niciodată, n-am simțit nevoia să fiu lămurit ce

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
în străinătate. Patriot, și-a luat familia și s-a întors în Făgăraș, la fel ca mulți alți făgărășeni. Într-una din fotografii, îl văd pe tatăl lui Nick îmbrăcat în costum de călușar. Asemenea fotografii am văzut și în Lisa, când eram copil. Pe atunci, făgărășenii au obținut, se pare, multe succese cu echipele de călușari în diverse țări, inclusiv în America. "Și când ai venit înapoi?" îl întreb pe Nick. Pe un ton detașat, de parcă n-ar fi vorba

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924

intrat într-un salonaș, și, la intrarea mea, am auzit cele patru uși ale camerei închizîndu-se în grabă. Am început conversația, jenat. Irina mă încuraja. "Nu te speria, așa e la noi!" Apoi, pe rând, au intrat, membrii familiei. Madame Lisa, cu o rochie beige cu trenă, cu evantail și coafată "Pompadour", cu obrazul de 60 de ani vopsit gros, mereu cu vorba "Noi, femeile"... Apoi madame Cleo, încorsetată și cu sânii pepeni, examinîndu-mă cu pince-nez-ul; apoi madame Aspasie, subțire și

O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

m-am Întors și-am luat masa la hotel. După masă cîteva fete au plecat la cumpărături, iar altele s-au dus la Luvru. N-am stat mult, doar atît cît să ne facem o părere și să vedem Mona Lisa. Într-o seară am avut bilete la operă, unde am văzut Faust. În seara următoare m-am dus la Folies Bergères, iar În ultima seară ne-am dus cu autobuzele În Montmartre să vedem viața de noapte a cartierului. Astăzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933

alung, dacă veneau. Aprinsesem un foc și, culcat în iarbă, stătusem la pândă, copleșit de mirosurile nocturne ale pădurii, fără să închid ochii. Nu avusesem curajul să-l contrazic pe tata, refuzând o treabă care nu reprezenta nimic neobișnuit în Lisa, dar cred că eram speriat. De aceea, alimentam continuu focul. Când am auzit grohăituri, am luat-o la fugă. Pe urmă, m-am întors, am început să țip și să arunc cu crengi aprinse, fără sa văd, ce-i drept

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]